Punctul
extrem al României unde natura se poate bucura încă de o antropizare
păstrată la limite decente, locul unde Dunărea întâlneşte Marea Neagră,
plaja unde egretele şi caii încă se simt liberi. Rămâne de văzut cât
timp va mai rezista identitatea satului Sfântu Gheorghe ispitei
turismului în masă.
Situat la aproximativ 70 de kilometri de Tulcea (în linie dreaptă),
Sfântu Gheorghe poartă numele celui mai vechi braţ al Dunării,
adăpostind în jur de 1000 de locuitori. Aici, casele modeste, biserica
şi uliţele contrastează din ce în ce mai mult în ultimul timp cu noile
facilităţi ale satului devenit încet, încet, staţiune. Campingul,
miniportul şi pensiunile luxuriante populează satul, punându-i pe
gânduri pe săteni, care nu ştiu ce să aleagă dintre noile oportunităţi
care vor veni împreună cu modernizarea localităţii şi autenticitatea
Deltei, care rezistă încă în Sfântu Gheorghe.
Orice vizită în Sfântu Gheorghe începe la debarcader, unde căruţele şi
‘titicarul’ îşi aşteaptă turiştii spre a-i conduce spre locurile de
cazare. Mulţi aleg să se cazeze în centrul satului, bucurându-se astfel
de ospitalitatea localnicilor. Mai mult, sătenii sunt cei care le pot
face din vizita în Sfântu Gheorghe o vacanţă de neuitat: plimbările cu
barca pe canalele Dunării, precum şi mâncarea tradiţională din peşte
sunt două dintre atuurile Deltei, oferite într-un mod impecabil de
localnici.
La fel de mulţi aleg campingul, căsuţele din lemn şi corturile fiind mai
mult decât suficiente pentru un sejur în Deltă. Campingul păstrează o
arhitectură specifică, fiecare căsuţă fiind construită din lemn, cu un
acoperiş din stuf. Un alt avantaj al campingului este poziţionarea sa,
acesta aflându-se chiar la marginea satului, fiind spaţiul de cazare cel
mai apropiat de locul de vârsare a Dunării în Marea Neagră.
Sfântu Gheorghe atrage deasemenea prin una dintre ultimele plaje
sălbatice din România. Cu o întindere de 14 kilometri, plaja
adăposteşte, printre cearşafuri si colace, bovinele sătenilor venite să
se adape, precum şi o populatie de câteva zeci de cai sălbatici care,
împreună cu cei din pădurea Letea, sunt ultimii din specia lor în
Europa.
O altă bogăţie a Deltei este marea diversitate de specii de păsări care
populează şi zona din jurul satului Sfântu Gheorghe. O simplă plimbare
cu barca pe canalele Dunării dezvăluie o privelişte liniştitoare,
împânzită cu pelicani, pescăruşi, egrete, cormorani sau albatroşi. Cel
mai bun moment pentru a admira înaripatele Deltei este dimineaţa,
acestea îndepărtându-se pe parcursul zilei din cauza bărcilor care
traversează apele Dunării.
Cel mai mare ţinut mlăştinos al Europei este unic şi prin marea
întindere de stufăriş (una dintre cele mai mari din lume), alături de
sălcii, papură, ferigi de apă, dar şi o mare populaţie de nuferi,
localnicii chiar oferindu-le turiştilor plimbări cu barca numite ‘la
nuferi’. Datorită vegetaţiei bogate, în zona Sfântu Gheorghe trăieşte şi
o populaţie semnificativă de rate sălbatice, una dintre puţinele specii
de păsări care pot fi vânate în zonă.
În momentul de faţă localitatea Sfântu Gheoghe trece printr-o
transformare care ar putea schimba complet modul în care era cunoscută
până acum. În ultimii ani, liniştea Deltei era clintită doar cu ocazia
Festivalului de Film ‘Anonimul’, proiecţiile de filme desfăşurându-se pe
perioada unei singure săptămani. Odată cu noile pensiuni apărute
printre vechile case, noul miniport şi diversele banane şi ski jet-uri
de la malul mării, Sfântu Gheorghe riscă să-şi piardă încet, încet,
simplitatea pentru care este apreciat. Desigur, nevoia legată de aceste
facilităţi este strâns legată şi de un nou val de turişti care au
început în ultimii ani să prefere Sfăntu Gheorghe în dauna vacanţelor
petrecute pe litoralul Mării Negre.
Modernizarea este o sabie cu două tăişuri, fapt recunoscut şi de săteni.
Deşi apreciază Delta şi Sfântu Gheorghe mai mult decat oricine, aceştia
acceptă faptul că modernizarea localităţii ar însemna o integrare şi
mai puternica în circuitul turistic, aceasta ducând la mult mai mulţi
turişti, precum şi la o cerere mai mare şi mai diversă din partea
acestora. Oamenii locului speră că şi locurile de muncă se vor înmulti,
copiii lor nemaifiind nevoiţi astfel să părăseasca localitatea în
speranta unui trai mai bun în Tulcea sau Brăila.
Până la o eventuală transformare a satului, Sfântu Gheorghe rămâne o
variantă perfectă pentru cineva care caută un loc liniştit, departe de
sunetul oraşului, departe de tehnologie, un loc unde sentimentul de
libertate poate fi trăit la o intensitate puternică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu