Dacă vă întrebaţi care este cel mai popular obiectiv turistic al
Irlandei de Nord, sau care este cel mai important simbol pentru toţi
irlandezii... ei bine, nu este celebrul whiskey irlandez, nici măcar
harpa barzilor celţi, faimoasa frunză verde de trifoi sau pleiada de
zâne, eroi sau spiriduşi din mitologia insulei verzi a lui Eire. Nu.
Dacă vreţi să luaţi contact cu esenţa acestui ţinut cu o cultură şi
istorie originală şi fascinantă, atunci trebuie neapărat să vizitaţi
podul de piatră al uriaşilor Fionn şi Benandonner!
Podul de bazalt din
ocean
Frumoasa, strania şi melodioasa limbă irlandeză are o denumire
cum nu se poate mai potrivită pentru interesantul fenomen natural,
cunoscut sub numele de Giant's Causeway. Bunăoară, în limba
barzilor eroului mitic Cuchulainn, promontoriul stâncos care se
pierde în apa Atlanticului se cheamă Clochan an Aifir sau, dacă
vreţi să vă doară limba, Clochan na bhFomharach...
Ciudatele formaţiuni stâncoase, reprezentate de circa 40.000 de
coloane de bazalt, ocupă o suprafaţă de doar 0,7 kilometri pătraţi.
Dar ceea ce pierd prin dimensiune, compensează din plin prin
frumuseţe, unicitate şi, mai ales, istorie, mitologie şi folclor
local.
Dacă sunteţi cumva în Irlanda de Nord (mai precis, în regiunea
denumită Ulster-ul britanic şi deţinută încă de Coroana Britanică),
trebuie să vizitaţi neapărat acest loc deosebit, scoborăt parcă din
vechile legende celtice. Giant's Causeway este situat pe litoralul
marin de nord-est al Ulsterului, în comitatul Antrim, la aproape 5
kilometri distanţă de oraşul Bushmills.
Geneza geologică a formaţiunilor este aproape la fel de
interesantă precum miturile legate de apariţia lor. Acum circa 60
milioane ani, în Terţiarul timpuriu, perioada Paleogenului, locul
unde astăzi se întinde molcomul şi liniştitul comitat Antrim era
răvăşit de o intensă activitate vulcanică. Atunci, rocile de bazalt
incandescente s-au scurs treptat prin fisurile rocilor sedimentare
din regiune, pentru a forma, mai apoi, un întins platou de lavă,
care astăzi constituie întreaga linie costieră Causeway.
Conform studiilor geologice, întregul proces a implicat
trei scurgeri succesive de lavă, cunoscute sub numele de Bazaltele
Primare, Mijlocii şi Superioare. Scurgerile bazaltice mijlocii sunt
cele care dat naştere coloanelor care formează, în prezent,
complexul geologic Giant's Causeway. Odată cu răcirea rapidă a
lavei, contracţiile acesteia, determinate de variaţiile de
temperatură înregistrate de-a lungul timpului, au dus la
definitivarea formelor actuale. Contracţiile pe direcţia verticală
au dus la reducerea vâscozităţii lavei, fără ruperea coloanelor
proaspăt ridicate; contracţiile pe orizontală nu au dus nici ele la
ruperea coloanelor, ci au provocat doar fisuri adânci în stratul
primar de lavă. Mărimea coloanelor este determinată, în general, de
viteza cu care s-a răcit lava.
Pe scurt, modelul fascinant vizibil astăzi este un rezultat al
cristalizării rocii sub acţiunea răcirii accelerate. Acest fenomen
apare, de obicei, atunci când lava topită intră în contact brusc cu
apa oceanului, cum se întâmplă şi astăzi în Hawaii. Răcirea
imediată provoacă fisuri, uneori şanţuri adânci, cum sunt cele din
Causeway. Marea majoritate a coloanelor de bazalt prezintă o
secţiune orizontală de formă hexagonală, altele fiind de formă
penta-, hepta- sau octogonală. Coloanele hexagonale se întâlnesc în
stratul mijlociu de bazalte, formaţiuni de aceeaşi vârstă geologică
putând fi admirate în Peştera lui Fingal din Staffa, Scoţia.
O mică parte dintre coloane au o formă predominant rotunjită,
cauzată de ploi, vânturi şi variaţiile sezoniere de temperatură,
fiind denumite de localnici "Ochii Giganţilor" .
Alte grupări de coloane au primit nume la fel de sugestive,
precum Hornurile, Harpa, Orga sau Cocoaşa Cămilei.
Doi giganţi orgolioşi şi
o femeie înţeleaptă
Dacă varianta ştiinţifică a genezei podului de bazalt ne
explică, oarecum sec, că originea Giant's Causeway este una pur
vulcanică, bogatul imaginar mitologic celtic are propriile sale
variante, mult mai captivante, referitoare la naşterea punţii de
coloane negre care pare a lega Irlanda de Scoţia.
Povestirile cu pricina fac parte dintr-un important ciclu epic
apărut în secolul III d. Hr., în provinciile Leinster şi
Munster.
Denumită Ciclul Fenian, această veche culegere de povestiri şi
legende irlandeze este axată pe faptele şi istoriile războinicilor
şi eroilor celtici din Insula Verde.
Unul dintre cei mai mari (la propriu şi la figurat) eroi
ai miturilor irlandeze este războinicul uriaş Fionn mac Cumhaill,
botezat de vecinii scoţieni Finn McCool.
Fionn este, în multe privinţe, corespondentul irlandez
al regelui mitologic al britonilor, mult mai celebrul Rege
Arthur.
Fionn era conducătorul grupului Fianna - o confrerie a
războinicilor de elită iralndezi, a căror singură datorie era aceea
de a-i apăra, cu orice preţ, pe regii Insulei Verzi. Personajul
este omniprezent în eposul celtic irlandez, vechi barzi
creditându-l ca fiind responsabil de apariţia podului de roci
bazaltice admirat astăzi de milioane de turişti.
Legendele spun că Fionn a construit Giant's Causeway
pentru a avea, astfel, un pod natural care să-i fi permis accesul
în Scoţia. Acolo, Fionn urma să se lupte cu un alt uriaş, temutul
Benandonner.
Conform celei mai cunoscute versiuni a poveştii, Fionn mac
Cumhaill trebăluia, într-o bună zi, pe coasta nordică a regatului
irlandez. Atunci, uriaşul scoţian l-a zărit şi a început să-l
ridiculizeze, făcând haz pe seama lui şi imitându-l în
batjocură.
Turbat de furie, Fionn reacţionează în clasica tradiţie a
popoarelor războinice din nordul Europei: smulge hotărât o stâncă
şi o aruncă pe ţărmul scoţian, unde Benanndoner se prăpădea de
râs.
Acum nu mai era cale de întors. Conform obiceiurilor celtice,
dacă un războinic aruncă un bolovan mare spre un alt luptător,
lupta este gata, deoarece nu se poate închipui o provocare mai mare
decât acest gest al forţei şi curajului. Lezat, uriaşul scoţian
aruncă, la rândul său, o stâncă spre Fionn, strigându-i acestuia că
dacă pune cumva mâna pe el, Irlanda va rămâne fără gardian...
Benandonner încheie ironic asigurându-l pe Fionn că numai faptul
că nu ştia să înoate îl salvează pe acesta din urmă de o lecţie
umilitoare. Turbat de furie, Fionn se apucă să smulgă bucăţi de
stâncă, pe care le aruncă în ocean, creând, astfel, un pod natural
de pietre către Scoţia, astfel încât uriaşul Benandonner să nu mai
aibă nicio scuză.
Din teama de a-şi pierde reputaţia printre tovarăşii săi giganţi
din Scoţia, Benandonner se apucă să traverseze podul de pietre
făcut în pripă de Fionn. Acesta, obosit de efortul depus, adormise
pe malul irlandez. S-a trezit totuşi la timp, din cauza zgomotului
făcut de paşii lui Benandonner. Ocazie cu care descoperă, cu
surprindere, că Benandonner era de două ori mai solid decât el. De
la distanţă, nu părea atât de mare...
Salvarea inconştientului Fionn a venit... de unde
credeţi? De la o femeie.
Văzând ce se întâmplase, soţia sa, Oonagh, a aruncat o
pătură peste Fionn, înainte ca Benandonner să ajungă în pragul
casei. Când acesta a sosit, a întrebat cine este cel care doarme
sub pătură. Înţeleapta şi prevăzătoarea Oonagh i-a răspuns cum nu
se poate mai inspirat, asigurându-l pe gigantul scoţian că cel care
doarme ar fi nimeni altul decât fiul cel mic al lui Fionn, născut
în noaptea precedentă, iar Fionn ar fi, chipurile, la pădure, să
doboare copaci. Şocat de dimensiunea uriaşă a "pruncului",
Benandonner a intrat în panică, întrebându-se cât de mare este
atunci tatăl acestuia, proaspătul său duşman.
Îngrozit de-a dreptul, Benandonner o rupe la fugă peste
proaspătul pod de pietre, distrugîndu-l, în acelaşi timp, pentru ca
Fionn să nu-l poată urmări în Scoţia atunci când se va întoarce de
la pădure...
Altă variantă a mitului ne spune că, la apropierea uriaşului
scoţian, Oonagh i-a servit o porţie normală de mâncare lui Fionn
deghizat în copilaş. Evident, Benandonner s-a speriat de cât de
mult putea să mănânce "copilaşul" şi a fugit imediat în Scoţia,
distrugând podul şi întrebându-se, fără îndoială, despre
cantităţile colosale de mâncare consumate de tată.
Epopeea turistică
actuală
Complexul geologic Giant's Causeway a fost redescoperit de către
comunitatea ştiinţifică abia în anul 1693, de către Sir Richard
Bulkelly, profesor în cadrul Trinity College din Dublin, anunţul
său fiind publicat în periodicele emise de Royal Society. Locul a
devenit celebru pe plan mondial după ce artista irlandeză Susanna
Drury a realizat prima schiţă în anul 1739. 26 ani mai târziu,
Giant's Causeway este citat deja în Enciclopedia Franceză. Locul a
fost, timp de secole, un subiect de aprige controverse între
oamenii de ştiinţă ai vremii. O parte dintre aceştia
susţineau că se află în faţa unui bizar fenomen geologic, iar
restul credeau că stâncile verticale fuseseră sculptate în vechime
cu ajutorul dălţii şi al ciocanului, întregul ansamblu fiind, de
fapt, un misterios altar al celţilor. Evident, dreptatea aparţinea
primilor.
Anul 1960 a fost unul de cotitură pentru obiectiv, deoarece
Giant's Causeway a intrat sub protecţia National Trust. În
anul 1986, Giant's Causeway a fost declarat de UNESCO drept World
Heritage Site. Este considerat un obiectiv natural şi, deopotrivă,
cultural de maximă importanţă, fiind unul dintre cele doar 25 de
astfel de obiective de interes mondial, care întrunesc ambele
criterii stabilite de UNESCO.
Facilităţile moderne construite în anul 2007 oferă turiştilor
toate informaţile necesare. În acelaşi an, a fost inaugurat
Causeway Center, care include birouri de informaţii turistice, un
serviciu de cazare, un centru de prezentare de materiale
audio-video, un magazin de suveniruri şi chiar o casa de schimb
valutar.
Afluxul tot mai mare de turişti (în ultimii ani există o medie
anuală de 500.000 vizitatori) a determinat forul National Trust
(sponsorizat de loteria naţională) să înceapă lucrările pentru un
nou centru turistic, despre care se crede că va fi dat în folosinţă
în anul 2012.
Până atunci, poposiţi o clipă într-o lume deosebită,
acolo unde treptele de bazalt se pierd la orizont , între cer şi
ocean.
Dacă vă lăsaţi pradă reveriei momentului, puteţi
pătrunde, fie şi pentru o clipă, în lumea populată cu spiriduşi,
giganţi, războinici, elfi, zâne şi alte fiinţe mitologice. Cine
ştie... Merită să încercaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu