Afla cum se dezvaluie o cultura antica si exotica in fata ochilor
unui roman, cat de mult difera mentalitatea si obiceiurile noastre fata
de o tara orientala, chiar de la fata locului. Descopera China alaturi
de Razvan Pascu, un tanar de 25 de ani pasionat de travelling si
partener al site-ului nostru, care a calatorit 17 zile intr-un circuit
ce l-a purtat prin Beijing, Xi'an, Shanghai, Suzhou, Shenzen, Hong Kong
si Macao. DESCOPERA TRAVEL iti prezinta in serial, vreme de o luna de
zile, in fiecare weekend, aventurile, impresiile si sfaturile de
calatorie ale lui Razvan. Dupa ce sambata trecuta ai fost in Beijing,
Xi'an si Shanghai, saptamana aceasta te poftim in Hong-Kong.
Prima mea imagine asupra orasului este nocturna, pentru ca am
ajuns seara pe la ora 21.00, asa ca impactul a fost imens.
Zgarie-nori care iti luau ochii cu toate luminile lor, poduri a
caror forma si lungime o ghiceam dupa luminile care le conturau si
un zumzet de nedescris pe strazi. A fost un soc pentru mine, pentru
ca in China, totul era mult mai linistit, chiar si in aglomeratiile
de la metrou, lumea statea linistita si isi astepta randul. Aici in
schimb...aveam un deja-vu cu marile-orase europene. A mai fost un
soc si temperatura, pentru ca plecasem de la 12-15 grade in
Shanghai si am ajuns in Hong Kong unde erau 28 de grade, cu
umiditate 89%...adica le simteam ca fiind vreo 35-40 de grade, in
conditiile in care era ora 21.00. Am plecat de acasa cu cateva idei
preconcepute despre Hong Kong, legate in principal de modul in care
valorifica ei fiecare bucatica de pamant. Intr-adevar, camera de
hotel, desi nu facea parte neaparat dintre cele mai ieftine oferte
de cazare din Hong Kong, era minuscula. Patul nu mi se potrivea de
nicio culoare, iar picioarele mele au dormit in exil, in afara
patului. Se pare insa ca lipsa spatiului este mai cronica decat
mi-am imaginat. Aveam sa citesc intr-un ziar local ca, pentru ca nu
mai au spatiu pentru depozitarea urnelor cu cenusa celor decedati,
autoritatile cu hotarat sa puna la dispozitia oamenilor un vaporas
care sa duca familiile pentru a imprastia cenusa deasupra
apei.
Hong Kong-ul este un oras foarte simplu, dar si foarte complex in acelasi timp. Este simplu pentru ca indicatoarele te ghideaza tot timpul. Aproape nu ai nevoie de harta, autobuzele au orare clare de circulatie, la aproximativ toate obiectivele "te duce" o linie de metrou, deci din punctul acesta de vedere, experienta turistica este mult mai relaxanta. Aici hartile sunt de prisos pentru ca trotuarele au fost inlocuite aproape in totalitate de pasarele intre zgarie-nori. Pana te prinzi de aspectul asta si iti dezvolti un saselea simt care sa iti dicteze pe unde sa mergi, te vei rataci de cateva ori...si eu am facut-o. Nu prea exista treceri de pietoni, se circula mai mult pe pasarele, toate mall-urile sunt legate intre ele de treceri suspendate, iar sub pamant aproape ca mai exista un alt oras, format exclusiv din mall-uri.
Prima zi am dedicat-o zonei Victoria Peak, cu toate atractiile ei: funicularul care merge la o inclinatie a solului incredibila, "terasa cerului", cu panorama asupra insulei Hong Kong, dar si asupra zonei teritoriale a orasului si bineinteles Madame Tussaud's cu figurile de ceara.
In restul zilelor dedicate Hong Kong-ului nu am alergat dupa un obiectiv anume, ci am lasat orasul sa ma poarte pe unde vrea. Am ajuns prin SoHo, zona plina de restaurante si piete a Hong Kong-ului, care este si ea construita in panta si ca sa fie mai usor la urcare, au facut o combinatie de scari si benzi rulante. Coborarea o faci la picior, dar nu e foarte solicitant. Mi-a mai placut si zona continentala, Kowloon, de unde am vazut si spectacolul de muzica, lasere si lumini, proiectate pe zgarie-norii din insula Hong Kong. Tot aici am fost si la Muzeul Spatiului, cu multe gadgeturi interactive, care nu seamana deloc cu un muzeu tipic.
Desi initial imi propusesem sa merg la Disneyland, am zis sa experimentez ceva mai "neaos", asa ca am mers la Parcul Acvatic. O destinatie interesanta, cu atractii atat pentru cei doritori de adrenalina cat si pentru copii si cei mai varstnici.
Nu am ratat nici insula Lantau, vegheata de celebrul "Giant Budha", cea mai mare statuie a lui Budha sezand din lume. Mai interesant si palpitant decat insula in sine a fost drumul cu gondola, care trece peste apa si dealuri si iti ofera niste privelisti interesante, atat asupra naturii cat si asupra aeroportului Hong Kong, care se gaseste tot pe Lantau. In rest, satul Ngong Ping, unde se afla acest Budha mi-a lasat impresia de loc turistic, facut special pentru a atrage turistii dornici de niste poze interesante.
Concluzionand, Hong Kong este un loc care merita vazut cel putin o data in viata. Este impresionant ce au putut face englezii intr-un secol de dominatie asupra zonei. Hong Kong-ul nu seamana cu nimic din China, ci mai degraba cu un oras european foarte dezvoltat, iar faptul ca masinile circula pe partea stanga si ca orasul este impanzit de turisti britanici si indicatoare in limba engleza iti aminteste despre colonialismul care a incetat de curand.
Hong Kong-ul este un oras foarte simplu, dar si foarte complex in acelasi timp. Este simplu pentru ca indicatoarele te ghideaza tot timpul. Aproape nu ai nevoie de harta, autobuzele au orare clare de circulatie, la aproximativ toate obiectivele "te duce" o linie de metrou, deci din punctul acesta de vedere, experienta turistica este mult mai relaxanta. Aici hartile sunt de prisos pentru ca trotuarele au fost inlocuite aproape in totalitate de pasarele intre zgarie-nori. Pana te prinzi de aspectul asta si iti dezvolti un saselea simt care sa iti dicteze pe unde sa mergi, te vei rataci de cateva ori...si eu am facut-o. Nu prea exista treceri de pietoni, se circula mai mult pe pasarele, toate mall-urile sunt legate intre ele de treceri suspendate, iar sub pamant aproape ca mai exista un alt oras, format exclusiv din mall-uri.
Prima zi am dedicat-o zonei Victoria Peak, cu toate atractiile ei: funicularul care merge la o inclinatie a solului incredibila, "terasa cerului", cu panorama asupra insulei Hong Kong, dar si asupra zonei teritoriale a orasului si bineinteles Madame Tussaud's cu figurile de ceara.
In restul zilelor dedicate Hong Kong-ului nu am alergat dupa un obiectiv anume, ci am lasat orasul sa ma poarte pe unde vrea. Am ajuns prin SoHo, zona plina de restaurante si piete a Hong Kong-ului, care este si ea construita in panta si ca sa fie mai usor la urcare, au facut o combinatie de scari si benzi rulante. Coborarea o faci la picior, dar nu e foarte solicitant. Mi-a mai placut si zona continentala, Kowloon, de unde am vazut si spectacolul de muzica, lasere si lumini, proiectate pe zgarie-norii din insula Hong Kong. Tot aici am fost si la Muzeul Spatiului, cu multe gadgeturi interactive, care nu seamana deloc cu un muzeu tipic.
Desi initial imi propusesem sa merg la Disneyland, am zis sa experimentez ceva mai "neaos", asa ca am mers la Parcul Acvatic. O destinatie interesanta, cu atractii atat pentru cei doritori de adrenalina cat si pentru copii si cei mai varstnici.
Nu am ratat nici insula Lantau, vegheata de celebrul "Giant Budha", cea mai mare statuie a lui Budha sezand din lume. Mai interesant si palpitant decat insula in sine a fost drumul cu gondola, care trece peste apa si dealuri si iti ofera niste privelisti interesante, atat asupra naturii cat si asupra aeroportului Hong Kong, care se gaseste tot pe Lantau. In rest, satul Ngong Ping, unde se afla acest Budha mi-a lasat impresia de loc turistic, facut special pentru a atrage turistii dornici de niste poze interesante.
Concluzionand, Hong Kong este un loc care merita vazut cel putin o data in viata. Este impresionant ce au putut face englezii intr-un secol de dominatie asupra zonei. Hong Kong-ul nu seamana cu nimic din China, ci mai degraba cu un oras european foarte dezvoltat, iar faptul ca masinile circula pe partea stanga si ca orasul este impanzit de turisti britanici si indicatoare in limba engleza iti aminteste despre colonialismul care a incetat de curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu