BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Cele mai periculoase piste de aeroporturi

• Trimite prin YM

Autor: Maria Olaru

În timp ce majoritatea oamenilor se bucură de posibilitatea că pot ajunge foarte repede la destinaţie, zborul cu avionul poate fi destul de incomod pentru mulţi pasageri care se tem de înălţimi, turbulenţe sau prăbuşiri. Am văzut destul de mult filme care au ca subiect prăbuşiri ale avioanelor prin cele mai ciudate şi înfricoşătoare zone, dar în realitate aproape 60% din incidente se produc la decolare sau aterizare. Mai jos am alcătuit o listă cu cele mai periculoase piste pe care probabil doar cei mai aventuroşi dintre dumneavoastră ar vrea să ajungă.

 
Aeroportul Barra
Acesta este unul dintre cele mai spectaculoase şi frumoase din lume, localizat pe insula al cărui nume îl poartă. Pentru a înţelege de ce a fost inclus în acest top, trebuie să stabilim de la început că vorbim de un aeroport a cărui pistă de aterizare este direct plaja. 
Barra este singurul aeroport din lume folosit în mod regulat pentru aterizări. Desigur, programul aterizărilor este schimbat frecvent din cauza fluxului, iar orice aterizare este o adevărată provocare chiar şi pentru cei mai experimentaţi piloţi. 
Deşi este o parte a lumii în care vânturile fac ca aterizarea să nu fie foarte plăcută, ci, din contră, periculoase,  turiştii de pretutindeni vin pentru a experimenta aterizarea pe nisip. 

Aeroportul Internaţional Chūbu Centrair 
Chūbu Centrair este situat pe o insulă artificială, în Golful Ise, în Japonia.  Nici nu este nevoie să dăm mai multe detalii despre această pistă, este de ajuns să vezi priveliştea pe geam, înainte de aterizare şi sigur îţi va îngheţa sângele în vene. 

Aeroportul Congonhas
Majoritatea marilor oraşe au aeroporturi, dar rar se întâmplă ca acestea să fie amplasate la doar 8 kilometri de centrul oraşului. 
Motivul pentru care Aeroportul Congonhas este amplasat în oraş este acela că el a fost terminat în 1936 şi imediat după construirea sa, Sao Paulo s-a extins rapid devenind metropolă. Totuşi, din cauza locaţiei aterizarea avioanelor este o adevărată provocare atât pentru piloţi, cât şi pentru controlorii de trafic aerian.



Copalis State Airport
O altă pistă periculoasă este cea a aeroportului Copalis amplasat tot pe o plajă între gura de vărsare a râului al cărui nume îl poartă şi o barieră de roci. 
Înainte de aterizare, piloţii sunt nevoiţi să monitorizeze de sus pista pentru a se convinge că este în stare bună. Ei sunt sfătuiţi să aleagă porţiunile cu nisip închis la culoare, care este mai stabil, comparativ cu cel deschis la culoare şi uscat. 

Aeroportul Courchevel
Pista de aterizare din Alpii Francezi are o lungime de doar 545m şi de parcă asta nu ar fi fost de ajuns la mijlocul ei se află un mic deal care face ca aperizarea să nu fie una lipsită de emoţii. 

Aeroportul Gibraltar
Între Maroc şi Spania este aşezat micul teritoriu englez, cunoscut sub numele de Gibraltar. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, aici a fost construit un aeroport care şi astăzi funcţionează pentru Forţele Armate Aeriene ale Marii Britanii. 
Pe lângă faptul că pista este amplasată între oraş şi stâncă, spectaculos este şi faptul că ea traversează Winston Churchill Avenue. Astfel, de fiecare dată când un avion vine sau pleacă, trecerea maşinilor este oprită.  Motivul pentru care pista a fost creată astfel este acela că doar pe aici solul nu este denivelat.

Gustaf III Airport 
Aeroportul este situat pe insula Saint Barthélemy, din Caraibe. Scurta pistă a sa este una dintre cele mai deosebite pentru că începe cu o pantă şi se termină într-o plajă. 

Aeroportul Internaţional Kai Tak
A fost Aeroportul Internaţional din Hong Kong din 1925 până în 1998 când, spre bucuria locuitorilor din zonă a fost închis şi înlocuit de un altul amplasate la 30 de kilometri depărtare. În momentul în care aeroforul a fost închis, pista sa avea o lungime de 3,390 m, dara asta pentru că de-a lungul timpului a revendicat din ce în ce mai mult din port. 
Din cauza zonei în care fusese construit aeroportul locuitorii erau îngroziţi de avioanele care erau nevoite să coboare foarte mult deasupra oraşului atunci când aterizau. 


Kansai
Într-o ţară ca Japonia, unde pământul nu este de ajuns, inginerii au muncit pentru a construi o insulă la 3 kilometri în larg distanţă de Golful Osaka. Construcţia insulei a început în 1987 iar în 1994 avioanele deja aterizau pe noul aeroport de aici. 
Călătorii ajung pe insula artificială Kansai, care are o lungime de 4km şi o lăţime de 2km şi jumătate, prin intermediul unui pod special traversat de automobile, metrou, precum şi de un tren de mare viteză. 
Principalele ameninţări al adresa aeroportului sunt cutremurele, ciclonii, instabilitatea fundului mării sau chiar sabotajele din partea protestatarilor. De asemenea, insula este ameninţată şi de schimbările climatice, căci atunci câne ea a fost construită, inginerii nu au luat în calcul aceste pericole. În cazul în care nimeni nu va găsi o soluţie salvatoare cu privire la acest subiect, există riscul ca în 50 de ani insula să fie înghiţită. 

Aeroportul din Madeira
Între munţi şi Oceanul Atlantic pe o faleză terifiantă se află Aeroportul Madeira. Datorită dimensiunilor relativ modeste ale insulei, pista de aici nu a putut fi construită cu o lungime mai mare de 1,5km. 

Matekane Air Strip
Matekane Air Strip din Lesotho este o pistă de aterizare din Africa aşezată pe o stâncă de doar 600 de metri. În aceste condiţii nu este de mirare că lungimea pistei nu este mai mare de 400m. Cel mai adesea ea este utilizată de medici sau organizaţii non-guvernamentale. 

Aeroportul Narsarsuaq 
Aeroportul este situat în Groenlanda şi deşi are o pistă acceptabilă, problema majoră este impusă de vânturile foarte puternice care îi solicită extrem de mult pe piloţi. Din cauza condiţiilor meteo activitatea pe aeroport se realizează doar în timpul zilei. 

Aeroportul Internaţional Paro 
Situat la o altitudine de 2236m şi înconjurat de vârfuri muntoase cu înălţimea de 5000m, aeroportul oferă o privelişte spectaculoasă. Totuşi, aterizările şi decolările sunt adesea problematice din cauza condiţiilor climatice. Nu de puţine ori zborurile sunt anulate din cauza ceţii sau a vânturilor. De asemenea, nici pe această pistă nu sunt permise decolările sau aterizările pe timp de noapte.

Pista de gheaţă
Pista de aici este unul dintre cele trei locuri de aterizare care deservesc Staţiunea de Cercetări McMurdo, din Antarctica. De fapt, nu poate fi numită „pistă”, fiind vorba doar de un loc în care avioanele şi elicopterele aterizează direct pe gheaţă bătătorită atent. 
Una dintre principalele problemele majore întâmpinate de piloţi este riscul ca avioanele să patineze pe gheaţă,intrând în munţii de zăpadă, atunci când aterizează. 

Aeroportul Princess Juliana 
Din cauza pistei scurte (de doar 2300m) piloţii sunt nevoiţi să coboare aeronava destul de mult. Problema nu ar fi la fel de mare dacă aeroportul nu ar fi amplasat în apropierea unei plaje. În ciuda zgomotului infernal şi a pericolelor la care sunt expuşi turiştii (printre care şi  curenţii extrem de puternici produşi de avioanele), priveliştea de pe plajă poate fi uimitoare. 

Aeroportul Quito
Un cartier dens populat, o pistă mică ce pune în pericol pasagerii, vulcani activi şi  condiţii de ceaţă, acestea ar fi principalele motive pentru care Aeroportul Quito va fi mutat pe o  actuală zonă agricolă, la 20 de kilometri depărtare de oraş. 

Aeroportul Svalbard 
Situat în Longyearbyen, în arhipelagul norvegian Svalbard, din Marea Barents, aeroportul a fost creat în 1975 pe un strat de permafrost. De-a lungul timpului, schimbările sezoniere din stratul permanent de gheaţă, cauzate de fenomenul de încălzire globală, duc la denivelări serioase ale suprafeţei. În consecinţă, aici sunt necesare reparaţii permanente ale pistei, iar aterizarea este destul de anevoioasă. 


Aeroportul Tenzing-Hillary 
Situat în estul Nepalului, Aeroportul  Tenzing-Hillary a fost votat în 2010 drept cel mai periculos din lume, de către History Chanell. Amplasată la 2.860m deasupra nivelului mării, pista de aici are o lungime de numai 460m. Din această cauză aterizările sunt destul de bruscă, dar asta nu face ca aeroportul să fie mai puţin populat, având în vedere că pe aici vin toţi turiştii care încearcă să cucerească Everestul. 

 
Toncontín International Airport
Situat la doar 6 kilometri de centrul oraşului Tegucigalpa, aeroportul este cunoscut drept unul dintre cele mai periculoase locuri oficiale de aterizare. El este dotat cu o singură pistă asfaltată, care până în 2011 avea dimensiuni extrem de reduse. Chiar dacă astăzi pista principală este asfaltată şi măsoară 2.021m lungime şi 45m lăţime, pista 02 este extrem de periculoasă având în vedere că nu este asfaltată. 

Aeroportul Juancho E. Yrausquin
Pistele aeroportului aici nu depăşesc lungimea de 396 metri, motiv pentru care avioanele de mari dimensiuni nu pot ateriza pe un asemenea aeroport. Dar asta n înseamnă că aterizarea nu este problematică chiar şi pentru micile avioane de agrement de tip Cessna.

Aeroportul Wellington 
Deşi este unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Noua Zeelandă, el nu este dotat decât cu o singură pistă. Aterizările aici pot fi extrem de periculoase din cauza vântului puternic, motiv pentru care cei care se tem de turbulenţe ar trebui să îl evite. 

Aeroportul Williams Field
Este unul dintre cele trei aeroporturi din Antarctica şi este dotat cu 2 piste de aterizare, tot din gheaţă. Aici avioanele aterizează pe un strat de zăpadă bătătorită,cu o grosime de 8m, aşezat peste 80m de gheaţă ce pluteşte peste 550m de apă.