Neuschwanstein - castelul din poveşti / Claudia Moşoarcă

Pe Tărâmul Fanteziei din Disneyland (S.U.A), Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită poartă vizitatorii, mici şi mari, printr-una dintre aventurile imaginaţiei umane, măiestrit transpusă în filele de poveste şi în filmele de desene animate. Acest castel minunat a devenit o binecunoscută emblemă a companiei Disney şi, în acelaşi timp, a lumii de basm prin care trece orice copilărie şi care dă un strop de magie oricărei vieţi obişnuite. Însă undeva în Alpii bavarezi, pe o stâncă împădurită, castelul din poveşti se arată în toată splendoarea lui tangibilă: turnurile falnice se întrec cu munţii, crenelurile frâng şuierăturile vânturilor şi zidurile albe opresc zborul păsărilor. Aici, visul îndrăzneţ al unui rege excentric a devenit realitate, iar creaţia sa - nemuritoare, precum poveştile din care s-a inspirat şi pe care azi le reprezintă cu imaginea sa romantică.

Povestea

A fost odată un regat bavarez puternic, întins peste crestele falnice ale Alpilor şi peste lacurile lor înconjurate de păduri şi sate bogate. Pe tronul regatului s-a urcat tânărul şi chipeşul Ludwig al II-lea, un iubitor de muzică şi teatru, o fire sensibilă şi visătoare. Nu a trecut mult timp până ce el a început să se sature de învăţatul legilor, de îngrijitul treburilor statului şi de realitatea anostă ce îl înconjura şi îl dezamăgea zi de zi. A devenit admiratorul şi protectorul compozitorului Richard Wagner, ale cărui opere le asculta fascinat şi se visa trăind în lumea lor, alături de personajele legendelor. Decorurile din poveşti i-au hrănit fantezia, iar aceasta a dus la proiectarea şi construirea unor castele fabuloase, pe măsura bogăţiei sale şi a dorinţei puternice de a-şi crea propriul univers, în care să se simtă fericit şi în care frumosul să fie reperul absolut. A început să trăiască departe de lume, dormind ziua şi stând treaz noaptea, privind spectacole de teatru şi opere puse în scenă doar pentru el, realizând planuri pentru alte şi alte palate pline de fast. Dar averile uriaşe cheltuite pentru construcţiile sale de vis i-au îngrijorat pe miniştrii săi, care au hotărât să pună capăt proiectelor costisitoare. Regele a fost declarat nebun şi a fost internat, însă în ziua următoare, trupul său şi cel al psihiatrului care dăduse diagnosticul au fost găsite în Lacul Starnberg. Împrejurările morţii celor doi nu sunt încă lămurite şi ele parcă se potrivesc cumva cu vorbele lui Ludwig al II-lea: "Vreau să rămân un mister pentru mine şi pentru ceilalţi".

Istoria

În 1864, la doar 18 ani, Ludwig al II-lea devenea regele Bavariei, un rang ce se va dovedi mai târziu nepotrivit pentru personalitatea sa excentrică. Timp de 22 de ani, el a visat pe muzica lui Wagner şi a construit în Bavaria trei castele celebre: Neuschwanstein, cu alura sa medievală de poveste, Linderhof, cu elemente baroce şi rococo, şi Herrenchiemsee, numit şi "Versailles-ul bavarez". Regiunea Alpilor de la sud de München-ul german a fost decorul perfect pentru aceste bijuterii arhitecturale, ce au golit la propriu visteria regalităţii. Înlăturarea lui Ludwig a fost iminentă; băncile ameninţaseră deja că îi vor confisca proprietăţile, iar el planifica un nou edificiu.

Dintre toate castelele, Neuschwanstein reprezintă cel mai fidel romantismul medieval din aspiraţiile regelui şi, totodată, lumea fantastică din opera lui Wagner, "Lohengrin". Ea spune povestea cavalerului cu acelaşi nume, din tărâmurile Sfântului Graal, care soseşte la Antwerpen (Belgia) într-o barcă trasă de o lebădă. Devenind apărătorul nobilei Elsa, acuzată pe nedrept de uciderea fratelui mai mic, el se luptă pentru onoarea ei şi o cere în căsătorie, cu condiţia ca ea să nu întrebe cum se numeşte şi de unde vine. Fiindcă doamna încalcă promisiunea în noaptea nunţii, Lohengrin părăseşte teritoriul Brabantului (Belgia), pentru a se întoarce în cetatea Graalului. Ludwig s-a închipuit a fi asemenea cavalerului mitic în regatul său, iar Neuschwanstein ar fi fost refugiul potrivit pentru un visător.

Din nefericire, prea puţin timp a petrecut regele în noul său castel, a cărui piatră de temelie a fost pusă la 5 septembrie 1869. În 1884, Ludwig stă pentru prima dată în camerele terminate de constructori, iar în 1886 este arestat şi dus de aici la Berg, pe malul Lacului Starnberg de pe drumul spre München. La şase săptămâni de la moartea sa, castelul se deschide pentru vizitatori, iar de atunci, prin încăperile fastuos decorate au trecut zilnic mii de persoane. Liniştea acestui loc s-a pierdut, dar Neuschwanstein şi-a păstrat neschimbată înfăţişarea ca din poveste.

Castelul de poveste

Cu fundaţia săpată pe un deal stâncos, Neuschwanstein priveşte de la mică înălţime spre Lacul Forgen, spre satul Hohenschwangau şi spre staţiunea Füssen, fiind păzit straşnic de un arc muntos împădurit. Privit dinspre valea largă din faţă, pare a se pierde pe fundalul alb al pereţilor masivi dimprejur. Cum castelul este despărţit de munte prin defileul Pöllat, cea mai grozavă panoramă apare atunci când privitorul stă pe podul din fier (denumit "Marienbrücke") construit deasupra unei cascade de 45 m, între stâncile sălbatice: Neuschwanstein, pădurile şi lacurile formează mult doritul regat de poveste al lui Ludwig al II-lea.

Această regiune nu i-a fost străină regelui, căci el a petrecut o parte din anii tinereţii în castelul Hohenschwangau, reconstruit de regele Maximilian şi aflat la poalele dealului pe care, mai târziu, Ludwig ridică Neuschwanstein. De fapt, lângă Hohenschwangau se află punctul turistic de unde pornesc tururile spre noul castel. Şoseaua urcă de aici în serpentine strâmte, prin pădurea bogată, iar turiştii au la dispoziţie trei variante: fie urcă pe jos, într-o plimbare de cca. 30 de minute, fie se aşează comod într-una dintre multele trăsuri cu vizitii în straie tradiţionale bavareze, fie iau unul dintre autobuzele puse la dispoziţie de centrul turistic.

Neuschwanstein a avut drept model castelul medieval de la Wartburg, lângă Eisenach, dar arhitectul a trebuit să ţină cont şi de schiţele lui Christian Jank, scenograf la Teatrul Curţii, care şi-a imaginat castelul lui Lohengrin din operele lui Wagner. Înfăţişarea finală, rezultatul muncii pictorilor şi meşteşugarilor pricepuţi, a fost cea a unei construcţii romantice impunătoare, de inspiraţie medievală, cu interioare spectaculoase. Zidurile din cărămidă au fost îmbrăcate în piatră de calcar de culoare deschisă, ce dă din depărtare aparenţa albului intens. Spre deosebire de castelele reale ale cavalerilor Evului Mediu, Neuschwanstein nu are ziduri înalte de apărare, dar turnurile ajung şi până la 150 m înălţime.

Fiindcă un număr prea mare de vizitatori soseşte anual la Neuschwanstein (în jur de 1,3 milioane de persoane), turul castelului durează doar 30 de minute şi se face după o programare riguroasă a grupurilor. Mulţimi nerăbdătoare mişună împrejurul edificiului şi se postează apoi la poarta de acces, pentru o aşteptare cuminte. Apoi, alte grupuri le iau locul, iar castelul pare invadat de o armată civilizat înarmată cu aparate foto şi camere video. În interior însă, pe timpul turului, orice preluare de imagini este interzisă, şi doar broşurile şi cărţile pot completa mai târziu memoria vizuală a fiecărui vizitator.

Fiindcă Neuschwanstein este, de fapt, o poveste lungă, trebuie ca ea să fie spusă în întregime şi pe îndelete doar acolo, între zidurile drepte, la umbra turnurilor, a balcoanelor şi a ferestrelor înalte. Vizita dezvăluie nu doar bogăţia interioarelor, ci şi viziunea romantică a lumii create doar pentru regele Ludwig al II-ea. Orice descriere ar părea aici săracă, nepotrivită, ruptă de magia acestui castel deosebit.
Neuschwanstein trebuie văzut, admirat, memorat, pentru ca tărâmul basmelor să ne fie cât mai aproape. Şi, de la poalele dealului împodobit cu creneluri şi turnuleţe, povestea rostită nouă ar începe cam aşa:
"Există acum, precum a fost întotdeauna în regatele de legendă, un nemaipomenit castel al unui cavaler neînfricat şi visător…"

De ştiut:

• în 2007, castelul s-a aflat pe lista finală din care urmau a fi alese cele şapte noi minuni ale lumii;
• castelul este deschis zilnic, cu excepţia zilelor de 1 ianuarie, 24,25 şi 31 decembrie; în timpul verii, până la 6000 de persoane se perindă prin încăperile lui;
• costul biletului simplu este de 12 euro, iar copiii beneficiază de intrare gratuită; transportul cu trăsura costă 6 euro la urcare şi 3 euro la coborâre, în timp ce biletul de autobuz dus-întors face doar 2,60 euro.