Cracovia din ţinutul balaurului: Cazimir şi Wieliczka
În cea mai mare piaţă medievală, Rynek Glówny, spiritul Cracoviei,
elegant, bogat, sofisticat, se destinde la întâlnirea cu turiştii.
Pornind din nou pe traseul turistic din oraş, cu forţele refăcute, harta
ne îndeamnă la alte numeroase opriri, însă ţinta noastră este una
deosebită: Cartierul Evreiesc. Apoi, ne luăm rămas bun de la centrul
oraşului de pe înălţimile Colinei Kościuszko. Înainte de a părăsi
împrejurimile Cracoviei, întâlnim Mina de sare „Wieliczka”, un muzeu
subteran de toată frumuseţea, inclus în Patrimoniul UNESCO, la fel ca
Centrul istoric, Castelul Wawel şi Cartierul Cazimir.
La sud de centru, dincolo de Bulevardul Dietla, Cartierul Evreiesc
"Kazimierz" introduce turiştii într-un altfel de spaţiu urban,
întortocheat, romantic, renăscut din propria cenuşă. Încă de la fondarea
lui de către regele Cazimir cel Mare, în 1335, cartierul a fost un
simbol al toleranţei, aici fiind ridicate biserici şi sinagogi. După
război, urmele lăsate de nazişti au fost adânci, clădiri întregi fiind
distruse şi abandonate. Din fericire, sumbrul cartier de odinioară a
fost reconstruit, iar muzeele şi micile restaurantele evreieşti i-au
conferit un aer plăcut, de nostalgie dulce.
După ce Steven Spielberg a filmat aici "Lista lui Schindler",
cartierul s-a bucurat de faimă internaţională. În ultimele decenii,
mulţi evrei din Israel şi America s-au întors în Kazimierz. Un muzeu de
istorie evreiască s-a deschis în Vechea Sinagogă, iar alte cinci
sinagogi sunt active, demonstrând pulsul firesc al comunităţii
evreieşti.
Ieşind din zona centrală a Cracoviei, îndreptaţi-vă spre vest, pe
lângă Vistula: în depărtare veţi vedea Movila Kościuszko, o colină
artificială, cu steagul Poloniei fâlfâind deasupra. În 1820, pentru a-l
comemora pe eroul polonez Tadeusz Kościuszko, localnicii voluntari au
ridicat pe vârful unui deal natural o movilă conică de pământ, pe vârful
căreia au pus un granit adus tocmai din Munţii Tatra. O potecă îngustă
urcă movila în spirale mari.
Din vârful dealului, Cracovia se vede minunat.
Între 1850-1854, autorităţile austriece au construit din cărămizi, în
jurul Movilei Kościuszko, o citadelă strategică şi o capelă neogotică. O
parte din fortăreaţă adăposteşte azi un muzeu dedicat eroului naţional.
A sosit timpul să lăsăm în urmă oraşul, cu toate bogăţiile lui
culturale, istorice şi artistice. Despre croazierele pe fluviul Vistula,
rutele religioase, zborul cu balonul, districtul Nowa Huta ori multe
altele, se va vorbi, poate, cu altă ocazie. Vă las la final o altfel de
carte de vizită a Cracoviei - fotografia unui perete medieval, plin de
imagini revărsând viaţă şi culoare.
La 14 km sud-est de Cracovia, o locaţie turistică importantă primeşte
anual un milion de vizitatori: mina de sare "Wieliczka". Este cea mai
veche exploatare de acest fel din Europa, încă funcţională. Există
dovezi arheologice pentru o folosire a rezervelor subterane de sare încă
din mileniul III î.Hr., dar abia la jumătatea secolul XIII a fost
construită o mină. De atunci şi până azi, de la adâncimea de 64 metri şi
până la cea de 327 metri s-au extras 7,5 milioane m³ de rocă, fiind
create 2400 de camere şi 245 km de galerii. Printr-o decizie oficială,
au fost conservate doar 218 încăperi cu semnificaţie istorică şi 190 km
de galerii, din care traseul turistic străbate abia 2,2 km. Şi nu este
puţin, căci turul cu ghid durează în jur de trei ore, timp în care
pauzele sunt scurte şi puţine. (Grupurile intră după un program strict,
pentru a se evita aglomeraţia - chiar şi cu o bună organizare, nu prea
se reuşeşte acest lucru, mai ales în sezonul de vară.) Dar sigur nu veţi
lua în seamă uşoara oboseală cât timp veţi asculta poveştile ghidului,
veţi privi admirativ sculpturile din sare şi veţi profita de temperatura
interioară potrivită pentru orice anotimp: 14°-16°.
Intrarea în mină se face pe un culoar mic, continuat cu o scară
strâmtă, cu 380 de trepte, al cărei capăt parcă fuge în străfunduri. Se
coboară direct la nivelul I, plasat la 64 metri adâncime. Pe această
porţiune de acces nu există lifturi, aceastea fiind utilizate doar
pentru urcare, de la nivelul III al minei (135 metri adâncime), unde se
finalizează traseul turistic.
Prima sală a minei este vechiul puţ Daniłowicz, ce a fost inundat
între 1635-1642. De aici, ruta va include galerii subterane, camere,
capele, rampe, pasaje pitoreşti, săli uriaşe şi lacuri mari. Voi descrie
doar câteva dintre cele mai importante.
În sala "Nicolas Copernicus" (numită în trecut "Sf. Augustin"), la
împlinirea a 500 de ani de la naşterea celebrului astronom a fost
aşezată o statuie din sare a acestuia. Şi asta pentru a aminti tuturor
de vizita lui Copernic în mina Wieliczka, în jurul anului 1493. Se pare
că el ar fi fost impresionat de interiorul minei. Tot aici îşi fac
apariţia primele figuri umane, manechine în mărime naturală, cu
înfăţişări realiste, care aproape că reuşesc să te surprindă în lumina
palidă a subteranului. "Minerii" sunt aşezaţi în posturi diferite, în
camere ori prin galerii, alături de echipamente specifice lucrului în
mina de sare, aşa încât să fie reconstituite momente anume din trecut:
săpatul în rocă, transportul sării, punerea în mişcare a unor vechi
maşinării etc.
Însăşi traversarea culoarelor minei oferă vizitatorilor mici bucurii
pentru ochi: desene de sare, ţurţuri mici, forme din cele mai
interesante, tavane lucioase şi cu nuanţe surprinzătoare, pereţi
întăriţi cu bârne din lemn.
Prima incintă din mină în care s-a ţinut o slujbă religioasă (1698)
se numeşte "Capela Sf. Anton" şi se află într-un stadiu excelent de
conservare. Camera a fost săpată în sare gri şi are altarele sculptate
în blocuri masive de piatră. Dimensiunea încăperii este destul de mare:
19 metri lungime, 8 metri lăţime şi 6 metri înălţime.
Camera Janowice, creată în secolul XVII, expune acum câteva figuri
tăiate artistic în sare: sunt personajele din legenda descoperirii sării
lângă Cracovia. Nu o spun aici, fiindcă merită să fie auzită doar în
preajma frumoaselor statui.
Despre modul în care se transporta sarea extrasă aflăm în Camera
Sielec, cu o lungime de 37 de metri. Expoziţia arată săniile,
cărucioarele şi liniile de lemn folosite în trecut în mină. Şi tot aici
se vorbeşte despre importanţa cailor: timp de 500 de ani, minerii au
folosit în galeriile subterane puternicele animale de tracţiune. După
cel de-al doilea război mondial, doar cinci cai mai lucrau în mină, iar
ultimul cal a fost scos din subsol în anul 2002.
Capela "St. Kinga" este cea mai largă şi cea mai frumos decorată din
toate încăperile minei. În afară de scenele celebre din basoreliefuri şi
de statuile cu linii fine, impresionează candelabrele mari realizate
din sare, împrăştiind o lumină plăcută. Aici se oficiază slujbe, au loc
manifestări religioase şi se organizează concerte.
Pentru petreceri, spectacole de teatru, concerte, carnavaluri ori
dineuri, s-a amenajat modern Sala Warsaw. Chiar şi nunţi se organizează
în mina Wieliczka - dacă întrebaţi ghidul, vă va răspunde că doar
închirierea sălii costă în jur de 4000 de euro.
După trei ore de plimbare şi de respirat aerul sănătos al salinei,
cei cu răbdare se mai pot delecta cu expoziţiile permanente din mina de
sare sau cu nelipsitele cumpărături de suveniruri şi produse
tradiţionale. Se poate sta la unul dintre bufetele amenajate la nivelul
III sau chiar se poate programa o cură salină în centrul de tratament şi
reabilitare.
La finalul şederii, două lifturi urcă vizitatorii la suprafaţă, în
câteva minute. (Dacă sunteţi puţin claustrofobi, alegeţi liftul cel
mare. În celălalt vă veţi simţi precum o sardină în conservă.) Ajunşi
afară, nu vă grăbiţi să plecaţi din localitate, fiindcă Muzeul Sării vă
aşteaptă cu o colecţie deosebită: vechi hărţi ale minei, obiecte de
artă, relicve, artefacte, piese de etnografie etc.
Ar mai fi de spus doar atât: Wieliczka este sarea din bucatele Cracoviei.
Este de ajuns pentru a încheia aici călătoria din două părţi prin ţinutul legendar al balaurului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu