BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Top 7 cele mai periculoase şi mai izolate insule din lume

• Trimite prin YM

Autor: Marius Comper

Câţi dintre noi nu am visat să ne retragem pe o insulă, departe de grijile cotidiene? Dacă v-aţi gândit vreodată la o călătorie pe una dintre cele mai izolate insule ale lumii, dar nu aţi ştiut cum aţi putea ajunge acolo, acum aveţi şansa:

Mike Sowden, un specialist în călătorii, a identificat pentru televiziunea americană CNN şapte dintre cele mai izolate şi mai periculoase insule din lume, ideale pentru cei care caută un refugiu cât mai departe de lumea modernă, şi a explicat cum putem ajunge la ele.
 
Tristan da Cunha
Grupul de insule Tristan da Cunha, ce aparţine de Marea Britanie, deţine recordul pentru cel mai izolat arhipelag locuit din lume. Cel mai apropiat ţărm, Africa de Sud, se găseşte la 2.816 kilometri spre est, iar spre vest America de Sud este la 3.360 de kilometri distanţă.

Doar 262 de persoane locuiesc în acest arhipelag anexat de Marea Britanie în 1816, iar cercetătorii cred că toate se trag din 15 strămoşi, 8 bărbaţi şi 7 femei, care au ajuns pe insulă între 1816 şi 1908. Principala aşezare poartă numele de “Edinburgh of the Seven Seas”.

Dacă veţi ajunge pe insulă, nu vă aşteptaţi la foarte multe opţiuni de entertainment: televiziunea a ajuns pe Tristan da Cunha abia în 2001, iar singurele canale disponibile pe insulă - BFBS 1 şi BFBS 2 (British Forces Broadcasting Service) - sunt destinate forţelor armate britanice.
Cum se poate ajunge pe insulă?

Site-ul oficial al insulei Tristan da Cunha avertizează doritorii de aventuri: „nu există pachete turistice pentru călătorii pe cont propriu, nu există hoteluri, aeroport, cluburi de noapte, restaurante, jet ski-uri sau posibilitatea de a înota”.
Totuşi, dacă doriţi să vizitaţi cea mai izolată insulă locuită din lume, o puteţi face - însă aveţi nevoie de aprobarea Consiliului Insulei şi de un certificat de la poliţia locală, acte ce pot fi obţinute în aproximativ 40 de zile. După ce obţineţi actele necesare puteţi porni la drum spre Tristan da Cunha. Anual pornesc din Cape Town (Africa de Sud) 10 nave care ajung în insula britanică după o călătorie de aproximativ 5-6 zile. Costul unei curse dus-întors este de 1.000 de dolari americani, iar lista navelor disponibile poate fi accesată pe site-ul oficial al insulei.
 
Insula Ursului

Insula Bjørnøya, cunoscută şi sub numele de „Insula Ursului”, este cea mai sudică insulă a arhipelagului arctic Svalbard, fiind situată la 643 de kilometri de ţărmul european. Bjørnøya aparţine de arhipelagul Svalbard, în ciuda faptului că se găseşte la 240 de kilometri la sud de celelalte insule ale arhipelagului.
În ciuda distanţei de continentul european şi a naturii sale sterpe, insula a găzduit mai multe activităţi comerciale în cursul secolelor trecute, printre care mineritul, pescuitul şi vânătoarea de balene. Cu toate acestea, nicio aşezare umană înfiinţată pe teritoriul său nu a rezistat mai mult de câţiva ani. Bjørnøya a fost declarată rezervaţie naturală în 2002, iar astăzi singurii oameni care mai trăiesc pe insulă sunt angajaţii staţiei meteorologice Herwighamna.

Cum se poate ajunge pe insulă?

Cei ce doresc să ajungă pe Insula Ursului au numeroase motive să se răzgândească: stâncile periculoase, lipsa precipitaţiilor şi faptul că la 180 de kilometri se găseşte epava unui submarin nuclear rusesc, Komsomolets, ce are încă la bord două focoase nucleare. Scufundările realizate în zonă au arătat că acesta încă emite material radioactiv, fiind posibil ca împrejurimile să fie poluate.
Dacă acest amănunt nu vă descurajează, trebuie mai întâi să zburaţi din Oslo sau din Tromso la Longyearbyen, capitala arhipelagului Svalbard, situată pe coasta de vest a insulei Spitsbergen. De aici puteţi călători pe Insula Ursului la bordul unor nave de cercetare, ce vizitează destul de rar Bjørnøya, cu ajutorul unei bărci private sau la bordul unei nave de croazieră.
 
Bouvet
 

Dacă Tristan da Cunha este cea mai izolată insulă locuită din lume, insula Bouvet deţine recordul pentru cea mai inaccesibilă insulă nelocuită din lume.
Falezele sale sunt abrupte, iar suprafaţa sa este acoperită aproape în totalitate de un gheţar. Iarna, insula este înconjurată de banchize de gheaţă. Cel mai apropiat continent este Antarctica, aflat la o distanţă de 1.600 de kilometri spre sud. Datorită climatului aspru şi terenului acoperit în cea mai mare parte de gheaţă, vegetaţia este limitată la licheni şi muşchi, lipsind plantele superioare, astfel că insula Bouvet poate fi considerată ca aparţinând zonei botanice antarctice.

Deşi insula poartă numele exploratorului francez Jean-Baptiste Charles Bouvet de Lozier, ea depinde de Norvegia din 1930.
Cum se poate ajunge pe insulă?

Insula este o rezervaţie naturală, astfel că aveţi nevoie să oferiţi motive bune autorităţilor norvegiene pentru a primi permisiunea de a o vizita.
Chiar şi în cazul în care veţi reuşi să obţineţi aprobarea şi un vas de cercetare cu care să porniţi spre insula Bouvet, veţi avea nevoie de un elicopter pentru a putea ajunge pe ea, căci nu dispune de niciun port.
 
Bishop Rock
Această rocă de mici dimensiuni ce se găseşte la 49 de kilometri de Anglia este consemnată în Cartea Recordurilor Guinness pentru faptul că este cea mai mică insulă din lume pe care se găseşte o clădire. Bishop Rock se află la extremitatea atlantică a insulelor Scilly din vestul peninsulei Cornwall, la 45 km de extrema vestică a Marii Britanii.
În 1847, inginerii britanici au început să lucreze la construirea unui far din fier pe această rocă, însă construcţia a fost doborâtă de valuri. Englezii nu s-au lăsat, astfel că au construit un nou far ce a luminat pentru prima dată în 1858. Acesta rezistă până în zilele noastre.
Bishop Rock este considerată de britanici un simbol al ţării lor, care îi defineşte ca naţiune insulară. Farul de pe această rocă luminează la o distanţă de 24 de mile nautice, ajutând marinarii de mai bine de 150 de ani.
Autorităţile britanice au construit în 1976 un heliport chiar pe acoperişul farului, astfel că vizitatorii pot să viziteze astăzi această insulă inedită fără a apela la o barcă.
În 1991, farul de pe Bishop Rock a fost modernizat, funcţionarea lui fiind automatizată complet. Ultimul paznic al farului a părăsit insula în decembrie 1992. Astăzi farul poate fi operat de la faţa locului, din centrul de control aflat la cel de-al treilea etaj, sau de la distanţă, din sediul aflat în Harwich, Essex. Farul are 10 etaje şi poate găzdui până la patru oaspeţi timp de trei săptămâni.
Cum se poate ajunge pe insulă?

Vizitarea celui mai sud-vestic punct din Marea Britanie este surprinzător de uşoară: Asociaţia St. Mary's Boatmen organizează curse în fiecare zi de pe St. Mary, cea mai mare insulă din arhipeagul Scilly, costul unui bilet fiind de 16 lire sterline. Fiţi pregătiţi, însă: apele sunt mereu agitate în apropierea acestei insule ce înfruntă singură Atlanticul, iar în sezonul rece aveţi toate şansele să înfruntaţi o furtună de proporţii.
 
Boreray

Vă place Scoţia, dar vreţi senzaţii mai tari? Dacă vă îndreptaţi spre vest, dincolo de Hebridele exterioare, puteţi descoperi arhipelagul St. Kilda din Atlanticul de Nord. În 1986, aceste insule au devenit primul loc din Scoţia care a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Ele au fost considerate patrimoniu universal datorită frumuseţii lor naturale, remarcându-se prin unele dintre cele mai înalte faleze din Europa şi prin coloniile unor specii de păsări rare.

Cercetătorii au fost surprinşi să descopere pe aceste insule aflate la 100 de kilometri de Marea Britanie vestigii umane ce atestă că au fost locuite timp de 2.000 de ani, în ciuda condiţiilor neprielnice. Boreray, cea mai «neprietenoasă» dintre insulele St. Kilda, a fost locuită încă din Epoca de Fier. „Agricultura în una dintre cele mai izolate şi mai neprietenoase insule din Atlanticul de Nord reprezenta un mod istovitor şi aspru de existenţă. Dacă luăm în calcul şi pantele imposibil de abrupte ale acestei insule, realizăm că este uimitor faptul că oamenii au încercat să trăiască pe această insulă”, au comentat arheologii de la Royal Commission on the Ancient and Historical Monuments of Scotland, care au descoperit urmele aşezărilor umane.
Cum se poate ajunge pe insulă?

Pentru că insula Boreray a fost lăsată moştenire în 1957 către National Trust for Scotland (NTS), organizaţie care protejează patrimoniul cultural şi natural al Scoţiei, veţi avea nevoie să obţineţi aprobarea acesteia pentru a porni. Chiar dacă o veţi obţine, drumul spre Boreray nu va fi uşor. Coasta accidentată şi marea zbuciumată vă vor sta în cale, iar statisticile nu sunt încurajatoare: din 1957, de când NTS a preluat controlul asupra insulei, mult mai mulţi oameni au reuşit să cucerească Everestul decât au reuşit să ajungă pe Boreray.
 
North Sentinel

North Sentinel este una dintre cele 572 de insule care formează lanţul Andaman din Golful Bengal, aflat în Oceanul Indian. Insula se găseşte la 650 de kilometri de Myanmar şi este înconjurată de recife periculoase, însă nu acesta este motivul pentru care North Sentinel intimidează, ci locuitorii săi.
Sentinelezii sunt cea mai izolată civilizaţie din lume şi nu vor să aibă nimic de-a face cu lumea modernă.
Cum se poate ajunge pe insulă?

Cu excepţia unui antropolog indian, care a reuşit să se împrietenească cu locuitorii insulei North Sentinel după 24 de ani de eforturi, nimeni nu a reuşit să pătrundă pe insulă. Elicopterul trimis de autorităţi după tsunami-ul devastator din 2004 a fost întâmpinat cu săgeţi, iar doi braconieri care s-au apropiat prea mult de insulă în 2006 au fost ucişi. Autorităţile indiene au interzis cu desăvârşire orice călătorie la distanţe mai mici de 5 kilometri de această insulă.
Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre această populaţie fascinantă, ce trăieşte aici de peste 60.000 de ani şi care reprezintă ultimul trib preneolitic din lume, citiţi-i povestea în articolul Cea mai izolată civilizaţie din lume: cea sentineleză.
 
Rockall

Dacă insula Boreray nu vi se pare suficient de periculoasă, puteţi încerca să navigaţi la 300 de kilometri mai la vest, unde se găseşte stânca Rockall. Insula este vârful unui vulcan stins ce se ridică la 20 de metri deasupra nivelului mării, într-o zonă în care valurile ating şi 29 de metri.

Această insulă a intrat în istorie în 1955 ca ultima cucerire teritorială a Imperiului Britanic. Regina Elisabeta a Marii Britanii a autorizat anexarea acestei insuliţe pe 14 septembrie 1955, iar pe 18 septembrie un echipaj format din doi Royal Marines, un naturalist şi un comandant al Royal Navy au ridicat steagul britanic deasupra insulei şi au cimentat o placă ce anunţă apartenenţa sa la Marea Britanie. La ora 10:16, comandantul Desmond Scott a devenit ultimul navigator care a rostit cuvintele care au făcut istorie: "In the name of Her Majesty Queen Elizabeth II, I hereby take possession of this Island of Rockall". Insuliţa a fost anexată ca urmare a temerilor existente în acel moment al Războiului Rece referitoare la faptul că forţele sovietice ar fi putut să folosească această rocă pentru a spiona testele nucleare britanice.

Între 26 mai şi 4 iulie 1985, un fost soldat din cadrul forţelor SAS, Tom McClean, a trăit pe Rockall pentru a întări pretenţiile legale ale Marii Britanii asupra acestei insuliţe. Eforturile sale nu au fost în van: astăzi experţii estimează că drepturile asupra Rockall ar putea valora 100 de miliarde de lire sterline, pentru că se găseşte într-o zonă bogată în petrol şi în gaze naturale.
În iunie 1997, organizaţia Greenpeace a trimis un echipaj pe insulă pentru a protesta împotriva exploatării petroliere. Reprezentanţii organizaţiei ecologiste au lipit la rândul lor o plăcuţă pe stânca insulei, lângă cea montată de reprezentanţii Marii Britanii. Pe aceasta se pot citi şi astăzi următoarele cuvinte:  "Let the sun and wind do their work. Leave the oil beneath the waves" (Lăsaţi soarele şi vântul să-şi facă treaba. Lăsaţi petrolul să rămână sub valuri).
Cum se poate ajunge pe insulă?

De-a lungul istoriei, mai puţin de 100 de persoane au ajuns pe Rockall, iar doar patru se pot lăuda că au dormit acolo. Cei care au reuşit acest record au fondat The Rockall Club, grup în care sunt înscrişi automat temerarii care vizitează această insuliţă. Dacă doriţi să vă număraţi printre ei, site-ul clubului vă avertizează că vizitele pe Rockall „sunt dificile, depind de vreme şi nu sunt deloc ieftine. A păşi pe Rockall este un fenomen rar, ce necesită experienţă, echipament specializat, vreme bună şi noroc”.
Dacă vreţi să vă încercaţi norocul, specialiştii recomandă să contactaţi pentru programări compania Kilda Cruises, ce a dus la bun sfârşit 100% din tentativele de a ajunge pe Rockall.