BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Un bulevard celebru - Las Ramblas din Barcelona

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

Din Piaţa Catalunya şi până la malul Mediteranei, linia dreaptă a bulevardului Las Ramblas croieşte drum liber prin inima oraşului. Această arteră largă seamănă cu un ac de busolă: întotdeauna arată direcţia principală – marea albastră a Barcelonei. Catalanii au aşezat statuia lui Columb chiar acolo unde Las Ramblas ajunge în port, ca să le amintească permanent de spiritul cutezător al acestei metropole.

Precum Parisul are celebrul Champs-Élysées ori New York-ul se mândreşte cu Wall Street-ul, aşa Barcelona trăieşte cu bucurie pe Las Ramblas, bulevardul său central întins pe 1,2 kilometri între Piaţa Catalunya şi Port Vell. Deşi capitala Cataloniei e brăzdată de multe străzi largi, unele de-a dreptul spectaculoase, cum e Passeig de Grácia cu ale sale clădiri în stil modernist, Las Ramblas rămâne bulevardul preferat al barcelonezilor şi al turiştilor. Un aer de vacanţă pluteşte printre frunzele copacilor înalţi şi peste scuarul animat, bucurând inimile trecătorilor.

Istoria spune că, pe timpul când Barcelona era un oraş medieval înconjurat de ziduri, un pârâu cu apă tulbure săpase în apropiere un vad puţin adânc. În limba arabă, raml înseamnă albia râului, iar în spaniolă a ajuns rambla, care se traduce prin bulevard. Însă acest substantiv e pus la plural fiindcă Las Ramblas se compune de fapt din cinci părţi: La Rambla de Canaletes, La Rambla dels Estudis, La Rambla de Sant Josep, La Rambla dels Caputxins şi La Rambla de Santa Mónica. Doar plăcuţele gravate de pe zidurile palatelor anunţă trecerea dintr-o parte de bulevard în alta, linia lungă a străzii şi a scuarului său pietonal nefiind întreruptă în vreun fel.

După ce pârâul a fost asanat, la sfârşitul anilor 1700 s-a ridicat o mânăstire, apoi tot mai multe locuinţe s-au construit pe noua stradă a Barcelonei. Treptat, zona a atras oamenii înstăriţi şi reşedinţele lor elegante au mărginit bulevardul din ce în ce mai pretenţios. Aspectul edificiilor de pe Las Ramblas a rămas la fel de distins şi în ziua de azi, fiindcă renovările şi restaurările au conferit faţadelor înalte decoruri arhitecturale pe cât de diverse, pe atât de armonioase şi frumoase.


Într-o descriere simplă a bulevardului Las Ramblas ar intra câteva imagini: un spaţiu pietonal median, umbrit de cele două şiruri mărginaşe de copaci; două benzi de circulaţie laterale, mai tot timpul aglomerate; pe fiecare parte, palate, teatre, locaţii rezervate artelor, restaurante, magazine, librării, cafenele şi tot ce ar mai putea atrage privirile şi interesul trecătorilor. Şi fiindcă mulţi dintre aceştia sunt turişti, hotelurile cu pretenţii au rezervate balcoanele de deasupra bulevardului pentru cei cu venituri serioase.
Atmosfera specială de pe Las Ramblas e dată însă chioşcurile cu suveniruri, magazinele cu flori, terasele restaurantelor, artiştii ambulanţi şi picturile multicolore din zona pietonală de mijloc.



Din Piaţa Catalunya, trecerile de pietoni te aduc pe La Rambla de Canaletes, ce şi-a luat numele de la o mică fântână, numită încă din secolul XIX Canaleta. Pe atunci, barcelonezii erau “cei care beau apă din Canaletes” (în portugheză, canaletes se traduce prin conducte). Se spune că cine ia o înghiţitură din apa acestei fântâni din fier forjat se va întoarce, cândva, în oraş.
Puţinele bănci ale scuarului sunt ocupate mai tot timpul de turiştii şi localnicii dornici de o pauză scurtă, în care să admire într-o parte deschiderea largă a pieţei centrale, şi în cealaltă buticurile asaltate de cumpărători. După câte o victorie importantă a Barçei, suporterii se adună aici şi sărbătoresc cu mare bucurie.

Pe Rambla dels Estudis, cândva se afla o universitate (Estudis Generals), demolată în 1843. Dintre clădirile importante merită amintit cea a Teatrului Poliorama, fost sediu al Companiei Naţionale de Teatru a Cataloniei.
Mai departe, pe Rambla de Sant Josep se înşiruie micile chioşcuri cu flori parfumate, de unde şi numele popular de La Rambla de les Flors. Pe locul vechii mânăstiri din secolul XVI, în partea dreaptă a bulevardului s-a construit Mercat de Sant Josep de la Boqueria, o piaţă alimentară cu de toate, de la peşte proaspăt, la fructe exotice, legume felurite şi dulciuri tradiţionale.


Pe latura opusă, se remarcă faţada deosebită a edificiului Casa dels Paraigües, cândva un fost magazin de umbrele. Un dragon verde în stil art-deco se sprijină de marginea înaltă a acestei clădiri, alături de o umbrelă şi un felinar din fier forjat.

La capătul acestei părţi de bulevard, Plaça de la Boqueria are pavajul sub forma unui mozaic realizat de Joan Miró, unul dintre marii artişti catalani. Acest decor al scuarului pregăteşte trecătorii pentru următoarele două rambla, a căror atmosferă specială se naşte din îmbinarea artei cu bucuriile mărunte ale zilelor senine din Barcelona.

La Rambla dels Caputxins (aici a fost în trecut o mânăstire a călugărilor capucini) găzduieşte Gran Teatre del Liceu, celebra operă la care au cântat marii interpreţi ai lumii, printre care Enrico Caruso, Maria Callas, Montserrat Caballé, José Carreras şi Plácido Domingo. Cu cele 2292 de locuri din sala în formă de potcoavă, Liceu este una dintre cele mai spaţioase opere europene. La ieşirea de la spectacol, iubitorii de muzică obişnuiesc să se oprească în cafeneaua de peste drum, Café de l’Ópera, pentru o ciocolată caldă delicioasă.


Terasele şi barurile continuă să ocupe părţi şi din ultima porţiune a bulevardului, La Rambla de Santa Mónica, ce se sfârşeşte în sensul giratoriu uriaş de lângă Port Vell. Fosta mânăstire de pe partea dreaptă s-a transformat într-un centru de artă, unde se organizează multe expoziţii gratuite cu lucrări ale pictorilor şi sculpturilor contemporani. În faţa acestei clădiri moderne, precum şi în faţa celui mai vechi teatru barcelonez, Teatre Principal, artiştii ambulanţi expun picturi, gravuri, schiţe şi desene, coborând arta în stradă, pentru fiecare din miile de vizitatori ai Barcelonei.


Îndreptându-se spre Mediterană, bulevardul Las Ramblas întâlneşte o intersecţie largă, cu arcuri de clădiri somptuoase şi cu şiruri de palmieri. Străzile ocolesc coloana din mijloc, de pe care statuia lui Columb veghează asupra yahturilor ancorate în Port Vell. Pulsul Barcelonei se simte aici cel mai bine: puternic, energic, cu arome marine. La Rambla de Mar, podul mobil din lemn care duce pietonii spre spaţiul comercial al portului modern, lungeşte Las Ramblas spre mare. De la un capăt spre celălalt, din Piaţa Catalunya şi până la monumentul lui Columb, bulevardul trece neobosit prin viaţa barcelonezilor şi prin vacanţele însorite ale călătorilor.