Comori turistice puţin cunoscute versus destinaţii celebre (GALERIE FOTO)
Ce se poate întâmpla când, înghesuit din toate părţile de mulţimi
agitate, asaltat de vânzătorii ambulanţi, copleşit de preţurile mari ori
obosit de interminabilele reclame, te hotărăşţi să cauţi variante
diferite pentru următoarea ta destinaţie turistică? Se prea poate să dai
de propunerile unor specialişti din domeniul turismului ori ale unor
călători pasionaţi, ca Bill Bryson, Rudolf Abraham, Philip Briggs etc.,
şi vei avea în vedere vizitarea nu doar a unor locuri celebre din acestă
lume largă, ci şi a unor oraşe, zone, monumente, situri arheologice,
muzee sau rezervaţii naturale mai puţin promovate, dar poate la fel de
frumoase, fascinante ori grandioase. Cu costuri, probabil, mult mai
mici.
Herculaneum versus Pompei
Foto: Shutterstock
Erupţia vulcanului Vezuviu din anul 79 a acoperit oraşul Pompei (foto sus)
cu un strat de 6 metri de cenuşă şi piatră, iar peste oraşul
Herculaneum a lăsat o pătură fierbinte de materie vulcanică groasă de 25
de metri. La vremea aceea, bogaţii din Herculaneum (foto jos)
deţineau proprietăţi mult mai luxoase, cu decoraţiuni artistice
remarcabile – o parte din ele pot fi admirate în situl arheologic de
azi, care, deşi mult mai mic în dimensiuni decât Pompei, a păstrat în
condiţii mai bune detaliile arhitecturale antice şi frescele
excepţionale.Deşi locuitorii din Herculaneum au fost în majoritatea lor evacuaţi (oraşul Pompei a fost afectat primul de erupţie), în zona ţărmului au fost excavate în ultimii ani în jur de 300 de schelete. Oraşul rezidenţial roman, scos la lumină din mormântul său adânc, evocă vremurile antice de bogăţie şi spirit artistic armonizate cu momentele de viaţă autentică, domestică, simplă.
Foto: Shutterstock
Bruges versus Bruxelles
Foto: Shutterstock
Inima Uniunii Europene, Bruxellesul (foto jos) e o capitală
pretenţioasă şi modernă, aşadar cu viaţă trepidantă şi cu succes
turistic. La mică depărtare de el însă, un mic oraş medieval te va face
să simţi emoţia unei călătorii într-o poveste, fiindcă Bruges (foto sus)
arată precum într-o pictură din cea mai frumoasă carte ilustrată de
povestiri nemaiauzite. Palatele din piaţa centrală par a fi trasate cu
pensula, atât de pastelate şi delicate sunt faţadele. În apele canalului
ce înconjoară zidul medieval al vechiului Bruges se oglindesc case
acoperite de iederă şi turnuri ca din castelele regale. Legenda
Brugesului e pe cale să facă înconjurul Europei şi al lumii.
Foto: Shutterstock
Piramida Soarelui, Teotihuacán (Mexic) versus Marea Piramidă din Giza (Egipt)
Foto: Shutterstock
Pe lângă faptul că este cea mai înaltă piramidă a lumii, Marea Piramidă a
lui Keops de pe Platoul Gizeh deţine alte două „titluri”: cel mai vechi
obiectiv turistic al omenirii şi singura din cele 7 minuni clasice ale
lumii care a dăinuit până azi. În afară de arşiţa deşertului, turiştii
dau aici de marginea aglomeratului Cairo, de prea multe autocare şi de
prea mulţi comercianţi insistenţi.Deşi are jumătate din înălţimea primei, Piramida Soarelui din complexul arheologic Teotihuacán se întinde pe o bază la fel de largă, de la care 248 de trepte urcă spre platoul superior, lipsit azi de templul de odinioară. Dedicată zeului Quetzalcoatl (Şarpele cu pene), această construcţie amplă a stat în centrul oraşului anticilor teotihuacani – o civilizaţie ce a lăsat o moştenire complexă aztecilor de mai târziu. Vorbind de Piramida Soarelui, merită amintite întinderile cu cactuşi de la 2000 de metri altitudine, serbările echinocţiului de primăvară, obiectele din obsidian folosite în ceremoniile de sacrificiu şi multe alte secrete, ascunse în cotloanele încă neexplorate.
Foto: Shutterstock
Borobudur (Indonezia) versus Angkor Wat (Cambogia)
Foto: Shutterstock
Mărturie a măreţiei Imperiului Kmer de acum 1000 de ani, Angkor Wat este
cel mai mare monument religios al lumii, fiind pe rând templu hindus şi
budist. În apropierea lui, densitatea mare a hotelurilor vorbeşte
despre afluxul de călători în această zonă turistică a Cambogiei. Nu
acelaşi lucru se poate spune despre complexul religios de la Borobudur,
deşi UNESCO l-a acreditat ca „o capodoperă a geniului creativ uman”, iar
peisajul în care se încadrează e unul deosebit: o platformă înaltă de
câteva sute de metri, între două râuri şi doi vulcani.Privind de sus, se observă forma de mandala (simbolul Universului în budism) a Templului Bodobudur, cu patru laturi de pătrat, fiecare (având 118 m) prevăzută cu o poartă. În fapt, construcţia reprezintă o piramidă în trepte: şase platforme sunt pătrate, descrescând în dimensiune pe măsură ce se aşază una peste alta, iar trei platforme sunt circulare, ultima având în centrul său o stupă mare, cu 72 de Buddha sculptaţi. Alte 504 statui ale lui Buddha şezând în poziţia lotusului şi 2670 de basoreliefuri (cele mai frumoase dintre acelea care se află în monumentele budiste ale lumii) decorează întregul templu la care vin să se închine anual mii de budişti, într-o atmosferă serenă.
Foto: Shutterstock
Coasta nord-vestică a Corsicii versus Coasta Amalfi
Foto: Shutterstock
Cine s-a plimbat cu maşina pe şoseaua îngustă ce taie muntele întâlnit
cu Mediterana ar fi potrivit să ne lămurească asupra frumuseţii
strălucitoare a Coastei Amalfi (provincia Salerno, sudul Italiei):
fiorduri şi golfuri adânci, plaje mici, stânci ascuţite, oraşe cocoţate
pe versanţi, terase abrupte, valuri înspumate, sate de pescari, agitaţie
multă şi aglomeraţie.Înconjurată de acelaşi ape albastre mediteraneene, şi Corsica abundă în zone costiere spectaculoase – de fapt, lungimea totală a coastei corsicane e de 1000 de kilometri. Insula de origine vulcanică are un relief predominant muntos, cu vârfuri de până la 2700 de metri şi versanţi stâncoşi înaintaţi spre mare. În partea de nord-vest, coasta înseamnă o succesiune de zone sălbatice, şosele libere, creneluri de granit roz, plaje cu nisip, promontorii cu fortăreţe şi vile, ape de cristal şi multă linişte.
Foto: Shutterstock
Delft versus Amsterdam
Foto: Shutterstock
Îndrăgit pentru canalele sale de apă mărginite de palate, Amsterdamul (foto sus)
intră în preferinţele turiştilor şi pentru spiritul său urban libertin,
care nu întotdeauna îi aduce o imagine favorabilă. Aşa că, pentru un
oraş tihnit străbătut de ape, cu poduri arcuite şi alei umbrite,
călătorii se opresc în Delft (foto jos), un centru cultural şi
istoric olandez ţinut departe de topurile din turism. Între atelierele
de ceramică, centrul medieval, casa pictorului Johannes Vermeer,
reşedinţa regală şi mânăstirile vechi se circulă cel mai bine cu
bicicleta sau pe jos. Nota definitorie a acestui oraş? E greu de ales
între multele păreri. Un cuvânt bun ar fi „destins”.
Foto: Shutterstock
Insulele arhipelagului Fernando de Noronha versus Insulele Galapagos
Foto: Shutterstock
Aceia care au auzit de Darwin, ştiu şi de Insulele Galapagos (foto sus)
- adică majoritatea dintre noi. Documentarele ştiinţifice cu broaştele
ţestoase uriaşe şi cu păsările endemice ale acestor insule sunt prea
bine cunoscute azi. Între Europa şi Galapagos se află însă un paradis
natural la fel de bogat în faună şi floră: cele 21 de insule vulcanice
ale arhipelagului Fernando de Noronha (foto jos), din Atlantic,
la 350 km depărtare de ţărmurile estice ale Braziliei. În plus faţă de
insulele din pacific, cele braziliene au un potenţial turistic deosebit:
condiţii foarte bune de cazare, infrastructură dezvoltată, ruine
istorice, agrement variat – de la plimbarea cu bicicleta sau maşina şi
trekking la surfing şi călărie.
Foto: Shutterstock
Potosí (Bolivia) versus Cusco (Peru)
Foto: Shutterstock
Capitala Imperiului Inca, Cusco (foto sus), nu se dezminte în
privinţa calităţii ofertelor culturale, istorice şi naturale, dar ele au
atras, inevitabil, o transformare a oraşului colonial într-o piaţă de
consum turistic. Ceea ce nu s-a întâmplat în Potosí, o localitate
boliviană neperturbată de modernitate. Cele 2200 de clădiri coloniale
conservate şi protejate, mai multe decât în orice oraş al Americii
Latine, dau impresia că oraşul nu s-a desprins de veacurile trecute.
Modest şi artistic, Potosí (foto jos) e la înălţime – mai
întâi, fiindcă se află la 4070 metri altitudine, apoi fiindcă oglindeşte
un fragment deosebit de istorie boliviană.
Foto: Shutterstock
Annapurna versus Everest (Nepal)
Foto: Shutterstock
Pentru turiştii mai puţin experimentaţi şi care şi-au propus atingerea
taberei de bază a Everestului, fără ascensiunea pe cel mai înalt vârf al
lumii, drumul de la Lukla şi până la poalele muntelui himalayan va fi
unul aglomerat şi presărat cu multe imagini mai puţin plăcute –
deşeurile lăsate în urmă de turismul intens fac parte din ele.Mult mai pitoresc, liniştit şi curat se arată traseul din Valea Pokhara şi până în Sanctuarul Annapurna, un amfiteatru himalayan între opt vârfuri de peste 7000 de metri, printre care şi temutul Annapurna – cel mai ucigător munte din lume (rată a deceselor de 40%). Pe parcursul celor 40 de kilometri de rută montană, se traversează treptat păduri de rhododendron, terase de orez, sate izolate, canioane, pajişti alpine, poduri peste râuri şi, în final, întinderi de gheaţă. Până să apară drumuri moderne şi pet-uri, poteca spre tabăra de bază a Muntelui Annapurna gustă din frumuseţea neîntinată a sălbăticiei din Himalaya.
Foto: Shutterstock
Canionul Bryce versus Marele Canion
Foto: Shutterstock
Nu are dimensiunile Marelui Canion – 446 km lungime, maximum 29 km
lăţime şi 2 km adâncime -, dar în cei 145 km² Canionul Bryce (Utah,
S.U.A.) ridică mii de piloni, arce, columne, perdele şi ace din piatră
portocalie, roşie şi galbenă. Formaţiunile apărute în urma eroziunii
(ploaie, vânt, gheaţă) taie răsuflarea privitorului aşezat pe marginea
vestică înaltă a depresiunii. Cărările turistice intră până în mijlocul
canionului, ce seamănă cu un labirint policrom şi nu cu valea adâncă a
unui râu. Uşor de explorat şi cu o înfăţişare unică, Bryce continuă să
amestece piatra cu lumina soarelui şi cu verdele pădurilor din
împrejurimi. 
Foto: Shutterstock
Orinoco versus Amazon
Foto: Shutterstock
S-ar crede că nu există rival al marelui Amazon; cel puţin din punct de
vedere al dimensiunilor fluviului şi ale bazinului său, certitudinea
există. Dar Orinoco dă naştere şi el la un ecosistem impresionant în
nordul aceluiaşi continent, de o diversitate naturală ce uimeşte
călătorii. Dacă părţi mari din Amazon sunt încă inaccesibile şi altele
necesită costuri mari pentru explorare, Orinoco e navigabil pe
majoritatea lungimii sale şi e posibilă vizitarea bazinului său, în care
se cuprind toate tipurile de relief. Mai mult, cu uşurinţă turiştii vor
vedea aligatori, delfini, boa, păsări, maimuţe urlătoare şi puma. La
vărsarea în Atlantic, delta fluviului creează o mare biodiversitate
acvatică. Cu peste 10.000 de specii de plante, 1400 de specii de păsări,
1200 de specii de peşti şi 340 de specii de mamifere, Orinoco
completează o listă demnă de luat în seamă.
Foto: Shutterstock
Fortăreaţa Cúelap versus Machu Picchu
Foto: Shutterstock
Ambele situri arheologice se află în Peru, dar Machu Picchu şi-a
câştigat renumele prin spectaculozitatea aşezării sale în mijlocul
Anzilor şi prin arhitectura incaşă remarcabilă. Despre ruinele de la
Cúelap, din regiunile nordice îndepărtate ale ţării, se cunosc puţine
lucruri, printre care asocierea cu elemente specifice culturii preincaşe
Chachapoya.La 3000 de metri altitudine, deasupra Văii Utcubamba, fortăreaţa ocupă un vârf de munte izolat. Un zid înalt înconjoară cele aproape 400 de construcţii din interiorul acesteia, din care se păstrează, din păcate, doar baza lor, în majoritatea cazurilor de formă circulară. Construcţiile aveau până la 20 metri înălţime, se întindeau pe o suprafaţă de 600 x 110 metri şi au fost ocupate din secolul VI până în perioada colonială timpurie (1532-1570). Specialiştii sunt de acord cu faptul că, pentru a ridica şi întreţine o asemenea citadelă în Anzi, era nevoie de un sistem eficient de drenare a apei, însă cercetările arheologice au întârziat să ofere dovezile în acest sens; ca de altfel, şi în privinţa destinaţiei certe a Fortăreţei Cúelap, ce reprezintă un alt sit arheologic impresionant şi încărcat de mister.
Foto: Shutterstock
Croazieră pe Lacul Nasser versus croazieră pe Nil
Foto: Shutterstock
Vasele mari de pe Nil aglomerează apele şi aşa sufocate de tot felul de
ambarcaţiuni şi docuri; navigaţia pe marele fluviu e azi departe de
imaginea unei croaziere romantice, precum una din secolul XIX. Dar
Egiptul oferă o variantă specială: Lacul Nasser, unul dintre cele mai
mari lacuri de acumulare din lume, apărut ca urmare a construirii
barajului de la Aswan.De pe puntea unui vas ce alunecă pe apele liniştite şi albastre ale lacului, călătorii pot privi depărtările deşertice, casele din pământ ale satelor egiptene, felucile cu pânzele deschise în vânt şi, mai ales, grandiosul monument de la Abu Simbel. Supravegheate de UNESCO, lucrările de mutare a Marelui Templu de pe malul Nilului pe cel al Lacului Nasser au reprezentat un succes arheologic şi ingineresc, prin care a fost salvat unul dintre marile situri istorice ale omenirii.
Foto: Shutterstock
În final, trebuie să recunoaştem: comorile turistice puţin cunoscute despre care s-a vorbit în rândurile de mai sus nu epuizează subiectul, fiindcă există destinaţii faimoase şi multe altele care le concurează, însă depinde de gusturile şi pretenţiile turistului, precum şi de ... reclama potrivită. Mai apoi, intervine şi imaginaţia călătorului. După cum ştim, lumea este de o diversitate uimitoare, iar noi ne putem simţi bucuroşi că dezvelim o parte mică şi necunoscută din ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu