BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

„Ochiul Budapestei” - Citadela

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

După Războiul de Independenţă din anii 1848-1849, austriecii au supravegheat Budapesta rebelă din fortăreaţa construită pe Dealul Gellért, de pe malul drept al Dunării. Fiindcă de la înălţimea de 140 metri se vedea foarte bine oraşul, armata părea că deţine un control eficient asupra zonei. Însă localnicilor nu le-a plăcut să se afle sub pază permanentă şi au denumit fortăreaţa „Bastilia”. Apoi, istoria a luat o altă turnură: după 100 de ani, citadela a fost renovată şi transformată în muzeu şi centru turistic. De asemenea, numele ei s-a schimbat: „Ochiul Budapestei”, fiindcă din dreptul ei, priveliştea asupra oraşului de pe malurile Dunării este încântătoare.

Citadela păzeşte pitorescul Budapestei şi valurile clipocinde ale Dunării. Lângă fosta cazemată, la picioarele Statuii Libertăţii de pe Dealul Gellért, se află locul de unde se poate admira cel mai bine capitala ungară. Aşadar, Citadela are ea însăşi un „paznic”, o femeie ţinând deasupra capului o frunză de palmier – este statuia care simboliza eliberarea oraşului de sub jugul nazist, de către sovietici. După căderea comunismului, toate simbolurile acestuia din jurul statuii înalte de 16 metri au fost mutate într-un parc tematic de la marginea oraşului. O cruce albă se iveşte, în schimb, pe deal.


Numele dealului de dolomit are o legendă interesantă: în jurul anului 1000, episcopul Gellért vine din Italia, la chemarea regelui Ştefan al Ungariei, pentru a-i creştina pe locuitorii de pe malul Dunării. La un moment dat însă, în timpul unei revolte, păgânii l-au prins pe preot, l-au închis într-un butoi şi i-au dat drumul să se rostogolească în fluviu, chiar de pe dealul înalt. Se mai povestea că, tot în perioada întunecată a Evului Mediu, vrăjitoarele bântuiau dealul, cocoţate pe spinări de fiinţe umane. O fi fost aşa, n-o fi fost, cine ştie...
Săpăturile arheologice din zona dealului au dat la iveală doar vestigii din vremea celţilor şi romanilor. Probabil că, încă din acea perioadă, s-a înţeles rolul strategic al acestui turn natural de observaţie. Din timpul ocupaţiei turceşti au rămas indicii cu privire la existenţa unui fort din lemn pe vârful Dealului Gellért. În 1813-1815, Universitatea Regală din Pesta a avut aici un edificiu, distrus câteva decenii mai târziu. În 1854, Habsburgii au ridicat fortăreaţa, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, armatele ungară şi germană au utilizat-o ca şi cartier general.
Distrugerile pricinuite de raidurile aeriene din timpul conflagraţiei au fost reparate după anii ’60. S-a renunţat definitiv la destinaţia militară a Citadelei, devenită astfel un punct de atracţie turistică. Şi asta fiindcă ea domină de la înălţime împrejurimile: la poalele dealului, se arcuieşte peste fluviu Podul Elisabeta, legând Citadela de sud-estul centrului istoric al Budapestei; la nord de deal se situează Castelul Buda şi Bastionul Pescarilor, edificiile istorice cele mai importante ale capitalei; peste Dunăre, în amonte şi vis-a-vis de marele castel, se află Parlamentul Ungariei, o construcţie monumentală, rivalizând cu cea similară de pe malul Tamisei. Pentru însemnătatea istorică şi arhitecturală, UNESCO a inclus în tezaurul universal această întreagă zonă de pe malurile Dunării, alături de Castelul Buda şi Bulevardul Andrássy.

La Citadela de pe Dealul Gellért se ajunge cu maşina, cu autobuzul 27 sau cu autobuzele turistice, care au aici una dintre opririle importante. Autovehiculele din urmă, colorate în roşu, sunt imposibil de ratat prin centrul vechi al Budapestei, căci au numeroase staţii. Poţi să rămâi să vizitezi Citadela, apoi să prinzi următorul autobuz, după programul din broşura ce o primeşti odată cu biletul. Cei care agreează plimbările mai lungi, pot urca pe jos dealul împădurit, pe şoseaua dintre vile private, ambasade şi parcuri. Cel mai repede însă se ajunge sus pe scările ce pornesc dispre Podul Elisabeta.
Primul şi cel mai important lucru de făcut odată aflat lângă Statuia Libertăţii este să-ţi delectezi ochii cu peisajul urban minunat care se întinde în zare. Dacă înserarea te găseşte pe deal, ai răbdare să se lase întunericul pentru a fi cucerit pe de-a-ntregul de luminile ce copleşesc clădirile şi apele.

