BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Copacabana – plaja braziliană cu renume mondial

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

Greu de spus cine ori ce anume a dat faimă acestei plaje din Rio de Janeiro, Copacabana. S-ar putea să fie nisipul alb ce desparte oraşul dintre stânci de valurile Oceanului Atlantic; sau fotbaliştii talentaţi, care vin să dribleze pe plajă pentru a cuceri inimile suporterilor de pretutindeni; ori mulţimile entuziasmate de ritmurile de samba ale Carnavalului şi de jocurile de lumini ale Revelionului. Ce mai contează pentru Copacabana, cât timp este una dintre cele mai renumite plaje ale lumii!

Cu ochii pe hartă
În partea de sud a lui Rio de Janeiro, dincolo de Golful Guanabara şi de fruntea lui Pão de Açúcar (muntele Căpăţăna de Zahăr, care păzeşte intrarea în golf), fâşiile de nisip alb ale plajelor urbane tivesc pânza urbană aşternută la poalele munţilor. Cartierele metropolei trăiesc “cu stil” pe ţărmurile răcorite de apele Atlanticului şi împrospătate de imensa pădure Tijuca. Numele acestor părţi de oraş, cunoscute ca fiind cele mai bogate, este acelaşi cu cel al plajelor care le despart de ocean: Leme, Copacabana, Ipanema, Leblon, São Conrado, Barra de Tijuca. Sunt celebre, pitoreşti, pretenţioase şi la modă. Dar dintre ele, Copacabana pare a fi deţinătoarea tuturor atuurilor, date pe rând de geografia locului, de istorie şi de ambiţiile localnicilor iubitori de viaţă glazurată de soare şi distracţie.

Deci, Copacabana înseamnă cartier şi plajă, ambele prinse între ocean şi câteva coline de granit: Morro do Urubu, Morro de Babilonia, Morro de São João, Morro dos Cabritos, Morro do Cantagalo şi Morro de Pavão. Între şirul muntos şi plaja lungă de patru kilometri, pe fâşia lată de sute de metri se înghesuie blocurile, bulevardele, hotelurile şi tot ceea ce se mai poate lega de traiul de zi cu zi al celor aproape 200.000 de cariocas care trăiesc în Copacabana.
(Locuitorii din Rio de Janeiro se numesc cariocas.)
Aţintindu-vă ochii pe hartă, veţi observa cum plaja se arcuieşte graţios între două promontorii pe care stau de strajă două forturi: în nord, Forte Duque de Caixas, în sud, Forte de Copacabana. De fapt, primul dintre ele se află în micul cartier Leme, ce are o plajă la fel de mică, de lângă care începe Copacabana – din această pricină, se uită deseori de plaja Leme, unele hărţi nici nu o pomenesc.


O trecere rapidă prin istorie
Întâmplător sau nu, legenda Copacabanei vorbeşte despre o petrecere de trei zile, iscată pe plaja încă sălbatică a oraşului Rio de Janeiro, în 1858. Două balene se rătăciseră în apele de lângă coastă, iar localnicii s-au strâns cu mic cu mare să le vadă, în frunte cu împăratul lor Pedro al II-lea şi suita sa bogată. Au venit pe jos, pe cai sau în trăsuri, aducând cu ei provizii şi corturi. Deşi balene au dispărut repede, oamenii au rămas trei zile şi trei nopţi să se distreze împreună pe plaja cu dune de nisip şi tufişuri.
Dintr-o zonă de coastă izolată, vizitată doar de păsările de mare şi de animalele coborâte din pădurea tropicală, Copacabana s-a preschimbat mai întâi într-un refugiu al pescarilor, abia apoi în cartier rezidenţial, cu pretenţii de staţiune. I-au trebuit 150 de ani pentru această transformare, dovedită a fi fost cu folos: de câţiva zeci de ani, ea reprezintă o atracţie turistică de top.

În 1910, cartierul avea deja 20.000 de locuitori, fiindcă un prim tunel fusese tăiat în munte, pentru a lega restul oraşului de Copacabana. Plaja s-a amenajat în 1917, iar după doi ani ea era mărginită de bulevardul Atlântica, iluminat pe mijloc. Pe această arteră de lângă ocean, apare somptuosul hotel Copacabana Palace, unul dintre cele mai cunoscute edificii ale Americii de Sud, la vremea când în Brazilia erau legalizate jocurile de noroc (anii ‘20). Au trecut pragul acestui hotel-cazino preşedinţi, maharajahi, actori şi cântăreţi celebri, cu toţii atraşi de frumuseţea şi extravaganţa Copacabanei. Şi azi, hotelul de lux ţine ridicată ştacheta ospitalităţii, scriind mai departe istoria cartierului din sudul metropolei.

Până în anii ’70, printre clădirile în stil art-deco, locuite de clasa bogată din Rio, se construiesc tot mai multe blocuri cu peste zece etaje şi hoteluri, pentru ca vechiul cartier să facă faţă afluxului de cariocas mai puţin înstăriţi şi de turişti din întreaga lume. Tot în această perioadă se inaugurează noua plajă şi trotuarul său larg, cu un pavaj ce va fi de acum înainte designul reprezentativ al Copacabanei: şiruri sinuoase în alb-negru, simbolizând valurile.


Timpul potrivit pentru vizitat Copacabana
Când Europa se acoperă de zăpadă, peste Rio de Janeiro se lasă vara şi se adună mai des nori de ploaie caldă, uneori fină ca o pulbere, alteori torenţială. E cald, temperaturile pot ajunge şi la 40° C, iar umiditatea se face bine simţită. În lunile de iarnă, adică iulie, august şi septembrie, plouă mai rar şi nu se răceşte prea mult. Înregistrarea unor temperaturi mai mici de 10° C intră în domeniul extremelor.
Deci, vremea bună de vizitat Copacabana poate fi în orice perioadă a anului. Cu puţin noroc, vara ori iarna, turiştii ieşiţi pe plajă vor vedea cum cerul albastru se contopeşte cu apa de azur, dincolo de spinările verzi ale insuliţelor răsfirate în largul oceanului.
Transport, siguranţă şi ce-o mai fi important pentru turişti în Copacabana
În primul rând, trebuie spus că există două centre de informare turistică: unul se află pe bulevardul Atlântica, chiar spre mijlocul plajei Copacabana, celălalt pe bulevardul Princesa Isabel (pe care se intră din tunelul ce leagă Copacabana de cartierele din centrul oraşului). E bine ca un astfel de centru să fie primul punct de oprire, căci cei trei-patru angajaţi dau cu amabilitate toate informaţiile necesare vizitării oraşului şi împrejurimilor sale. Pe lângă faptul că hărţile şi broşurile detaliate sunt oferite gratuit, se poate rezerva unul dintre numeroasele tururi organizate de diferite agenţii.

Pentru cei care se plimbă pe cont propriu, şi nu cu taxiul, harta transportului urban (autobuz, metrou) va fi de mare folos într-o metropolă ca Rio de Janeiro. Există 40 de autobuze care conectează Copacabana de celelalte cartiere, şi ele circulă atât de bine, încât acest mijloc de transport e preferat de mulţi turişti. De exemplu, de la Aeroportul Internaţional Galeão ajung în centru, apoi în toate cartierele din sud (începând de la Copacabana), chiar pe bulevardele de lângă plaje, autobuzele speciale Premium cu nr.2018, dotate aer condiţionat. În cei 12 reali (în jur de 20 lei), cât costă biletul, e inclus şi turul confortabil printr-un sfert de oraş!
Cât de sigur e transportul în comun prin Copacabana? Cât e de sigură o plimbare prin cartier? Înainte de a da un răspuns, merită amintit că, în spatele blocurilor şi micilor parcuri, pe versanţii împăduriţi, se întind vestitele zone sărace – aşa-numitele favele. În ultimii ani, forţele de poliţie au pătruns aici în număr mare şi foarte hotărâte să reducă la minim infracţionalitatea. Sunt pe drumul cel bun, chiar dacă nu au ajuns la capătul lui; dar deja a cam trecut timpul conflictelor armate de tip mafiot şi al traficului de droguri practicat la scară mare, afişat cu îndrăzneală. Mai mult, prin Copacabana şi pe plajă, uniformele poliţiei turistice, ale celei militare şi ale celei comunitare sunt extreme de vizibile. La final, răspunsul la întrebări ar fi: ca turist, te simţi în siguranţă. Restul ţine de puţină atenţie şi de minime măsuri de precauţie, ca în orice alt mare oraş.


Dintr-o parte în alta a plajei Copacabana
Există câteva lucruri care fac din Copacabana o plajă specială, altele decât peisajul urban ce o înlănţuie. În primul rând, zona largă a plajei propriu-zise, cu nisip alb, curat, are două părţi: prima e partea dinspre ocean, suficient de cuprinzătoare pentru mulţimea de şezlonguri, umbrele şi cearceafuri colorate întinse sub soare; a doua e cea dinspre bulevard, unde linia nisipoasă e împărţită între mici terenuri de fotbal, volei, badminton, rugby etc. Ele nu sunt delimitate, ci le ghiceşti după porţi sau fileuri. Cel mai bine îţi dai seama de importanţa acestei zone rezervate sportului odată cu venirea după-amiezii sau cu lăsarea serii, când antrenamentele şi meciurile sunt în plină desfăşurare.
De-a lungul plajei Copacabana mai sunt plasate şi cinci posto, adică locuri special amenajate pentru salvamari şi pentru utilităţi- duşuri, toalete.


De pe nisip se intră direct pe terasele barurilor sau se iese pe trotuarul lat, pavat în alb-negru. E un du-te – vino energizant, cu aer de vacanţă şi relaxare, plutind în amestecul sonor al muzicii din localuri cu vuietul bulevardului aglomerat. Vânzătorii ambulanţi apar din senin, apoi dispar la fel de repede, cu acelaşi zâmbet pe buze. Doar câteva pâlcuri de palmieri au rădăcinile înfipte în nisipul cald şi fac umbră băncilor.
Înainte de bordura bulevardului, o bandă lată de aproape un metru şi lungă de 4 kilometri lasă sportivii să alerge şi să se plimbe cu bicicletele. De la primele ore ale dimineţii şi până în noapte, adidaşi şi anvelope rulează pe linia de beton cu aceeaşi hotărâre. Duminica, un sens de mers al bulevardului cel mare se închide pentru maşini şi e luat cu asalt de biciclete, triciclete, trotinete, skateboard-uri şi neobosiţii alergători. Anual, un maraton deja consacrat cheamă localnicii şi turiştii la întrecere pe Copacabana. Cumva, ea pare a fi închinată soarelui şi sportului în egală măsură.


Pe partea opusă a plajei, dincolo de bulevardul mare, se succed hoteluri de lux, rezidenţe elegante, restaurante, agenţii de turism, case de schimb valutar şi câte un magazin rătăcit. În timpul nopţii, luminile lor prind Copacabana într-o panglică galbenă, des admirată din larg de vapoarele ancorate la intrarea în port.


La capătul sudic al Copacabanei, chiar unde se termină plaja, turiştii au două locuri de vizitat. Pentru primul ar face bine să se trezească devreme: piaţa de peşte. Matinali, pescarii ies cu bărcile lor pe ocean pentru a prinde tot felul de peşti şi vieţuitoare acvatice bune de aruncat în tigăile şi pe grătarele restaurantelor vecine. După prânz, plasele de pescuit şi undiţele se odihnesc deja la umbra ficuşilor înalţi.

Se spune că cea mai grozavă panoramă a plajei o au cei care stau pe stânca Fortului Copacabana, mult ieşită în ocean. În trecut, de pe acest promontoriu lung - Pedra do Arpoador -, pescarii vânau balene, cu harpoanele lungi şi având vârf ascuţit. În 1914 s-a inaugurat fortul, ale cărui încăperi au fost săpate adânc în piatră. Ţevile celor două tunuri uriaşe ies de sub stâncă, înainte ca marginile ei rotunde să se prăvălească în apă. O plimbare pe coridoarele lungi trimite vizitatorii la magaziile cu obuze, în camerele militarilor şi prin curtea fortificată. De dragul momentelor istorice de altădată, muzeul a păstrat multe dintre încăperi în starea lor originală, spre plăcerea turiştilor şi a nostalgicilor.



Fiindcă se întâmplă multe pe plaja Copacabana, ea a ajuns să reflecte un stil de viaţă, sărbătorit cu fast la sfârşitul fiecărui an, când petrecerea de Revelion adună aici peste două milioane de oameni. Acolo unde se socializează permanent, unde se stă la soare, unde se face sport şi unde se dansează de Carnaval, turiştii vor găsi viaţa obişnuită a brazilienilor din Copacabana. Pot participa la ea cu bucurie sau o pot privi relaxaţi de pe un şezlog întins pe nisip, între valurile oceanului şi peisajul mirific al metropolei Rio de Janeiro.