sâmbătă, 5 aprilie 2014

Simbolul Barcelonei - La Sagrada Família


În Barcelona, constructorii au început lucrările la Sagrada Família în 1882, le continuă azi cu hotărâre şi încă nu cunosc cu exactitate data la care vor finaliza cea mai înaltă biserică din lume: cândva în prima treime a secolului XXI. Susţinerea financiară a muncii lor vine din donaţii private şi din taxa de vizitare, însă în permanenţă e nevoie ca sumele strânse să fie suficient de mari ca să nu determine opriri în procesul de construcţie. Simbol al Barcelonei, La Sagrada Família se pregăteşte să devină, la un moment dat în istorie, unul universal.

Unde se află La Sagrada Família?

De pe oricare din înălţimile deluroase ale Barcelonei, poţi zări turnurile Templului Expiator al Sfintei Familii(La Sagrada Família), biserica-simbol a oraşului. Marea construcţie încă nu s-a finalizat, dar şi cu macarale împrejurul ei, domină relieful urban barcelonez, ca mărturie a geniului celui mai cunoscut architect al metropolei - Antoni Gaudí i Cornet (1852-1926).
În districtul L’Eixample, la nord de centrul vechi, patru străzi corespund celor patru faţade ale bisericii La Sagrada Família (Familia Sfântă): Carrer de la Marina, Carrer de Provença, Carrer de Sardenya (unde se află acum intrarea principală) şi Carrer de Mallorca. Se ajunge aici cu metroul (liniile L5 şi L2, staţia Sagrada Família), cu autobuzul (nr.19,33,34,43,44,50,51, B20, B24) sau, şi mai bine, pe jos. Cea mai bună imagine de ansamblu a bisericii se dobândeşte de la o uşoară distanţă de aceasta, din  parcurile aflate pe Carrer de Marina şi Carrer de Sardenya. Impozantă, strălucitoare, unică şi excentrică, Sagrada Família învinge orice prejudecată şi cucereşte fiecare privire în parte.


Scurta poveste a construcţiei
Proiectul de construire a unei biserici „expiatoare”, adică de ispăşire, prin contribuţia benevolă a membrilor comunităţii civile şi ai celei ecleziastice barceloneze, a apărut în 1882. Arhitectul Francisco de Paula de Villar a avut meritul de a schiţa primele planuri, preluate un an mai târziu de talentatul Antoni Gaudí, ce le va dezvolta şi perfecţiona în următorii  43 de ani. În această lungă perioadă, arhitectul a lucrat şi la alte proiecte, însă în ultimii ani ai vieţii s-a dedicat în exclusivitate construcţiei moderniste a Sagradei Família, a cărei finalizare avea să fie lăsată moştenire generaţiilor viitoare. Catolic fervent şi adept al ideii că biserica e menită să mântuiască păcatele modernităţii, arhitectul spunea: „Clientul meu nu se grăbeşte.”
Părţi din biserică au fost încet-încet ridicate. Fiindcă fondurile au provenit doar din donaţii şi pentru că planurile lui Gaudí reflectau un model arhitectural de o anvergură excepţională şi un stil modernist original, extravagant, şi astăzi construcţia bisericii continuă cu entuziasm.
La moartea arhitectului(1926), colaboratorii săi, arhitecţi şi artişti, au rămas să ducă planurile la îndeplinire. În timpul războiului civil (1936), cripta, şcoala şi atelierul bisericii  au fost distruse, la fel ca schiţele, fotografiile şi o mare parte din machete. Pierderea a fost cumva acoperită: resturile de machete au fost refăcute de asociatul lui Gaudí, arhitectul  Francesc de Paula Quintana i Vidal, asigurându-se astfel continuitatea ideilor şi a creaţiei maestrului.

Munca pe şantierul bisericii nu a fost întreruptă şi s-a bucurat de suportul tehnicii moderne. Gaudí însuşi a avut viziunea clară a modului în care succesorii săi vor adapta etapele de construcţie la solicitările vremii lor, aşa încât a lăsat părţi din proiect să fie modelate conform noilor viziuni şi posibilităţi tehnice.
În anul 2000, slujba ţinută în interiorul bisericii neterminate a fost un moment favorabil: monumentalitatea construcţiei se contura puternic, chiar şi în absenţa unora dintre elementele sale considerate esenţiale – turnurile centrale, cel mai mare urmând să atingă înălţimea de 170 de metri. Se doreşte finalizarea bisericii până în 2026, când se vor împlini 100 de ani de la moartea lui Gaudí.
Referindu-se la Sagrada Família, arhitectul recunoştea: „Biserica ispăşirii este construită de oameni şi se oglindeşte în ei. E o lucrare aflată în mâinile Domnului şi în voinţa oamenilor.”

Câteva lucruri interesante despre biserică, arhitectura şi simbolistica ei
●  În timpul lucrărilor, Gaudí a modernizat şi eficientizat munca: a instalat şine pentru vagoanele de transport materiale, a folosit macarale pentru ridicarea blocurilor de piatră, a înfiinţat ateliere lângă şantier, pentru ca meşterii să fie aproape de construcţie. Artiştii au fost chemaţi să sculpteze piatra şi să decoreze cu vitralii.
● La momentul actual, resursele financiare sunt colectate de fundaţia ecleziastică (creată din 1895), însă de coordonarea tehnică a proiectului şi managementul fondurilor se ocupă o persoană din Comisia de Construcţie (fără legătură cu organizaţia religioasă). 
● cele patru faţade ale Sagradei Família, bogat decorate, au simboluri diferite. Spre est(răsărit) se îndreaptă Faţada Naşterii(finalizată în timpul vieţii lui Gaudí), celebrând naşterea lui Isus prin sculpturi sugestive, delicate: îngeri care suflă în trompete, personaje biblice exprimând bucurie, plante şi păsări (au fost identificate 30 de specii de plante şi 36 de specii de păsări redate în piatră).



Pe latura de sud, mângâiată de soare pe parcursul zilei, se va construi Faţada Gloriei, monumentală, corespunzătoare intrării principale în biserică. Simbolul ei central va fi omul, cu întregul său parcurs dramatic prin viaţă. “Gloria e lumină, lumina aduce bucurie, bucuria e fericirea spiritului.”(Gaudí)
Spre vest(apus), Faţada Patimilor lui Isus relevă, prin decoraţiunile şi sculpturile ascuţite, anguloase, tăiate, abrupte, exact opusul faţadei de sud: durerea, moartea, sacrificiul.




Deasupra criptei, există şapte capele prinse între ziduri şi ferestrele gotice înalte, cu arce frânte; Faţada Absidei este dedicată Fecioarei Maria.                                       
● În interiorul bisericii, naosul central (înălţime- 45 m, lungime- 90 m, lăţime- 15 m) are alte două nave pe fiecare latură a sa (dimensiunile fiecăreia: înălţime- 29 m, lungime- 90 m, lăţime- 7,5 m). Tavanul cu forme uluitoare se sprijină pe o pădure de coloane semănând cu trunchiuri uriaşe de copaci.




●  pentru proiectul arhitectural, Gaudí a dezvoltat un sistem de proporţii aplicat la toate elementele bisericii şi a folosit o combinaţie originală de forme geometrice: paraboloid, hiperboloid, elicoidal, conoid, elipsoid, toate inspirate din creaţiile Naturii. Muzeul din incinta bisericii conţine o colecţie de machete şi ilustraţii deosebit de relevante pentru înţelegerea extraordinarei capacităţi a lui Gaudí de a transpune în construcţia sa complicatele modele naturale. O piesă remarcabilă aflată în expoziţie este macheta din sfori şi săculeţi, pe care arhitectul a folosit-o pentru a proiecta coloanele înclinate.



● În cripta bisericii se găseşte mormântul lui Gaudí.
● Turnul central, dedicat lui Isus, va fi înconjurat de patru turnuri pentru fiecare evanghelist şi de un altul pentru Fecioara Maria. Până aproape de vârful ridicat la 170 m se va ajunge pe cele 400 de trepte interioare. (În imaginea de mai jos, preluată din expoziţie, cu roşu sunt redate părţile finalizate ale construcţiei, iar cu alb cele rămase de ridicat)

● Poate că interiorul bisericii nu ar sugera atât de multă spiritualitate şi fantezie creatoare fără lumina filtrată prin numeroasele vitralii şi ferestre. Unele au fost puternic colorate, cu modele clasice, altele au inserţii moderniste de cupru şi linii abstracte; ele trimit raze multicolore peste coloanele zvelte. O parte din ferestre sunt transparente sau opace, diafane, lăsând lumina să scalde interiorul, într-o imagine aproape nepământeană.




Sfaturi pentru vizitatori
Fiind vizitată de milioane de oameni în fiecare an, Sagrada Família înseamnă, pe lângă biserica-monument, şi obiectiv turistic. Unul, de regulă, foarte aglomerat. Statul istovitor la cozi poate fi uneori evitat la prima oră a dimineţii sau după-amiaza târziu, însă nu e o certitudine, mai ales în sezonul estival. Biserica e deschisă între orele 9 şi 20, însă vizitarea turnurilor se încheie mai devreme. Nu tot timpul este permis accesul în turnurile înalte, cu precădere pe vreme neprielnică. De asemenea, unele părţi din biserică pot fi închise publicului, în funcţie de lucrările aflate în desfăşurare. E bine să fie consultat în prealabil programul de vizitare şi taxele aferente.

Impresii?
Impresiile vizitatorilor sunt diferite: unii au fost nemulţumiţi ori intrigaţi de modernitatea şi extravaganţa unui locaş al credinţei; alţii au fost nepăsători sau nu au înţeles; cei mai mulţi au fost uimiţi de grandoarea construcţiei şi copleşiţi de emoţiile încercate în interiorul bisericii. Pentru fiecare, Sagrada Família poate da un alt înţeles credinţei, devoţiunii, istoriei omului şi lumii; în orice mică parte din ea, biserica oferă omului puterea de a se regăsi. Fiecare donaţie sau bilet de intrare înseamnă o nouă piatră cioplită, un fragment de vitraliu, un centrimetru în plus de beton. Sagrada Família e asemenea unei fiinţe gata să fie întrupată în mijlocul Barcelonei, născându-se din aspiraţiile şi dăruirea oamenilor.

Foto cover: Shutterstock

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu