Roma religioasă Autor: Claudia Moşoarcă

Fără odihnă trebuie să fie pelerinul pornit pe urmele creştinismului în Roma şi cu multă atenţie trebuie să-şi drămuiască timpul pentru cutezătoarea încercare. Peste 365 de biserici îşi arată turlele dintre palate şi parcuri ori îşi pitesc bogăţiile între pereţi sobri şi colţuri de străzi. Cu greu poţi decide ce să cuprinzi în turul Romei religioase, într-o singură zi de căutare: să fie oare cele mai mari biserici? ori cele mai vechi? sau cele mai frumoase? Dar care ar fi acelea? Ceea ce vă voi povesti în continuare v-ar putea ajuta, oarecum, să vă decideţi, însă bisericile pe care eu le-am ales nu intră nici în vreun top, nici în vreo strategie turistică. Pur şi simplu le-am căutat pentru că fiecare în parte are sau reprezintă ceva deosebit, cu însemnătate nu doar pentru credincioşii care vin să se închine, ci şi pentru oraşul remarcabil în al cărui pământ le-au fost zidite fundaţiile.

Şi, cum ar fi de aşteptat, paşii mă duc mai întâi spre Bazilica Sfântul Petru din inima Romei, pe malul drept al râului Tibru. Este adevărat că aici monumentala piaţă, biserica şi muzeele sunt integrate micului stat Vatican, însă acesta a luat naştere abia în 1929, la câteva secole după construcţia marii bazilici. De aceea, se obişnuieşte să se vorbească despre Biserica Sfântul Petru din Roma, mai degrabă decât din Vatican.
Am păstrat şi eu obiceiul şi m-am oprit în mijlocul Pieţei San Pietro pentru a privi această capodoperă renascentistă, terminată la mai mult de un veac de la punerea pietrei de temelie de către Papa Pius II, în 1506. Domul uriaş proiectat de Michelangelo îşi reliefează perfecţiunea curbelor deasupra oraşului, de la 136,5 m înălţime (este cel mai înalt dom din lume). Faţada apare la fel de maiestuoasă: coloane corintice susţin un fronton înalt, pe care se sprijină 13 statui. Cei mai mari arhitecţi ai timpurilor au contribuit la construirea noii biserici catolice, după ce bazilica împăratului Constantin a început să se deterioreze grav. Acest prim edificiu religios fusese ridicat în anul 349, pe locul unde un altar din secolul al II-lea a marcat mormântul Sfântului Petru.

Dimensiunile bisericii şi bogăţia interiorului te copleşesc: pe o lungime de 187 m se împart 11 capele şi 45 de altare, toate din marmură şi artistic dăruite cu decoraţii fine şi sculpturi graţioase. În lateral dreapta, protejată de un perete de sticlă, se află Pietá lui Michelangelo, celebra şi frumoasa statuie din marmura, de o expresivitate emoţionantă.

Sub dom şi deasupra lui "confessio" (cripta în care se crede că este înmormântat Sfântul Petru) s-au aşezat dalele din marmură luate din Forul lui Nerva şi altarul papal. Un uriaş baldachin din bronz aurit, cu patru coloane spiralate de 20 m înălţime, stă pavăză altarului de la care doar Papa are dreptul să celebreze mesa. Lumina filtrată de ochiurile domului se lasă, în anumite momente ale zilei, în coborâre pioasă peste marmura şi picturile bisericii.

Spre nava laterală dreapta se găseşte intrarea la Grotele Vaticanului, din subsolul bazilicii, unde au fost înmormântaţi 91 de papi şi câteva alte personalităţi cu ranguri regale sau religioase.
În duminici şi de sărbătorile religioase, mulţimile cuvioase se strâng în Piaţa San Pietro sau sub bolţile avântate ale celei mai mari biserici din lume, în murmur de rugăciuni. Atunci, Papa oficiază slujba şi binecuvântează credincioşii de la balconul său de deasupra pieţei, din cel mai important loc de pelerinaj catolic al omenirii.

O a doua biserică din drumul de azi se numeşte San Pietro in Vincoli şi adăposteşte într-un relicvariu din sticlă cele două lanţuri ("vincoli") în care a fost încătuşat Sfântul Petru în Carcera Mamertină. În zona Esquilin, de pe Via del Colosseo (din jurul Colosseum-ului), o stradă mică duce, spre est, în piaţa cu acelaşi nume şi ca cel al bisericii.

Mai bine cunoscută însă este această sobră bazilică pentru mormântul Papei Iulius II, al cărui monument a fost proiectat de către Michelangelo în 1505, urmând ca 40 de statui să fie cuprinse într-un ansamblu vast. Proiectul s-a modificat şi doar statuia lui Moise, sculptată în marmură de Carrara de către marele artist, a rămas prinsă de faţada cu nişe, realizată în cele din urmă de către elevii lui Michelangelo.


La câteva străzi spre nord-est, am intrat într-o a treia biserică: Santa Maria Maggiore, cea care îmbină în modul cel mai deosebit stilurile arhitecturale, începând cu secolul al V-lea şi terminând cu secolul al XVIII-lea. Pe lângă interiorul impozant, mozaicuri frumoase şi sculpturi în marmură, bazilica are o legendă interesantă: în 336, Fecioara i se înfăţişează în vis Papei Liberius, spunându-i să construiască un lăcaş de cult pe locul unde va ninge. Pe 5 august o zăpadă s-a pornit peste dealul Esquilin... astfel că, în fiecare an, de miracolul ninsorii aduce aminte o slujbă specială, în timpul căreia mii de petale albe cad din tavanul bisericii.


Când veţi privi plafonul aurit al bisericii, să vă gândiţi că, probabil, aveţi deasupra primul aur adus de Columb din America. Aşa se spune. Cert este că generozitatea Papei Alexandru VI Borgia a făcut posibilă această minunată poleire a chesoanelor (casetele decorative) din tavanul lung.

O oprire scurtă merită biserica Santa Maria della Concezione, din Piaţa Barberini, legată de Piaţa Santa Maria Maggiore printr-un bulevard lung, trasat pe hartă spre nord-vest. În 1626, cardinalul Antonio Barberini fondează această bazilică pentru ordinul religios al călugărilor capucini, din care el însuşi făcea parte. De fapt, cripta cu osuariul din subsol stârneşte curiozitatea vizitatorilor: oasele de la scheletele a 4.000 de călugări decorează pereţii reci, în aranjamente artistice de inspiraţie barocă sau rococo.


O inscripţie în latină, de la ieşirea din criptă, te pune pe gânduri: "Ceea ce eşti tu, noi am fost odată; ceea ce suntem noi acum, tu vei fi."

Cum scapi de umbra de tristeţe ce te cuprinde citind prevestitoarele cuvinte? Te îndrepţi în pas vioi pe Via Sistina spre ultima destinaţie: Biserica Trinitá dei Monti, pentru a vedea de aici întregul oraş scufundat în lumina caldă şi ciocolatie a asfinţitului. De pe platforma înaltă din faţa acestei bazilici, ai cea mai frumoasă panoramă a Romei, amestecată cu imaginile de pe pânzele artiştilor ambulanţi şi cu gustul intens al îngheţatei italieneşti. Sutele de oameni care urcă dinspre Piaţa Spania, coboară ori se lungesc în şederea pe Treptele Spaniole par vrăjiţi de cupolele şi acoperişurile oraşului, vălurind primele lumini artificiale ale înserării.
Pentru câtva timp, am amânat şi eu intrarea în biserica de pe deal, la fel ca mulţi alţii din jurul meu. Cu clopotniţele de la Trinitá dei Monti, Roma religioasă este, şi la propriu vorbind, mai aproape de cer.