Daca bucata de drum dintre Cairo si Luxor nu mi-a pus niciun fel de probleme si daca am fost absolut relaxat pe parcursul celor 15 ore de mers cu trenul, desi era pazit de oameni inarmati, la plecarea din Luxor simteam o oarecare apasare. Cu cat de apropii mai mult de sudul tarii, cu atat pericolul creste, cel putin teoretic. Pana in decembrie 2008, intre Luxor si Aswan se circula in convoi inarmat, pentru a anticipa posibilele pericole. Desi acum nu mai este cazul, nu pot spune ca ma simteam complet in siguranta.
Drumul de la Luxor la Aswan l-am facut cu o masina inchiriata, deoarece am vrut sa ne oprim la alte doua temple, Edfu si Kom Ombo. Din loc in loc eram opriti de filtre ale politiei sau armatei, controlati si trecuti in catastife. Asta ma face sa cred ca, daca am fi inchiriat doar masina, lucrurile ar fi fost mult mai complicate (noi am avut masina cu sofer).
Drumul are 250-300 km si se desfasoara de-a lungul Nilului. De aceea, ai ocazia sa vezi si ceva verdeata si chiar palmieri, in unele zone. In rest, doar desert - nisip si pietre. Majoritatea caselor sunt neterminate si din ce in ce mai multe incep sa nu mai aiba acoperis. La Aswan nu a plouat deloc in ultimii 30 de ani, asa ca oamenii nu considera necesar sa isi faca si acoperisuri la case si prefera sa puna doar cate o panza in loc de acoperis. Este bine stiut, si am observat si eu, ca egiptenii prefera sa isi lase casele neterminate doar pentru a nu plati taxe (spun autoritatilor ca au casa in constructie si nu platesc taxe). Saracia este din ce in ce mai evidenta cu cat de apropii de zona sudica a Egiptului. Zona aceasta de sud se numeste Nubia, iar populatia nubiana care traieste aici difera de cea din nord, chiar si ca fizionomie (sunt mai negri, nu seamana cu niste arabi autentici, ci aduc mai mult a "africani"). Din cauza construirii barajului de la Aswan, peste 200.000 de nubieni au fost stramutati, majoritatea gasindu-si adapost in tara sudica vecina, Sudan.
Saracia este extrema, insa infrastructura destinata turistilor este impecabila. Guvernul pare sa nu faca nimic pentru localnici, tot ceea ce face este doar pentru turisti.
Saracia este extrema, insa infrastructura destinata turistilor este impecabila. Guvernul pare sa nu faca nimic pentru localnici, tot ceea ce face este doar pentru turisti.
Prima oprire pe drum a fost la Edfu, templu dedicat zeului-soim Horus. Impresionant este culoarul care inconjoara templul, numit Pasajul Victoriei, pe peretii caruia este redata lupta dintre zeul-soim Horus si zeitatea haosului, Seth, reprezentata la Edfu sub forma unui hipopotam.
Conform legendei, Seth, desi l-a invins pe fratele sau Osiris, a fost infrant de Horus, iar templul de la Edfu este inchinat si acestei izbanzi.
Templul de la Kom Ombo, desi nu cu mult mai impresionant decat Edfu, se bucura de o priveliste incantatoare asupra Nilului. Kom Ombo este inchinat la doua zeitati egiptene, Horus si Sobek, zeul crocodililor sacri.
Atat Edfu, cat si Kom Ombo sunt temple ptolemeice, nu faraonice, fiind construite mai recent, doar acum vreo 2.300 de ani.
Dupa nu foarte mult timp s-a aratat si Aswan-ul, putin mai emancipat si aglomerat decat Luxor-ul, dar cu o "faleza" la fel de frumoasa. Vasele de croaziera erau asezate ca scobitorile, putinele locuri libere fiind si ele ocupate de felucci, vase mici cu panze in care am zacut si eu cam 2 ore. Diferenta dintre cei din nord, din Cairo si cei din sud, din Aswan, este mai mult decat vizibila. Cei din sud sunt nubieni, cu tenul mult mai inchis, apropiat de cel al sudanezilor. Pe partea cealalta a Nilului este insula Elephantine si insula Kitchner, unde a fost amenajata o gradina botanica. O frumusete de insula. Am ajuns aici cu felucca "condusa" de un nubian de vreo 30 de ani care imi spunea ca s-a casatorit recent si mi-a povestit o parte dintre traditiile de nunta ale nubienilor (printre care si aceea ca barbatii isi picteaza o parte din unghii; sunt "insemnati" in acest fel; si el era pictat). Pentru felucca am platit 30 de lire egiptene pe ora, adica aproximativ 6 dolari toata barca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu