BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Poveşti chinezeşti: Oraşul Interzis

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

În China veche, se credea că împăratul ceresc îşi avea palatul purpuriu pe nemişcata Stea Polară din centrul bolţii albastre. În cealaltă parte, pe Pământ, omologul său întrupat îşi conducea imperiul din curtea sa largă, unde oamenii de rând nu puteau intra fără a avea permisiunea măreţului conducător. Expresia cea mai frumoasă a atotputerniciei imperiale chinezeşti se numeşte Zijin Cheng sau „Oraşul Purpuriu Interzis”, ce nu este altceva decât un imens conglomerat de palate desăvârşite, formând de secole inima Beijing-ului.

Împăratul Taizu din Dinastia Ming a fost înfrânt, în 1402, de unchiul său, ambiţiosul şi crudul Zhu Di, ce va fi cunoscut în istoria Chinei drept "Yongle" - "Fericirea eternă". Şase realizări de excepţie spun povestea acestui despot a cărui viaţă de curte a fost o înşiruire de intrigi, răzbunări şi planuri măreţe: construirea Oraşului Interzis din Beijing, noua capitală a imperiului (mutată de la Nanjing); reconstrucţia şi extinderea Marelui Zid Chinezesc; renovarea Marelui Canal - cel mai lung râu artificial din lume, de 1.776 km, ce conecta Beijing-ul şi Hangzhou-ul -; iniţierea călătoriilor flotei amiralului Zheng He; crearea "Enciclopediei Împăratului Yongle" (cea mai mare enciclopedie a acelor vremuri, o compilaţie lucrată de 2000 de oameni de ştiinţă chinezi) şi înălţarea pagodei Templului Dabaoen din Nanjing. În domnia de 22 de ani, Yongle a ales şi impus folosirea simbolurilor puterii chinezeşti: kylin - leii din piatră păzind porţile, pailou - înaltele porţi decorative, huabiao - columnele ornamentale din faţa palatelor sau mormintelor, cadranul solar, modelul celor nouă dragoni, acoperişul smălţuit, streaşina arcuită, poarta cu piroane mari din bronz şi cu inele, scările mari din piatră, incinta largă, zidul roşu înalt etc. Toate aceste simboluri, purtate peste mări şi ţări de ambasadorii chinezi, vor forma în timp emblema cartierelor chinezeşti din întreaga lume, deşi în ţara lor de origine vor aparţine doar familiilor regale.

Aşadar, istoria Oraşului Interzis, sau "Muzeul Palatului" în ziua de azi, s-a întemeiat pe o viziune imperială îndrăzneaţă şi a continuat, la scară monumentală, tradiţia chinezească. Începută în 1406, construcţia s-a finalizat abia peste 14 ani şi a fost reşedinţa a 24 de împăraţi din Dinastiile Ming şi Qing. Timp de aproape 500 de ani, între zidurile acestui palat imperial şi-au trăit destinele împăraţi, prinţi, împărătese şi concubine, şi-au irosit ambiţiile demnitari, eunuci şi servitori, şi-au stăpânit curiozitatea ambasadori de pretutindeni şi şi-au găsit rostul savanţi, comercianţi şi artişti. Interzis în trecut oamenilor obişnuiţi, acest oraş din mijloc de oraş s-a prefăcut într-un mare muzeu, cu porţile desferecate tocmai pentru cei fără rang, mai mulţi ca oricând venind astăzi să privească cel mai mare şi mai bine păstrat complex de palate din lume, intrat în Patrimoniul UNESCO încă din 1987.

În chiar centrul capitalei chineze, marele dreptunghi al Oraşului Interzis îşi aliniază laturile mari pe axa nord-sud, ca o originală busolă urbană şi istorică. Harta din cuvinte arată cam aşa: pe latura sudică, prima poartă a vechiului oraş fortificat, Poarta Păcii Celeste, dă spre Piaţa Tiananmen, iar latura mică din nord şade în umbra gardiană a înaltei movile din Parcul Jingshan, ţinând sub rădăcinile copacilor pământul excavat în urmă cu sute de ani din şanţul de apărare al Palatului Imperial; spre nord -vest, Parcul Behai umple cu verde vecinătăţile aglomerate, iar spre est, hutong-urile (labirinturi de străduţe strâmte) se înghesuie printre agitatele bulevarde comerciale. Dinspre orice parte ai veni, privirea îţi va curge lin peste fortificaţia înaltă a Oraşului Interzis şi mai sus, până pe acoperişurile cu ţiglă colorată şi cu vârfurile arcuite semeţ. Largul şanţ cu apă, lat de 52 m şi lung de 3800 m, înconjoară complet zidurile trapezoidale de 10 m înălţime şi cu o bază de 8,62 m. Doar pragurile celor patru porţi de intrare (Wumen - de sud, Xihua - de sud-vest, Donghua - de sud-est, Shenwu - de nord) au curajul să traverseze această linie clară de apă, ce oglindeşte poetic turnurile din colţuri şi sălciile de pe maluri.

Orice tur al Oraşului Interzis începe dispre Poarta Păcii Celeste, deşi biletele vor fi luate doar de la ghişeele din apropierea Porţii Wumen. Între cele două porţi se află o curte lungă, ce cuprinde Parcul Zhongshan, unde primăvara şi toamna se obişnuia ca împăratul să facă sacrificii pentru mult-doritele recolte bogate. Din mijlocul acestei incinte, intrarea propriu-zisă în Oraşul Interzis se arată plină de grandoare: zidurile sângerii ale porţii ţin cinci turnuri ale căror acoperişuri cu olane galbene smălţuite înfloresc în două rânduri suprapuse. Această mare poartă, înaltă de 38 m, se folosea de către împăraţi în diverse ceremonii, cum erau primirea prizonierilor de război şi sărbătorirea anumitor evenimente din calendar.
Dincolo de Wumen, o suprafaţă de 720.000 m² ţine 980 de clădiri cu 8.707 încăperi, împărţite între cele două curţi: Curtea Exterioară, unde se derulau ceremoniile imperiale şi viaţa politică, respectiv Curtea Interioară, unde familia imperială şi suita sa numeroasă îşi trăiau viaţa de zi cu zi, departe de ochii poporului supus, muncind din greu pentru întreţinerea extravagantă a acestui mare oraş.

Traversarea întregului Palat Imperial se aseamănă cu rostirea în şoaptă a unei poezii: Poarta Supremei Armonii, Palatul Supremei Armonii, Palatul Armoniei Perfecte, Palatul Purităţii Cereşti, Palatul Liniştii Pământeşti, Pavilionul Liniştii Imperiale, Sala Absolutului, Palatul Păcii de Zece Mii de Ani ... Pare-se că adierile unui vânt celest s-au oprit în frumuseţea acestui colţ de grădină pământeană, pentru ca apoi să se preschimbe în foşnete de mătase şi murmur de marmură. Doar leii, dragonii, păsările Phoenix şi cocorii au amuţit în neclintirea lor, în faţa pavilioanelor, pe acoperişuri sau pe dalele din piatră.

De-a lungul axei centrale a Oraşului Interzis, drumul de la sud spre nord trece prin mari porţi şi curţi succesive, palate suite pe terase, apoi prin grădina imperială. De aici, spre est şi vest se ajunge la pavilioanele şi palatele locuite de împărătese, copii, concubine, eunuci şi servitoare. În Curtea Exterioară (partea de sud a oraşului) , piatra şi lemnul sculptate îşi împletesc destinele într-o arhitectură chinezească magnifică, menită a impresiona şi, totodată, a aminti permanent de supremaţia imperială. Aici nu există copaci, pentru ca umbra lor să nu întunece albul dalelor, roşul coloanelor sau galbenul ţiglelor. Magnoliile, pinii, chiparoşii şi rondurile de flori din Curtea Interioară (partea de nord a oraşului) însufleţesc tainele din dormitoarele şi curţile rezervate marii familii imperiale.

Cinci peisaje arhitecturale importante am ales pentru stop-cadrele succesive din povestea Oraşului Interzis. Ele urmăresc aceeaşi direcţie esenţială sud-nord, tăind centrul şi oprindu-se în asfinţit.
Aşadar, dincolo de poarta Wumen se deschide o primă curte pătrată, splendidă: panglica sinuoasă a unui râu verde îi leagă mijlocul, iar podeţele din piatră te aruncă în faţa leilor ce păzesc intrarea în Poarta Supremei Armonii, acolo unde împăraţii Ming desluşeau treburile statului, primeau miniştrii şi dădeau porunci. Perechea de feline simbolizează puterea supremă a împăratului: leul cu o minge sub labă reprezintă dominaţia imperială asupra ţării, în timp ce leoaica cu pui aminteşte de generaţiile de descendenţi imperiali.

În Palatul Supremei Armonii, cel mai frumos dintre toate, aveau loc încoronările, nunţile imperiale, conferirea de titluri nobiliare, banchetele de ziua împăratului, de Anul Nou şi de Solstiţiul de Iarnă. La intrare şi în incinta somptuoasă, alte simboluri chinezeşti te întâmpină cu trupuri de bronz ori piatră: cocorul - longevitate, dragonul - împăratul, elefantul -pace şi stabilitate, broasca ţestoasă - noroc etc. Un cadran solar şi un instrument chinezesc pentru măsurarea cantităţilor de cereale aduc o notă de concret fastului arhitectonic din spatele lor. Sala palatului îşi sprijină plafonul decorat pe 24 de coloane din lemn de camfor, unele având încrustaţi dragoni din aur. În mijloc se află tronul aurit, de pe care împăratul veghea, atotcunoscător, asupra ţării.

Dincolo de Palatul Armoniei Complete şi de curţile cu rânduri de trepte şi capete de dragon, se ajunge la Palatul Păstrării Armoniei: în timpul dinastiei Qing, aici se organiza examenul imperial final pentru demnitari. O rampă de piatră sculptată, formată din trei părţi (blocul cel mai mare are 16,57 m lungime, 3 m lăţime şi 1,7 m grosime, cântărind 250 t), urcă spre intrarea în sală, înfăţişând munţi, mări şi nori, printre care zboară legendarii dragoni imperiali.

Poarta Purităţii Celeste leagă Curtea Exterioară de cea Interioară, unde alte trei palate se succed ameţitor, până în poarta Grădinii Imperiale. Din acest punct, decorul natural proaspăt umple spaţiile dintre pavilioane şi curţi, lăsând privirii plăcerea descoperirii frunzelor, florilor şi stâncilor. Chiparoşii îşi unesc trunchiurile pe deasupra aleilor strâmte, iar pinii aruncă acele blânde peste oamenii în odihnă, după lungul drum prin Oraşul Interzis.

La final, cea de-a cincea imagine o formează Poarta de Nord, prin care intrau şi ieşeau din Oraşul Interzis concubinele şi servitorii. În 1924, ultimul împărat al Chinei a părăsit Palatul Imperial nu prin Wumen, ce i-ar fi fost rezervată, ci prin poarta dinspre nord, cea pentru cei fără rang şi avere. La asfinţit, de pe Muntele Frumos din Parcul Jingshan, luminile galbene care o înconjoară par a o dezmierda neîncetat, în timp ce Oraşul Interzis adoarme în întuneric.

Între turnuri şi fortificaţii, Muzeul Palatului a strâns o colecţie de peste un milion de piese de ceramică şi bronz, de picturi, inscripţii, sculpturi, arme, instrumente muzicale, bijuterii din jad, ceasuri şi artefacte. Cu toate acestea, cea mai valoroasă moştenire istorică a Beijing-ului rămâne însuşi Oraşul Interzis, grandios dăinuit sub pavăza strălucitoare a Stelei Polare.