joi, 4 octombrie 2012

Cu rucsacul prin Asia de Sud-Est (episodul IV) - Singapore

Nu ştiu în ce măsură e un mit amenda de 500 de dolari dacă eşti prins aruncându-ţi guma de mestecat pe stradă în Singapore, dar mie oraşul/ţara aceasta mi s-a părut unul dintre cele mai libere şi mai confortabile locuri din lume. E adevărat că există CCTV peste tot şi o serie omniprezentă de afişe care te sfătuiesc să raportezi orice fel de formă de abuz sau criminalitate, însă prezenţa poliţiei e complet insesizabilă şi toată senzaţia de control nu face altceva decât să contribuie la sentimentul general de siguranţă şi confort.
E adevărat că există o serie de străzi “rău famate” – una e cea cu prostituţia legală, cealaltă e o străduţă cu gambling ascunsă adânc undeva în inima cartierului Little India – imi imaginez că ar fi imposibil să interzici genul acesta de activităţi într-una din capitalele businessului mondial. Dar există o modalitate de a scoate un profit uimitor şi de pe urma lor – taxa de vicii, care înseamnă că orice “viciu”, fie el tutun, alcool, prostituţie sau jocuri de noroc se supraimpozitează. De exemplu, un pachet de ţigări care costă în mod normal un euro jumate costă 11 euro jumate în Singapore.
Deşi cazarea şi serviciile întrec cu mult pragul de convenienţă cu care suntem obişnuiţi în Europa, există metode prin care se poate mânca ieftin şi foarte bun oriunde, oricând. De-alungul străduţelor înguste din Chinatown şi aproape la fiecare parter de imobil în Little India există sute de restaurante şi standuri de mâncare într-o eternă competiţie pentru cel mai popular fel din zonă. Tot în Lillte India am văzut şi primul templu hindus şi am stat să observ ceremonia de ungere cu diverse prafuri şi substanţe colorate a celor care au venit la prânz la templu.


În schimbul ofrandelor, care de multe ori constau în fructe, flori şi dulciuri, indienii religoşi primesc câte o binecuvântare pe zi de la zeul lor preferat, pe fundalul unei mantre acustice cântată la sitar, tobă şi un fel de flaut.


Dacă luaţi metroul din Little India până pe faleză, o să vă coste un dolar singaporez. Transportul în comun nu e ieftin, e probabil la acelaşi nivel ca în Bangkok, iar comparativ cu alte capitale din zonă unde un bilet de skytrain/metrou rareori întrece suma de 20 de cenţi, e chiar scump. Dar e mult mai practic decât să iei un taxi, pentru că tarifele lor sunt comparabile cu cele din Germania sau Italia.
Staţia la care o să coborâţi ca să ajungeţi la celebrul Marina Bay este Esplanade (sau Promenade în caz că vreţi să vă plimbaţi mai mult); aici o să vedeţi o serie de clădiri impresionante, de la operă la muzeul ştiinţei şi tehnologiei, care are forma unei palme constructiviste. Dacă vă îndepărtaţi un pic de centrul foarte turistic, o să ajungeţi pe chei, unde există o serie întreagă de clădiri coloniale splendide, printre care şi muzeul Asian Civilisations.



Noaptea vine cu o schimbare de peisaj şi perspectivă – se iluminează totul în cel mai spectaculos mod şi apar sutele de turişti pe chei, fie că sunt acolo pentru ziplines, leagăne extreme sau nişte crabi gigantici proaspăt-prinşi.


Până şi bisericile lasă impresia că sunt mai puţin dogmatice decât în restul lumii.

Acesta este binecunoscutul iepuraş gonflabil din faţa muzeului de artă contemporană, care merită vizitat mai ales vinerea, când costă doar un dolar.

Muzeul meu preferat din Singapore este vechiul palat colonial în care se află cele mai de preţ artefacte din întreaga Asie de sud-est. Asians Civilizations documentează întreaga istorie a regiunii prin colecţii şi expoziţii curate de cei mai buni istorici şi omeni de ştiinţă, iar selecţia obiectelor este impecabilă. Mai jos sunt câteva măşti, porţelanuri, marionete de hârtie şi obiecte de cult care mi-au captat atenţia printre miile de obiecte din muzeu.





După muzeu, dacă nu vreţi să vă ocupaţi timpul cu insula Sentosa unde puteţi face asta, vă recomand cea mai agreabilă experienţă din Singapore, şi anume safari-ul de noapte la zoo. Un concept relativ nou în Europa dar de un succes enorm în capitalele asiatice, night safari egal plimbare de noapte pe la spaţiile amenajate pentru animale, iluminate cu vopsea flourescentă şi surse alternative de lumină cât mai puţin intrusive.
Lilieci-vulpe gigantici, mini-căprioare, sugar gliders, slow lorrises, tarsieri şi tot felul de alte creaturi active pe timp de noapte se vor hrăni prin jungla din jurul potecii turistice, iar sunetele pe care le vor scoate vor fi copleşitoare şi ireale în liniştea nopţii.




La un moment dat veţi da de bear cats, nişte animale mari şi pufoase care miros a popcorn.

Şi de un lac frumos şi singuratic.

Pe lângă aceste puncte turistice mai există grădina botanică, o serie de hoteluri de lux pline de galerii de artă şi parcul Fort Canning, care are o impresionantă grădină de condimente şi sute de specii de copaci enormi din junglă, pe lângă rezervorul de apă al oraşului. Evident, există şi o zonă dedicată exclusiv “malling-ului” (care e un verb în Asia), Orchard Street. Aici chiar se află cele mai luxoase malluri din Asia, oraşe întregi pe sub acoperişuri de sticlă şi cupole de metal, toate minuni ale arhitecturii moderne.
Deşi nu ştiu dacă mi-ar plăcea să locuiesc în Singapore, în principiu din cauza lipsei tinerilor care nu sunt business-oriented, ţara aceasta utopică mi se pare cel mai potrivit exemplu de civilzaţie care evoluează în mod armonios şi o să reziste cu brio oricărei potenţiale crize economice. Deşi o utopie funcţională nu poate exista fără factorul de distopie şi control total, Singapore e genul de distopie cu care m-aş putea obişnui, şi nu mă pot gândi la oameni care n-ar fi de acord cu mine.
Irina Bakó are 27 de ani şi este jurnalist, copywriter şi călător prin lume. Puteţi afla mai multe despre Irina pe blogurile ei, http://blisitheque.blogspot.com/ şi http://blisique.tumblr.com/
Imagini: Irina Bakó & Psalmplasma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu