Dacă, în primele trei episoade, am trecut în revistă câte ceva din istoria, tradiţiile şi arhitectura Nepalului, astăzi voi avea un articol mai plin de adrenalină. Pentru că, dacă te duci în Nepal, nu o să te limitezi doar la a vedea palate şi temple sau la a urca pe Everest, atunci când poţi să ai parte de o mulţime de activităţi memorabile, multe la preţuri net inferioare celor din Europa.
După plecarea din Kathmandu spre est, prima activitate plină de adrenalină este mersul cu autobuzul. Şoseaua curge periculos pe buza muntelui, reflectându-se în râul Trisuli, un râu repede, de munte şi destul de mare. Dacă chiar vrei adrenalină, ia un autobuz local până la Pokhara şi caţără-te pe autobuz alături de alţi călători. Vei avea parte de aer mai mult, o privelişte de basm, dar şi de senzaţii tari. Transportul cu autobuzul este însă relativ periculos - şoferii sunt obligaţi să conducă cât pot de repede, aşa că accidentele sunt frecvente - cât timp am fost în Nepal ultima dată, nu mai puţin de cinci autobuze pline cu călători au plonjat în Trisuli sau în alte hăuri.
Dacă ideea acestui tip de sport extrem nu te încântă, vei fi fericit să afli că există aşa-numitele "tourist buses", autobuze de o calitate mai bună, cu şoferi mai experimentaţi şi care conduc neriscant, ca pentru străini. Aceste autobuze pleacă, în general, devreme dimineaţa şi leagă principalele centre turistice ale ţării - Kathmandu, Chitwan şi Pokhara... În ele poţi să stai relaxat şi să admiri peisajul, dar şi vehiculele multicolore de pe şosele. În Nepal, turistul este sfânt - pe vremea războiului civil, când trupele de gherilă maoiste se duelau cu armată regală nepaleză, în momentul când trecea autobuzul turistic, atât unii, cât şi alţii strigau "piua", luptele încetau până când turiştii se depărtau la o distanţă comfortabilă şi apoi războiul începea din nou.
Cât priveşte iubitorii de rafting sau caiac, sunt sigur că râul Trisuli o să le lase gura apă... este o apă repede, de munte, destul de lată şi străbate o regiune mirifică... Chiar şi cei care nu au microbul raftingului în vene nu se vor putea abţine să îşi dorească baremi o tură de rafting. În cazul meu, a fost prima oară când am făcut rafting - am mai făcut odată pe plute de bambus, în Thailanda, dar senzaţia a fost cumva diferită. Şi să nu uit, nu ştiu să înot, iar în barca mea a mai fost încă cineva care nu ştia să înoate (sau cel puţin aşa susţinea!).
Desfăşurarea a fost foarte profesionistă. Am primit caschete (fiecare echipă, aceeaşi culoare), am primit lopeţi şi un instructaj care iniţial ne-a cam băgat în ceaţă... Ni s-au povestit cred că vreo 10 comenzi de rafting, dar, de fapt, n-am folosit decât 3: "FORWARD", "STOP" şi "REVERSE"... celelalte, probabil, sunt pentru avansaţi... Două ore pe raft au fost însă memorabile - am trecut prin şuvoaie rapide de apă, ne-am udat ciuciulete, dar la final ne simţeam de parcă cucerisem cel puţin Everestul!
Următorul stop - Chitwan National Park. Pe vremuri, era locul de vânătoare preferat al regilor şi prim-miniştrilor nepalezi care se lăudau cu trofeele formate din tigri, elefanţi şi rinoceri. Între timp, Chitwan a devenit parc naţional, care ocroteşte câteva specii ameninţate cum ar fi tigrii (trebuie să ai un noroc imens să vezi vreunul), rinocerii (cu ceva noroc, poţi să te întâlneşti cu un exemplar, eu n-am avut), micuţul crocodil de Gange (văzut, pozat) şi multe alte specii.
Chitwan este într-o zonă care nu seamănă deloc cu restul Nepalului. Este la câmpie în regiunea Terai, reprezintă, practic, începutul imensei câmpii nord-indiene şi timp de secole nu a fost locuită decât de tribul tharu, în ciuda fertilităţii deosebite a terenului. Motivul? Malaria! Teraiul a fost una din regiunile globului cele mai afectate de malarie. Un călător englez de secolul 19 raporta că oricine nu era de-al locului şi dormea o noapte în Terai mai ales în sezonul musonic, în mod cert murea din cauza malariei. De altfel, călătorii care străbăteau Teraiul pe ruta India-Kathmandu se grăbeau la maximum pentru a-I prinde seara pe dealuri, unde ţânţărimea nu mai era la fel de înverşunată. Singurii locuitori erau tribalii tharu, care, aparent, îşi dezvoltaseră o imunitate curioasă la malarie. În anii '50, guvernul nepalez a hotărât să ia taurul de coarne şi să rezolve problemă malariei, aruncând cu tone de DDT. Malaria a dispărut, aşa că milioane de locuitori din munţi au coborât în Terai, cultivând terenul. Astăzi, sunt circa 10 milioane de locuitori, în timp ce băştinaşii tharu au devenit o minoritate defavorizată...
Ce poţi face în Chitwan? Safari. Safari ca în Africa? Ei, nu chiar, nu există bogăţia faunistică de acolo, dar poţi să ai nişte moment agreabile. În general, dimineaţa începe printr-o tură cu elefanţii prin junglă. Teoretic, pleci în urmărirea rinocerilor care nu atacă elefanţii, dar, cum am scris, poţi vedea unul doar cu destul noroc.
În schimb, dacă nu ai ameţeli de la bălăngănit, vei avea o plimbare interesantă prin pădure, pe pajişte şi chiar traversând nişte întinderi de apă.
După plimbarea cu elefanţii, aproape toată lumea se duce pe malul râului, lângă satul Sauraha, unde poate face baie cu elefanţii... practic, te descalţi şi, în diverse grade de despuiere, te urci pe un elefant în apă, care îţi va face un duş straşnic cu trompa. După câteva partide de duş elefantic, pahidermul va începe să se mişte până când vei cădea în apă, în aplauzele celor care stau la coadă să se urce şi ei pe elefant.
După-amiază urmează o tură cu o barcă de lemn lungă, numită "canoe". Tururile sunt, în general, pe râul prin care ai intrat deja cu elefantul şi este foarte posibil să dai cu ochii de crocodilul gangetic, mult mai micul frăţior al crocodilului african, dar la fel de pofticios. După o tură pe apă, există posibilitatea să o iei la pas prin jungle, întovărăşit de nişte ghizi bine înarmaţi cu beţe. Mă rog, nu ştiu ce ar putea face respectivul în cazul destul de puţin probabil să dai nas în nas cu un tigru sau cu vreun rinocer furios... Oricum, la instructajul de siguranţă, măsura-cheie în caz că ne întâlnim cu un rinocer era să fugim în zigzag. :)
După preumblarea prin junglă, urmează o oprire la centrul de înmulţire a elefanţilor, un loc nu tocmai plăcut pentru că elefanţii sunt ţinuţi legaţi, iar unora nu le prea place această situaţie. Paznicii ne-au spus că ziua le dau drumul în junglă, dar unii nu păreau să se fi plimbat în ziua respectivă. Şi la final, cam pe la apus de soare, poţi vizita şi un sat tharu, acum împrejmuit de un modern gard electric pentru a nu se mai trezi cu tigri, elefanţi sau rinoceri în vizită în curte. Evident, pentru cei cu mai mult timp la dispoziţie, există şi programe speciale de văzut păsări sau orice altă eco-activitate.
După Chitwan, drumul obişnuit al turistului în Nepal ajunge în Pokhara, cel de al doilea oraş ca mărime din Nepal, dar şi al doilea centru turistic pentru Kathmandu. Turismul a început aici datorită proximităţii masivului Annapurna, dar în urma primilor pionieri-montaniarzi, au început să curgă milioanele de turişti, care nu au de gând să se urce pe optmiarii de lângă oraş, ci doar să se relaxeze pe malul lacului într-un oraş de o mie de ori mai liniştit decât Kathmandu.
Şi totuşi, după mâncarea excelentă din cartierul Lakeside, acest Thamel al Pokharei, multă lume vine aici să zboare... Cum să zboare? Păi, în general, în două feluri - cei mai mulţi încearcă parapanta... ce poate fi mai frumos decât să sari de pe un vârf de munte cu spatele la Annapurna şi apoi să zbori pe deasupra unui lac înconjurat de dealuri şi cu nişte optmiari plini cu zăpadă în spate?
Dacă nu ai sărit niciodată, nicio problemă, oricum marea majoritate a celor care încearcă parapanta o fac pentru prima oară în viaţă, deci sar în tandem cu un instructor (în toamna asta, marea majoritate a instructorilor erau ruşi cărora tocmai li se terminase sezonul de sărit în Caucaz şi se mutaseră mai la căldură).
Dacă ideea de parapantă nu te încântă, atunci ai posibilitatea să zbori cu un avionas, de fapt, un soi de deltaplan cu motor numit "light flying"... Decolează de pe aeroportul Pokhara şi în funcţie de câtă perioadă de timp ai achiziţionat, poţi să vezi această minunată zonă de sus...
Minimum este 15 minute, dar nu ai timp decât să decolezi, să survolezi oraşul şi lacul şi apoi să te întorci... Dacă realmente vrei să zbori spre Annapurna, atunci iei ori jumătate de oră, ori, încă şi mai bine, o oră, timp în care poţi să urci până la 4.000 de metri. Şi cum marea majoritate a avioanelor sunt deschise, te vei costuma ca un cosmonaut, dar imaginea Annapurnei te va face să uiţi orice inconvenient... Inclusiv că eşti practic într-un avion ca de jucărie!
Din ce am scris aici, am omis partea de munte. Există numeroase opţiuni care nu includ urcatul la 8.000 de metri. Cele mai populare rute sunt circuitele din jurul Annapurna (circuitul complet durează 21 de zile, dar poţi să faci şi unele mai scurte), dar şi drumul până la Everest Base Camp (sau versiunea mai scurtă până la Namche Bazar). Din Kathmandu se zboară la Lukhla, care este unul din cele mai periculoase aeroporturi pe care se aterizează (nu vă speriaţi, sunt şi 10-12 zboruri pe zi şi accidente se întâmplă doar unul la câţiva ani!) şi de acolo se merge câteva zile pe jos fie până la Namche Bazar, principala localitate a serpaşilor, dar de unde ai o panoramă minunată asupra celui mai înalt vârf de pe Terra, fie încă şi mai departe până la Everest Base Camp. Ca să mergi mai departe, trebuie să ai experienţă, antrenament, bani pentru taxa de vârf şi să fii deja aclimatizat... Dar asta este doar pentru profesionişti...
Cu acest episod, închei prezentarea destinaţiei Nepal, o ţară superbă care merită cu vârf şi îndesat să fie vizitată. Şi în ciuda depărtării, vei fi surprins că o tură prin Nepal de două săptămâni poate costa cam cât o săptămâna în vreun all-inclusive...
Cum ajungi acolo
Qatar Airways este singura companie care te duce la Kathmandu din doar două zboruri (schimbi la Doha). Există însă şi varianta low-cost care, achiziţionată la timp, te poate duce la 450-500 de euro: zbor Bucureşti-Istanbul cu Pegasus (verifică şi preţurile Tarom care sunt destul de joase de la un timp încoace pe destinaţia Istanbul), iar din Istanbul poţi alege între low-costurile Air Arabia (cu schimb la Sharjah, în Emirate) şi Fly Dubai (via Dubai) spre Kathmandu. Pentru cei care locuiesc în vestul ţării, Fly Dubai a început să zboare la Belgrad de unde ar fi o altă oportunitate de zboruri ieftine. Pentru cei care schimbă în Istanbul, atenţie că Taromul aterizează pe principalul aeroport al oraşului, Atatürk, iar Pegasus, Fly Dubai şi Air Arabia operează din aeroportul low-cost Sabiha Gokcen aflat în Asia.
Unde stai
Există numeroase hoteluri în cele trei mari puncte turistice ale Nepalului, deci poţi alege de la hoteluri de 2 dolari dubla (sorry, nu mai există cameră la 1 dolar) până la hoteluri de 5 stele cum ar fi Hyatt sau Yak & Yeti. Personal am stat în Kathmandu la International Guest House şi hotel Vaishali, dar îl prefer pe primul. Dacă vrei să-ţi aranjezi cazări peste tot, inclusiv tururi, eu am călătorit cu ajutorul celor de la Good Kharma Trekking şi am avut o karma bună :).
Când să mergi în Nepal
Cel mai bun sezon este octombrie-noiembrie, urmat de februarie-aprilie. Ai şansa cea mai mare să ai parte de o temperatură plăcută şi cer albastru. Deşi face parte din sezonul secetos, iarna este frig - noaptea temperaturile pot scădea sub zero grade, iar ziua nu sar mai mult de 10. Luaţi în consideraţie că multe hoteluri ieftine nu dispun de încălzire, iar numeroase restaurante sunt, de fapt, terase în aer liber. Vara, în schimb, este extrem de ploioasă - este sezonul musonului care spală tot subcontinentul cu ploi violente şi de lungă durată, urmate de cele mai multe ori de inundaţii.
Unde să mănânci
În zonele turistice, vei descoperi o mulţime de restaurante europene bune. În Thamel sau Lakeside nu e nicio problemă să găseşti o friptură de vacă - vaca este totuşi animal sfânt pentru majoritatea hindusă. Specialitatea locală se numeşte dhal bhat şi este, practic, o ciorbă de linte, alături care poţi să mănânci orice tip de legumă sau carne. În Nepal, există un număr apreciabil de refugiaţi tibetani, care au fugit din patria lor ocupată de forţele militare chineze, care au adus cu ei şi arta gătitului de "momo", un soi de găluşcă umplută cu vegetale sau carne.
Şi totuşi, Everest...
Te-ai dus în Nepal şi, parcă-parcă, ţi-ar părea rău să nu vezi Everestul... Dar să o iei pe jos câteva zile până la Namche Bazar este un pic cam mult, aşa că aviaţia civilă nepaleză a venit cu soluţia. Companiile aeriene locale organizează aşa-numitele "Mountain flight", nişte ture de o oră cu decolarea din Kathmandu care te aduc destul de aproape de Everest. Preţul unei astfel de ture este de circa 100-140 de euro, în funcţie de compania cu care zbori.
Siguranţă personală
Nepalul este, în general, o ţară foarte sigură. Evident, trebuie să eviţi să umbli cu mulţi bani la tine, cu bijuterii de aur şi diamante la vedere.
Bani
Moneda locală este rupia nepaleză care este folosită în toate tranzacţiile. Poţi să scoţi, relaxat, bani din ATM-urile pe care le găseşti în toate zonele turistice sau, dacă te simţi mai bine, să porţi bani gheaţă la tine (cu riscul de a-i dona, graţios, puţinilor hoţi), poţi schimba atât euro, cât şi dolari la casele de schimb.
Comunicaţii
Singură companie românească de telefonie mobilă care are acord de roaming cu Nepalul este Cosmote. Deşi, oficial, Orange nu are acord de roaming cu nicio reţea nepaleza, sporadic, poţi să-ţi foloseşti telefonul. În schimb, dacă eşti abonat Vodafone, poţi să-ţi laşi liniştit telefonul acasă. Se pot cumpără SIM-uri locale pentru câţiva euro, iar sunatul intern este foarte ieftin. Dacă vrei să suni acasă, foloseşte cu încredere internet-café-urile din Thamel sau Lakeside - un minut de convorbire cu România costă în jur de 25-30 de rupee (25-30 de eurocenţi)
Shopping
Unii spun că Nepalul este paradisul cumpărăturilor şi poate au dreptate. Kathmanduul este centrul mondial pentru achiziţionarea de echipamente de munte. Sunt, probabil, sute sau mii de magazine, unele cu produse de calitate proastă, dar altele cu produse cu care te poţi urca liniştit pe Everest, la preţuri cu mult sub Europa. Alte cumpărături populare sunt tricourile ţesute, tot soiul de cămăşi şi tricouri, pantofi de sport, bijuterii, mai ales, de argint. Mulţi călători vin doar cu bagaj de mână şi îşi cumpără tot ce au nevoie în Nepal. Electronicele şi alte produse mai glamour sunt însă mult mai scumpe decât în Europa.
Cezar aka Imperator este un pasionat de călătorii, istorie şi de descoperirea altor civilizaţii. Poveştile sale din cele 85 de ţări vizitate, dar şi sfaturi de călătorie pot fi găsite pe www.imperatortravel.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu