vineri, 12 octombrie 2012

3 / Vacanţa a murit, trăiască vacanţa!

Vacanţa a murit, trăiască vacanţa! Data publicarii:06 octombrie 2012   |  Autor: BusinessMagazin

  Aşa cum şase scaune la colţ de stradă fac un restaurant, scuterele sunt mini-vanuri supraîncărcate cu marfă şi orice adunare de patru vânzătoare de legume e o piaţă volantă. În toate acestea este însă o normalitate dezarmantă, care împiedică sentimente de milă sau jenă.
RĂZBOI ŞI PACE - TUNELELE CU CHI. Reţeaua de tunele acoperă aproape întreaga ţară, însă cele de aici au fost folosite de Viet Cong în ofensiva Tet din 1968. Excursia începe prin vizitarea unor celule refăcute şi cuprinzând variate mijloace de tortură; continuă cu o plimbare în pădure şi prezentarea mai multor tipuri de capcane, majoritatea ingenioase din punctul de vedere al gradului de durere produs. Sunt informaţii dure, pe care nu ai vrea să le afli, mai ales dacă mergi ulterior la Muzeul Rămăşiţelor Războiului, din Saigon, actualul Ho Chi Min City, aflat în apropiere.
Muzeul are o istorie interesantă în ceea ce îi priveşte numele. Iniţial se chema Muzeul Crimelor de Război produse de Imperialismul American şi Guvernul Marionetă al Vietnamului de Sud. Mai apoi, a fost cunoscut ca American War Crimes şi, mai târziu, drept War Crimes Museum până în 1993. În urma normalizării relaţiilor cu SUA (sau a plângerilor făcute de acestea) s-a ajuns la numele de azi.
Indiferent de nume însă, realitatea este cruntă. Numeroase fotografii şi filme extrem de descriptive arată oameni mutilaţi, copii cu malformaţii născuţi astfel după ani de la terminarea conflictului ca urmare a remanenţei gazelor, cuşti de tigru folosite pentru întemniţarea prizonierilor politici, tancuri şi muniţie încă activă etc.
Revenind la tunele, acestea au funcţionat ca adăposturi, spitale, depozite de armament şi mâncare, loc de refugiu pentru familiile luptătorilor şi cale de acces/tranzit. În prezent, turiştii pot intra în tunele şi experimenta pe propria piele minute din viaţa luptătorilor de guerilla - pe timp de pace însă. Unele tunele au fost lărgite pentru confortul turiştilor vestici şi dotate cu lumină. La ieşire localnicii te îmbie cu o băutură locală - snake wine - obţinută prin macerarea unor şerpi veninoşi în alcool de orez sau grâu; veninul devine inactiv în alcool, însă reticenţa persistă.

GEOGRAFIE - DELTA MEKONGULUI. Un motiv în plus să te bucuri că eşti în Vietnam: geografia. Pe lângă plaje sălbatice bucuroase de oaspeţi şi munţi cu păduri răcoroase, Vietnamul are una din cele mai interesante ecosisteme din lume - delta Mekongului. O mare porţiune din sud-estul ţării face parte din această deltă - circa 15.000 km pătraţi ce adună munţi, văi şi câmpii plate, toate scăldate de Mekong. Aici se recoltează jumătate din producţia de orez a Vietnamului, al doilea mare producător al lumii. Pentru a gusta viaţa deltei sunt necesare câteva zile, cu cazare în Can Tho sau Chau Doc, oraşe comerciale fermecătoare şi loc de trecere a frontierei către Cambodgia.
În deltă viaţa are loc, bineînţeles, pe barcă; vietnamezii - aici mulţi de origine chineză, khmeră şi cham - trăiesc pe barcă, unde fac şi negustorie. Ambarcaţiunile lor sunt late pentru a primi pe ele toate cele trebuincioase unei existenţe semi-marine şi au prora pictată. Văzându-le venind spre tine, vezi de fapt doi ochi fermi străbătând valurile, deasupra unui nas cârn, lemnos. Oamenii îşi tratează bărcile, ca şi moto-scuterele, drept cai de povară ce cară legume, materiale de construcţii şi orice altceva necesar, totdeauna încărcate până la refuz. La fel ca şi pieţele terestre, şi cele de pe apă se formează prin adunarea câtorva bărci pline cu fructe, legume, obiecte gospodăreşti subiect de troc sau achiziţie peşin. Apa este murdară, dar acoperită cu plante acvatice vesele şi păsăret neliniştit, mereu în căutare de hrană. Atmosfera este liniştită, barca alunecă lin pe apă şi e bine de ştiut că dacă ţi-e foame sau doar poftă de ceva, îl vei putea găsi pe următoarea barcă-magazin. Încercaţi Vietnamul iarna aceasta; costul vieţii este mic, dar bucuria pe care o aduce o asemenea experienţă e nepreţuită. Atenţie însă, dacă îi alocaţi mai puţin de două săptămâni, s-ar putea să fie o vacanţă cu program de lucru mai aglomerat decât cel de la birou!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu