BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Castelul Hohenzollern – casa unei dinastii europene

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

Dincolo de zidul de cărămidă al bastionului vestic din Castelul Hohenzollern, se întind ţinuturile străvechi ale şvabilor din sudul Germaniei. Satele şi oraşele lor, podgoriile şi lanurile se lasă păzite de două lanţuri muntoase deloc falnice: Munţii Pădurea Neagră şi Munţii Schwäbische Alb. Sub crestele lor împădurite, o mare dinastie germană se năştea acum 1000 de ani, pentru a scrie file importante din istoria ţării şi a întregii Europe.

Istorie şi legendă
Cum se cade pentru orice mare dinastie, începuturile familiei Hohenzollern stau prinse în neguri de legende. În zilele noastre, când ceaţa învăluie zidurile fortificate ale castelului ei, poveştile din trecut par rupte de evenimentele reale petrecute în ţinuturile şvăbeşti. Şi totuşi, în timp ce limpezimea cerului dă voie peisajului să se desfăşoare în toată bogăţia lui, casa regilor şi prinţilor germani se ridică maiestuoasă peste toate cele din jur, cu aceeaşi semeţie cu care stâpânii ei au dominat în istorie.

Foto: Shutterstock.com

Se povesteşte că, undeva în jurul anului 1061, doi cavaleri din Swabia (S-V Germaniei de azi), pe numele lor Burchard şi Wezil von Zollern, au fost ucişi într-o bătălie. Un secol mai târziu, un document pomeneşte despre Castelul Zollern, din apropiere de Hechingen, ca fiind o fortăreaţă solidă şi impresionantă. Construită pe dealul ce i-a dat numele (885 m faţă de nivelul mării şi 250 m faţă de platoul submontan), chiar la poalele Munţilor Schwäbische Alb, reşedinţa familiei va suferit multe transformări în decursul secolelor, mai ales după ce linia dinastică se va împărţi în două mari ramuri: cea şvăbească şi cea franconiană (din aceasta vor apărea mai târziu regi ai Prusiei, apoi împăraţi ai Germaniei). În secolul IV, numele se va schimba din „Zollern” în „Hohenzollern”, iar din linia şvăbească se vor desprinde alte trei ramnificaţii: Hohenzollern-Hechingen, Hohenzollern-Sigmaringen şi Hohenzollern-Haigerloch.
În 1423, în urma unei dispute între membrii familiei Hohenzollern rămaşi în Swabia, castelul a fost distrus în întregime. Reconstrucţia lui 30 de ani mai târziu i se datorează contelui Jost Nicholas von Hohenzollern, care a dat marelui castel o formă de potcoavă, cu trei turnuri spre nord-vest. Acestă fortificaţie medievală va servi drept model pentru castelul din secolul XIX şi din ea se păstrează până azi doar capela Sf.Mihail (terminată în 1461).


În secolul XVII, castelul, întărit cu bastioane mari, va rezista cu succes asediilor din timpul unor conflicte militare regionale. Schimbându-şi proprietarii şi pierzându-şi cu timpul importanţa strategică, fortăreaţa se va preface într-o ruină, până la finele secolului XVIII.
Se spune că prinţul Frederick William al IV-lea de Prusia, pasionat de istorie, a vizitat în vara lui 1819 ceea ce mai rămăsese din casa de odinioară a familiei sale şi a fost impresionat. Dorind să refacă moştenirea aproape pierdută, el l-a însărcinat pe arhitectul F.A. Stüler să proiecteze castelul. Acesta s-a folosit de modelul fortăreţei medievale şi a ales pentru noua construcţie stilul neogotic, la modă pe atunci. În acelaşi timp, prinţul i-a cerut sprijinul unui prieten de familie, Rudolf von Stillfriend, pentru rezolvarea chestiunilor de ordin financiar, prin atragerea în ambiţiosul proiect a altor membrii din familia mare a Hohenzollernilor. Arborele genealogic s-a dovedit folositor. Din costurile totale, prinţul, ca reprezentant al ramurii franconiene, a suportat 2/3, în timp ce treimea rămasă a revenit în sarcina a două familii din ramura şvăbească.
Construcţia castelului s-a finalizat în 1867, după 17 ani de la aşezarea pietrei de temelie. El a devenit un simbol al dinastiei Hohenzollern şi un monument istoric al Germaniei.

Foto: Shutterstock.com
Un castel de vizitat
Aflat la aproximativ 50 km sud de Stuttgart şi la aproape 100 km vest de Ulm, Castelul Hohenzollern reprezintă azi atracţia turistică a zonei, fiind unul dintre cele mai vizitate castele din Germania. Are toate atuurile: e reşedinţa unei mari dinastii germane şi europene, a fost restaurat după planurile unei fortăreţe medievale, adăposteşte o colecţie regală impresionantă şi bucură ochii oricărui privitor, prin aşezarea sa pe un deal înalt şi împădurit, între munţi şi văi pitoreşti.
Din localitatea Hechingen, drumul iese spre castel, mai întâi întâlnind câmpuri mănoase, apoi dealul Zollern, oprindu-se la parcare; de aici, urcă în serpentine spre poarta de intrare. Pentru cei care vor să scurteze drumul pe jos prin pădurea bătrână, o potecă în trepte leagă zona de staţionare de accesul în castel, pe partea opusă a dealului.

Foto: Shutterstock.com
Intrarea între zidurile fortificate se face printr-o poartă regală („Poarta Vulturului”), pe frontispiciul căreia e înfăţişat prinţul Frederick I, călare pe armăsarul lui. Dincolo de ea, o spirală îngustă şi crenelată se înalţă pe deal aproape 25 m, pentru ca vizitatorul să ajungă în faţa turnului estic, ce străjuieşte trecerea în curtea castelului. Înainte de vizitarea lui, eşti îndemnat să faci un tur de onoare al zidului fortificat exterior, din două motive: primul ar fi să admiri de la înălţime contururile munţilor şi scena romantică a regiunii, al doilea – să faci cunoştinţă cu cei mai de seamă reprezentanţi ai dinastiei Hohenzollern, ale căror statui din bronz sunt înşirate în jurul castelului.

Foto: Shutterstock.com


Curtea castelului este lungă şi destul de îngustă, în raport cu zidurile înalte ale clădirii şi cu şi mai zveltele turnuri. În mijlocul ei a fost postat un tun istoric, ce nu scapă fotografiilor vizitatorilor. De pe partea dreaptă a curţii, primele părţi ale castelului sunt ocupate de capela nouă, restaurantul şi magazinul, apoi se intră în Sala Ancestrală, unde începe şi turul turistic. Din prima sală se intră în Sala Contelui (sala de baluri), sub care se află tezaurul regal, găzduit pe locul fostelor bucătării. Trecerea în aripa opusă a castelului este una elegantă, prin biblioteca lungă a acestuia. Se traversează în continuare Sala Marchizului, dormitoarele şi Salonul Albastru, decorat artistic şi având o frumuseţe aparte. Tot pe partea stângă a curţii sunt localizate Capela Sf.Mihail şi grădina castelului.

Membrii familiei Hohenzollern au adus în castel multe obiecte personale, picturi şi sculpturi valoroase, arme şi armuri, îmbrăcăminte şi mobilier de epocă, argintărie, precum şi câteva piese de excepţie din tezaurul regal: bijuterii, sceptre şi coroana regală prusacă, creată pentru împăratul William al II-lea, în 1889. În castelul cu creneluri amintind de prima reşedinţă a cavalerilor medievali, acestă coroană reprezintă simbolul suprem al puterii dinastice a familiei Hohenzollern.

Dintre elementele de atracţie ale turului prin castel merită amintite: uriaşul arbore genealogic pictat pe pereţii sălii strămoşeşti (în care se poate observa şi numele regilor României), arcele suple ale salonului pentru baluri, picturile murale din bibliotecă, însemnele heraldice de pe cartea de onoare a castelului, portretele de familie, cazematele şi pivniţele subterane legate prin pasaje secrete medievale.
Transformat în muzeu şi întreţinut în continuare de membrii familiei Hohenzollern, castelul de pe Dealul Zollern aparţine, din punct de vedere istoric şi cultural, Germaniei. Modernitatea nu a dus la stingerea moştenirii dinastice, ci a contribuit la păstrarea ei, cu mijlocele-i aflate la îndemână. Pentru ramurile întinse ale arborelui genealogic, pereţii casei Hohenzollern păstrează suficient spaţiu liber, ca să înscrie generaţiile viitoare. 

Foto cover: Shutterstock.com