BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Cenotele – piscinele naturale ale Mexicului

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

Civilizaţia Maya a înflorit în jurul ochiurilor de apă dulce din Peninsula Yucatán - cenotele. Unele sunt lacuri, altele fântâni adânci, dar ceea ce le face speciale are legătură cu lumea subterană uluitoare a calcarului erodat.

Asteroidul care a lovit Peninsula Yucatán acum 65 de milioane de ani a produs un crater uriaş şi a iniţiat un proces de extincţie ce va afecta aproape 70% dintre speciile Pământului, inclusiv dinozaurii. A fost al doilea mare eveniment distructiv din istoria planetei noastre, după impactul cu o protoplanetă, din urmă cu peste trei miliarde de ani. Pe atunci, trebuie să fi fost cumplit: undă de şoc, curenţi fierbinţi, tsunami, blocarea luminii solare, scăderea temperaturii...
Puţine urme ale dezastrului sunt vizibile în peisajul de azi, sateliţii NASA fiind cei care le-au descoperit: lângă Puerto Chicxulub din Yucatán, imaginile au pus în evidenţă existenţa unui crater cu diametrul de aproape 300 km. Dar, privind de aproape teritoriul peninsulei mexicane, nimic nu aminteşte de vreo catastrofă geologică, ba dimpotrivă: jungla se întinde ca o pătură verde şi nemişcată între plajele îndepărtate ale mărilor. Satele sunt ascunse sub coronament, oraşele sunt puţine. Doar vârfurile albe de piramide ies din desişuri şi, din loc în loc, ochiuri de apă turcoaz – cenotele, fântânile sacre ale Yucatánului. Mayaşii le denumiseră dzonot, spaniolii din secolul XVI le-au spus cenotes, referindu-se tot la puţurile adânci cu apă dulce. Fiindcă peninsula nu are râuri de suprafaţa, aceste surse acvatice subterane au susţinut viaţa timp de milenii, devenind pentru localnici sacre.



Cercetătorii au observat că cenotele sunt dispuse circular, pe marginea craterului. Modificările terestre majore aduse de impactul cu meteoritul au privit şi stratul de calcar al Yucatánului, expus la suprafaţă. Apa de ploaie se infiltrează în roca moale, formând în subteran o reţea acvatică extrem de complexă. Din loc în loc, în cuprinsul junglei, pereţii de calcar se prăbuşesc şi lasă să iasă la iveală ochiuri de apă, cenotele, care în timp se lărgesc sau, dimpotrivă, se acoperă la loc, ascunzând accesul la apa potabilă.


Mayaşii au exploatat aceste fântâni naturale şi, fiindcă ele erau conectate cu străfundurile întunecate ale pământului, le-au considerat a fi porţi de acces spre viaţa de după moarte. Scheletele şi obiectele ritualice descoperite în cenote au confirmat existenţa unui adevărat cult al acestora, implicând sacrificii pentru zeul mayaş al ploii, Chaac.
Cenote mai există şi în alte locuri de pe planeta noastră: Belize (Marea Groapă Albastră), S.U.A.(Lacurile fără fund   din New Mexico, Fântâna lui Montezuma din Arizona), Canada (Baia Diavolului, Insula Vancouver), însă cele din Mexic sunt cele mai numeroase (oficial s-au înregistrat 2400, însă se pare că jungla mai ascunde alte aproape 3000) şi cele mai cunoscute pentru lumea acvatică extraordinară a cavernelor şi peşterilor din reţeaua hidrografică a stratului de calcar.

Dintre cenotele răspândite în pădurile Yucatánului, câteva au fost punctate pe harta turistică a regiunii, nu doar pentru importanţa lor istorică şi arheologică (ele se găsesc în siturile mayaşe), ci mai ales pentru frumuseţile pe care le dezvăluie exploratorilor, scufundătorilor experimentaţi şi turiştilor. Majoritatea gropilor sacre se compun dintr-o parte de suprafaţă, în care luciul apei se deschide îngust sau larg în vegetaţia luxuriantă a junglei şi adâncimile pot atinge câţiva zeci de metri, şi o parte subterană, la rândul ei alcătuită dintr-o cavernă şi o peşteră. De fapt, caverna direcţionată oblic face legătura dintre cenotele propriu-zis şi peşteră, aceasta din urmă fiind conectată la o reţea complexă de galerii subacvatice (de exemplu, reţelele Sistema Ox Bel Ha, Sistema Sac Actun/Sistema Nohoch Nah Chich şi Sistema Dos Ojos). În apele clare, curate şi destul calde, razele soarelui pătrund până la cavernele cu pereţii decoraţi măiastru de eroziunea milenară. Aici spaţiile sunt suficient de largi pentru ca măcar doi scafandri să parcurgă traseu alăturaţi, spre deosebire de peşteri, unde tunelurile pot fi foarte înguste. Fauna e bogată. Zonele din străfunduri, cu stalagmite, stalactite şi formaţiuni deosebite, sunt mici paradisuri acvatice pentru pasionaţii de scufundări.


Doar 10% din cenotele mexicane au fost explorate. Cele de pe Riviera Maya (statul Quintana Roo) se consideră a fi cele mai potrivite pentru scufundări, datorită accesibilităţii lor, clarităţii apei şi spectaculozităţii peisajului. Cenotele din siturile arheologice, cum e Cenotele Sacru de la Chichén Itzá, se rezervă doar cercetărilor, accesul în ele fiind interzis turiştilor.
Dacă numai unele peşteri oferă oportunităţi scafandrilor, multe dintre cenotele din peninsulă au fost transformate în locuri de agrement. Asemenea unor piscine naturale, mai mult sau mai puţin ascunse între pereţii de calcar din junglă, ele atrag mii şi mii de vizitatori dornici să se răcorească în apele limpezi de sub perdelele de liane ori dintre malurile umbrite de coronamentul junglei.


Cenote Yaxunah dintre Chichén Itzá şi Yaxcabá este centrul unei zone turistice frumos amenajate, cu toate cele de trebuinţă pentru relaxare şi divertisment, chiar lângă siturile istorice. Lângă Merida, adâncimile de calcar din Cenote San Ignacio sunt iluminate electric şi chiar învăluite în muzică ambientală. Pentru o experienţă unică se recomandă Cenote Yokdzonot, în apropiere de Chichén Itzá, unde înotătorii împart apa turcoaz cu peştii ospitalieri, în timp ce, deasupra deschiderii de calcar, zboară fluturi şi păsări.

La fel, cenotele Zaci, X'kekén şi Samulá (Valladolid), Xlacah (Mérida) şi Ik kil (Chichén Itzá) sunt înconjurate de spaţii turistice atractive. Restaurantele şi magazinele de suveniruri îndeplinesc toate dorinţele vizitatorilor. Cei care vor să se scalde în cenote trebuie să treacă prin zona de duşuri, fiindcă se urmăreşte păstrarea cât mai curată a apelor (de exemplu, produsele cosmetice pentru îngrijirea corpului poluează reţeaua hidrografică).
După vizitarea cenotelor sau după explorarea lor acvatică, şezlongurile comode şi pavilioanele tradiţionale sunt cele mai căutate locuri de către turişti. În căldura junglei, piscinele naturale ale Mexicului asigură rezerva perfectă de răcoare şi frumuseţe.