Vizitarea Citadelei înseamnă să faci un pas înapoi în istoria locală, întrucât incinta fortăreţei reprezintă un adevărat muzeu în aer liber: pe zidurile ce odinioară ţineau piept atacurilor armate, panouri transparente protejează acum colecţii de fotografii vechi, înfăţişând imagini din Budapesta anilor 1850-1945; o altă expoziţie spune povestea Dealului Gellért, iar Parcul Memorial Sfântul Gellért prezintă viaţa şi munca celui martirizat în urmă cu o mie de ani.
În inima Citadelei, în timpul celui de-al doilea război mondial, militarii au construit un buncăr pe trei niveluri, cu 17 încăperi ce ocupă 750 m². Ele sunt acum camerele unui muzeu ce încearcă să reconstituie atmosfera şi momente din perioada anilor de conflict militar. Între pereţii reci din beton, câteva scene au ca protagonişti soldaţi din ceară, în mărime naturală şi purtând uniforme autentice: unii păzesc postul cu arma în mână, alţii transmit ordine din camera de comandă sau interoghează un prizonier. În multe dintre încăperi, fotografiile alb-negru amintesc de suferinţele îndurate de populaţie şi de soldaţi pe parcursul dominaţiei naziste în Budapesta.
Lăsând în urmă aerul sumbru al buncărului, ultima oprire în Citadelă ar putea fi restaurantul Panorama, pentru o masă tradiţională condimentată şi cu o privelişte frumoasă asupra Budapestei; sau poţi sta la o cafea la barul de lângă Citadelă, a cărui terasă are o deschidere largă spre acelaşi spectacol urban minunat. Înainte de plecare, va fi greu să te hotărăşti asupra celui mai sugestiv suvenir aflat pe tarabele din afara zidurilor fortăreţei.

Coborând Dealul Gellért spre Dunăre, dai la bază de o peşteră, parte dintr-o reţea subterană săpată în piatră de apele termale. În secolul XIX, o capelă se va amenaja în această grotă, iar mai târziu, în timpul războiului, militarii o vor transforma în spital de campanie. Azi este din nou aici un spaţiu spiritual, în care călugării oficiază slujbe religioase şi în care turiştii şi pelerinii se opresc pentru a se ruga în linişte.
Deşi se află la baza dealului Citadelei, chiar lângă Podul Elisabeta, Hotelul Gellért şi vechile băi termale fac parte din istoria locului şi sunt mărturia rezervelor naturale bogate ale reliefului de pe malul ungar al Dunării. Izvoarele minerale termale din Dealul Gellért sunt captate în interiorul clădirii în stil art nouveau a băilor, unele dintre cele mai cunoscute din Budapesta.


Oriunde te-ai rătăci în Budapesta turistică, este suficient să-ţi ridici privirea spre Citadelă şi Statuia Libertăţii, ca să găseşti direcţia potrivită de plimbare. În noapte, strălucirea lor intensă le asemuieşte cu un mare felinar călăuzitor. Pe timpul zilei însă, Citadela este ochiul vigilent al Budapestei, în veghe neobosită peste comorile turistice ale capitalei.

Bine de ştiut

• Dealul Gellért se înalţă cu 140 m peste nivelul Dunării; nu uitaţi că Budapesta se situează la o altitudine de 100 m.
• Statuia Libertăţii trebuia să poarte în mâini o sabie, însă după moartea preşedintelui Horthy a fost preferată frunza de palmier. Postamentul statuii are 26 m înălţime.
• Aeroportul Internaţional Ferenc Liszt se află la 16 km sud-est de centrul Budapestei, fiind conectat de acesta prin curse regulate de tren, autobuze şi microbuze.
• Buncărul Citadelei este deschis zilnic între 9 a.m. şi 8 p.m., din 1 mai până în 30 septembrie, sau între 9 a.m. şi 5 p.m., din 1 octombrie până în 30 aprilie.
• Dacă doriţi să rămâneţi peste noapte pe Dealul Gellért, Hotelul Citadela asigură cazare în cele 13 camere simple.