joi, 29 august 2013

Metropola extremelor – Mumbai

Zilnic, în timp ce programul încărcat al celor 200 de trenuri de pe liniile Mumbaiului se derulează fără abateri, şoferii de autovehicule au răbdarea greu încercată de blocajele mari din traficul de pe marile artere. În arşiţa apăsătoare sau prin ploaia dezlănţuită de muson, 5000 de curieri livrează cu precizie maximă, în toate colţurile oraşului, pachetele de mâncare cerute de cele 200.000 de comenzi din fiecare zi. Alte sute de mii de oameni rătăcesc pe străzile prăfuite, în căutarea celei mai prost plătite slujbe ocazionale. Lângă zgârie –norii cu feţe din sticlă şi în spatele magazinelor de lux, mahalalele îşi duc sărăcia cu o firească resemnare. În Mumbai, viaţa trece de la o extremă la alta cu o dezinvoltură tinerească, pregătindu-se pentru mega-oraşul viitorului apropiat.
Foto: Shutterstock
Mumbai sau Bombay?
Când prinţesa portugheză Catarina de Bragança s-a căsătorit în 1662 cu regele englez Carol al II-lea, în zestrea ei au fost incluse şi cele şapte insule de lângă malul vestic al Indiei centrale. Înainte de a fi colonizate de portughezi la mijlocul secolului XVI, ele se aflaseră mult timp sub dominaţia Regatului de Gujarat. După 1668, insulele au fost concesionate de Compania Indiilor de Est, britanicii plătind doar 10 lire de aur pe an pentru ele, urmărind să le introducă în circuitul comercial al zonei prin dezvoltarea portului la Marea Arabiei.
„Bom Ba(h)ia” („golful bun”), cum era numit în portugheză, a fost preluat în pronunţie „Bombay” de englezii care au stăpânit oraşul şi India până în secolul XX. Lucrări inginereşti ample de secare a mlaştinilor au unit insulele între ele, permiţând oraşului-port să se dezvolte tot mai mult. După câteva decenii de la cucerirea independenţei, indienii au adoptat numele actual, derivat din cel al unei unei zeiţe locale, Mumbadevi.
Oraş cosmopolit, Mumbai are cea mai numeroasă populaţie urbană din India: aproape 14 milioane în oraş şi încă 7 milioane în zona metropolitană. Districtele sale s-au extins şi pe partea continentală, fiindcă progresul economic a atras din ce în ce mai mulţi locuitori, obişnuiţi cu ambele nume: Mumbai şi Bombay.
Foto: Shutterstock
Lux şi opulenţă
Centru comercial al Indiei şi simbol al puterii financiare, precum New-Yorkul în S.U.A., Mumbai a acaparat elita business a ţării, lăsând capitala New Delhi să se ocupe de treburile politice şi juridice. Puternicii magnaţi indieni, directorii celor mai mari bănci şi societăţi de asigurare, brokerii de top ai Indiei ori starurile de cinema cu averi colosale îşi au reşedinţele luxoase în zonele selecte ale oraşului, mai precis în mijlocul cartierelor istorice şi al celor cu zgârie-nori ori pe falezele înverzite ale Mării Arabiei. Noii îmbogăţiţi ai industriilor locale – producţia textilelor, inginerie, I.T., prelucrarea diamantelor etc. – preferă complexele rezidenţiale noi, cu facilităţi moderne şi extravagante, pe măsura statutului social înalt reclamat cu preţiozitate. Pentru a-şi mulţumi cumpărătorii, casele trebuie să urmeze modele inovatoare, în care să se integreze perfect spaţiile recreaţionale şi sportive, grădinile, decorurile originale, dotările tehnologice şi sistemele de securitate de ultimă generaţie. De multe ori, proiectele imobiliare ajung să dea naştere unui „mic oraş în oraş”, care încearcă să se rupă de haosul indian al metropolei, ca să se apropie de tiparul urban occidental.
Foto: Shutterstock
Dintre proprietăţile de lux din Mumbai, una se distinge în mod categoric: Reşedinţa Antilia, casa în care locuieşte împreună cu familia sa Mukesh Ambani, cel mai bogat om din India (şi al doilea din Asia). Deţinător al unei averi de peste 25 de miliarde de dolari, el a investit suficient de multe resurse în proiectul imobiliar, încât casa să fie considerată cea mai scumpă din lume. Cifrele nu mai au nevoie de explicaţii: costul total - un miliard de dolari; clădirea - 27 de etaje (de fapt, înalte cât 40 din cele obişnuite) interconectate ca într-un puzzle, pe o suprafaţă totală de 4500 m²; garaje supraetajate, cu spaţiu pentru 168 de autoturisme; trei heliporturi pe acoperiş; centrul spa cu terasa cu piscină, sala de gimnastică, studioul de dans, sala de yoga, camera de relaxare şi odihnă; un templu, o sală de bal, un teatru cu 50 de locuri, o suită de apartamente pentru oaspeţi; familia locuieşte la ultimele etaje, în încăperi puternic luminate şi decorate cu rafinament. Toate aceste sunt doar pentru pentru Mukesh Ambani, soţia lui şi cei trei copii.

Pe bulevardul Altamont, Casa Antilia nu e singura reşedinţă de lux, dimpotrivă, ei i se adaugă multe altele asemenea, fapt care a determinat includerea acestuia în rândul primelor 10 din topul celor mai costisitoare bulevarde ale lumii. Poziţia lui nu e una întâmplătoare, fiindcă districtul Mumbaiul de Sud (cuprinzând cartierele Fort, Colaba, Malabar Hill, Marine Lines, Nariman Point, Tardeo) e cea mai veche şi mai bogată parte de oraş, unde se află centrul istoric şi turistic, cu muzee, monumente arhitecturale, galerii de artă, restaurante rafinate, magazine de lux şi hoteluri de cinci stele. Deşi preţurile la imobiliare din Mumbaiul de Vest nu le depăşesc pe cele din sudul metropolei, totuşi rămân ridicate, atâta timp cât celebrităţile Bollywoodului au preferat vecinătatea malului mării presărat cu vile somptuoase, blocuri elegante, cluburi selecte şi parcuri pline de flori şi păsări.
Foto: Shutterstock
Mahalalele speranţei
La polul opus şi totuşi atât de aproape de cele mai sofisticate forme ale bogăţiei Mumbaiului, se află mahalalele, întinse asemenea unor labirinturi din care sărăcia nu a găsit încă firul de urmat până la ieşire. Dintre ele, cea mai vestită, Dharavi, are aproape un milion de oameni înghesuiţi în case din beton, curţi subdimensionate şi locuinţe improvizate ce funcţionează încă în afara normelor de igienă obişnuite. Una din numeroasele statistici negre întocmite pentru ea arată că există o toaletă la 1450 de locuitori; râul local ţine locul unui imens colector natural, dar în acelaşi timp el constituie o sursă constantă de contaminare.
Pentru cei care vin în Mumbai ca să îşi facă un rost, mahalaua reprezintă însă cea mai ieftină opţiune în materie de imobiliare – să plăteşti în jur de patru dolari pe lună chirie în cel mai mare oraş al Indiei poate fi de folos oricărui început lipsit complet de pretenţii.
Tot în Dharavi s-au numărat cu aproximaţie 5000 de mici afaceri şi 15.000 de ateliere meşteşugăreşti, constând fiecare într-o singură încăpere. Cu mâna de lucru ieftină atât de aproape, producţia de alimente, de ceramică şi de textile aduce venituri modeste întreprinzătorilor locali, chiar dacă oraşul nu profită în mod direct de pe urma lor – 90 % din afaceri sunt făcute „la negru”.
În ultimii ani, în Dharavi a luat avânt industria reciclării, firmele specializate procesând resturile menajere adunate din întreaga metropolă. Proiectele de dezvoltare imobiliară, chiar şi modeste, promit locuitorilor condiţii mai bune de trai, fiindcă includ construcţia de şcoli, spitale, străzi şi parcuri. Mahalaua din partea de nord a zonei centrale nu mai este cea mai mare din India, fiind depăşită de altele din Mumbaiul metropolitan. Totuşi, împreună cu acestea, adună o populaţie de 12 milioane de oameni rătăciţi în căutarea unei vieţi mai bune.

Junglă şi Bollywood
După Hollywood, al doilea mare centru cinematografic al lumii este Mumbaiul, industria producătoare de filme fiind extrem de profitabilă într-o ţară în care mersul la cinema echivalează cu participarea deplină la un spectacol şi evadarea din cotidian. În sălile de pe întinsul ţării, oamenii cântă, plâng şi se bucură pe muzica ce ţine loc de intrigă şi joc actoricesc în cele două-trei ore de film. (Într-un singur film, Indra Sabha, au fost cântate nu mai puţin de 71 de melodii, iar cel mai lung cântec a durat 20 de minute în Ab Tumhare Hawale Watan Saathiyon.)
Se cântă mult şi se dansează în timpul simplelor poveşti de viaţă puse în scenă de actorii preferaţi ai Indiei, astfel că publicul gustă un divertisment lejer, romanţat şi plin de culoare. Pentru clasa săracă, arta cinematografică hindi rămâne singura formă de cultură modernă accesibilă.

Mulţi dintre actorii Bollywoodului câştigă averi impresionante din prestaţia lor în filmele indiene (peste 1200 produse în fiecare an), însă unii au reuşit să devină şi staruri internaţionale. Oricum, producţiile indiene au cel mai mare public din lume – 3 miliarde de oameni, cifră pe care Hollywoodul nu a atins-o încă.
În Mumbai, guvernul a construit aşa-numitul „Film City”, un complex rezervat platourilor de filmare şi studiorilor de producţie, bucurându-se de prezenţa, în imediata apropiere, a Parcului Naţional Sanjay Gandhi, o suprafaţă verde de 109 km². În afară de faptul că pădurea şi lacurile ei despart zona metropolitană centrală de cea vestică, obligând navetiştii să facă ocoluri mari, ar mai fi un mic inconvenient pentru locuitorii Mumbaiului şi pentru cei care vin zilnic pe platourile din Film City: acest parc de oraş e singurul în care există, pe lângă 1000 de specii de plante, 50.000 de specii de insecte, 38 de specii de reptile şi 250 de specii de păsări, carnivore mari, mai precis leoparzi. Ei fac parte din cele 40 de specii de mamifere (maimuţe, şacali, hiene, căprioare etc.) care trăiesc libere în pădure, excluzându-le pe cele îngrădite în facilităţi publice de tip zoo sau zonă de safari, aflate pe teritoriul larg al parcului naţional.
Se întâmplă ca, fiind în căutare de hrană, leoparzii parcului să atace locuitori ai Mumbaiului care au casele la limita pădurii sălbatice, cândva neîngrădită de oraş. De multe ori, paznicii şi angajaţii de pe platourile din Film City aud sunetele animalelor şi chiar au întâlniri neaşteptate cu ele. În ultimii ani, mulţi leoparzii au pătruns aici şi au tulburat filmările aflate în curs, speriind oamenii şi deranjând decorul. Oricât ar tinde spre modernitate, Mumbai nu se poate detaşa total de latura lui neîmblânzită, al cărei exotism e unul şi acelaşi cu cel al întregii Indii.
În haosul transportului
Foto: Shutterstock
Trenuri, metrouri, ricşe, taxiuri, autobuze şi autoricşe pun în mişcare furnicarul uman din Mumbai, în ceea ce poate părea unui străin un haos adevărat al transportului urban. Bulevardele şi străzile se sufocă din pricina traficului din orele de vârf, aşa încât metroul e o soluţie bună pe moment, chiar şi cu aglomeraţia din el. Pentru a evita blocajele dese, în unele zone e interzis accesul cu autoricşe, cunoscându-se bine îndrăzneala lor (a şoferilor, de fapt) de a se strecura pe oriunde.
În ciuda dificultăţilor legate de trafic, Mumbaiul se laudă cu două lucruri: un sistem feroviar bine pus la punct şi o reţea de curierat de notorietate internaţională. Fiecare cu problemele lui, dovedite a fi surmontabile. În cea mai aglomerată reţea de căi ferate din lume, 200 de trenuri în 2000 de curse zilnice pe 300 de linii cu 465 km lungime asigură navetiştilor o călătorie regulată spre locurile de muncă din toate colţurile metropolei. Orarul trenurilor se respectă cu precizie, fiindcă supreveghetorii din centrul de comandă ştiu că orice întârziere are efect de domino şi nimeni nu doreşte asta. Între linii şi printre vagoane, victimele traficului nu întârzie să apară – 3500 de oameni mor anual încercând să traverseze căile ferate prin locuri neamenajate, să stea agăţaţi de uşile vagoanelor sau să călătorească pe vagoane, sub liniile de înaltă tensiune.
Foto: Shutterstock
5000 de „dabbahwallahs” împart zilnic 200.000 de comenzi de catering în Mumbai, principalii clienţi fiind angajaţii marilor companii. Cei mai mulţi dintre aceşti curieri nu ştiu să citească, din acest motiv pachetele sunt codificate pe culori, numere şi litere. Chiar şi aşa, statistica arată că e înregistrată mai puţin de o eroare la un milion de comenzi, impresionant pentru un serviciu care depinde de traficul într-o metropolă indiană. E motivul pentru care se consideră acest sistem de curierat din Mumbai ca fiind cel mai eficient din lume.

Între extremele oraşului
Chiar dacă nu se pretinde a fi oraş turistic prin excelenţă, Mumbaiul atrage mai întâi cumpărătorii în căutare de lux, abia apoi călătorii dornici să se întoarcă pe urmele istorice ale erei colonialismului. Cei care au timp pentru ieşirea din metropolă spre destinaţii turistice din împrejurimi vor fi răsplătiţi cu situri arheologice, religioase şi naturale remarcabile.
Dintre atracţiile accesibile între feţele opuse ale oraşului, se detaşează clar circuitul integral prin centrul vechi, atingând toate monumentele lăsate moştenire de stăpânirea britanică. Marile festivaluri locale ar fi ocazii prielnice de împărtăşire a bucuriei alături de milionanele de participanţi. Turul organizat prin Dharavi poate fi o experienţă extremă (www.realitytours.travel), tulburătoare, dar cu siguranţă de neuitat. În Film City se oferă posibilitatea de a sta câteva ore la o filmare alături de actori, de a învăţa un dans indian sau de a asista la o cascadorie în direct (www.bollywoodtours.in). Magazinele şi pieţele tradiţionale din Mumbai deschid apetitul pentru arta culinară sau pentru arta meşteşugărească a ţesătorilor.
 Prin extravaganţa şi exuberanţa sa, Mumbaiul atinge el însuşi o extremă, cea a ambiţiei de a deveni un colos urban în mijlocul lumii.

Foto: Shutterstock

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu