BLOGURILE LUI Mircea CERCELARU

Kung fu şi pagode în Templul Shaolin

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

Oare câţi dintre cei care au urmărit cu interes filmele cu David Carradine, Bruce Lee sau Jet Li şi-au dorit să fie asemenea luptătorilor de kung fu, visând să aibă puteri nemăsurate şi să cunoască toate secretele artelor marţiale chinezeşti? Foarte mulţi, cu siguranţă. În ultimele cinci-şase decenii, povestea călugărilor shaolin a fost ecranizată cu succes, occidentalii fiind fascinaţi de legendele venite din China. Sunt ele adevărate? Celor ce vor să afle, răspunsul li se dă în Mânăstirea (Templul) Shaolin din Munţii Songshan ai Chinei.

 

Dincolo de legende

E bine de ştiut că ceea ce intră sigur în teritoriul fantasticului sunt salturile uriaşe şi învingerea de către un singur luptător shaolin a unei întregi armate. Acestea sunt secvenţe de film, aşadar se acceptă trucajele, cu îngăduinţă. Însă sunt adevărate tehnicile de luptă, rezistenţa fizică dusă la extrem, puterea extraordinară de concentrare, antrenamentele dure, supleţea mişcărilor, cultivarea spiritului religios, toate cuprinse în şcoala tradiţională shaolin kung fu. Iar aceasta are două coordonate fundamentale: kung fu (arte marţiale) şi budismul chan (sau zen în japoneză). 

Secretele acestui sistem cultural tradiţional pot fi aflate de toţi cei care intră ca discipoli în Templul Shaolin şi acceptă să trăiască viaţa aspră de călugăr. Puţini reuşesc, fiind vorba de o voinţă uriaşă şi de renunţare. Cei mai buni dintre ei se numesc maeştri shaolin şi duc povestea mai departe. Majoritatea învăţăceilor deprind doar tehnici de luptă, antrenându-se ca simpli sportivi. Dar şi unii, şi ceilalţi au un acelaşi ideal: controlul minţii şi al corpului, pentru a obţine înţelegerea supremă (iluminarea) şi forţa absolută.  

1.500 de ani au trecut de când Mănăstirea Shaolin a fost construită la poalele Muntelui Shaoshi, unul dintre cei şapte munţi care formează lanţul Songshan al provinciei Henan din zona central-estică a Chinei. Un călugăr venit din India, Bodhidharma, a adus aici budismul, învăţându-i pe chinezi cum să parcurgă calea spre iluminare. Şi azi se poate vizita locul unde înţeleptul a meditat neîntrerupt timp de 9 ani. Tot el i-a învăţat pe discipolii săi să lupte, pentru a se menţine sănătoşi şi pentru a se putea apăra. Momentul crucial în istoria shaolinilor a fost cel în care trei călugări au salvat viaţa împăratului Li Shiming (598-649), acesta acordându-le privilegii, printre care dreptul de proprietate asupra mânăstirii. Templul luptătorilor budişti începe să se dezvolte, trei sute de ani mai târziu aici venind la antrenamente soldaţii din armata imperială. Treptat, sub influenţe chineze a luat naştere budismul chan, care nu e străin de noţiuni precum bucuria vieţii, optimism, curaj. Călugării shaolin cred în puterea jurământului şi a canoanelor, iar artele marţiale devin expresia noului sistem cultural.   

În timpul dinastiei Ming, mânăstirea adăpostea în jur de 1.000 de luptători, atingând astfel punctul maxim de afirmare. Pentru că au ieşit victorioşi din lupta cu piraţii japonezi, 500 de shaolini au fost onoraţi de împăratul chinez din acea vreme. Luptele politice din secolele următoare au pus în con de umbră prestigiul călugărilor şi doar în perioada Republicii Chineze artele marţiale practicate în Templul Shaolin s-au reafirmat, de data aceasta nu pe scena confruntărilor armate, ci pe cea a competiţiilor sportive. Dacă în China aceşti luptători de kung fu erau de mult timp apreciaţi, Vestul a avut nevoie de câteva filme şi de sportivi-actori ca Bruce Lee şi Jet Li pentru a manifesta interes şi admiraţie pentru călugării shaolin.  

 

Simplu turist în Templul Shaolin

Anual, un milion de vizitatori trec porţile Templului Shaolin de lângă oraşul Dengfeng,  pentru a vedea locul unde trăiesc şi se antrenează călugării. În acest număr nu intră şi sportivii care învaţă kung fu, aici şi în zonele învecinate. Datorită templului şi shaolinilor săi, zeci de şcoli de arte marţiale s-au înfiinţat în Dengfeng ori în împrejurimile lui, majoritatea copiilor visând să se transforme în sportivi de mare performanţă, asigurându-şi un viitor mai bun prin câştigarea de competiţii, participarea la demonstraţii sau chiar printr-o carieră de actor.

Plasat între două oraşe mari ale Chinei, Luoyang (7 milioane de locuitori) şi Zhengzhou (8,6 milioane de locuitori), oraşul Dengfeng s-a extins la poalele Munţilor Songshan, într-o regiune sacră, numită „Centrul Cerului şi al Pământului”. În această zonă istorică, religioasă şi culturală – leagănul civilizaţiei chineze -, budismul chan, taoismul şi confucianismul au lăsat moştenire de-a lungul veacurilor opt situri cu valoare de patrimoniu universal, între care se află  Mânăstirea (Templul) Shaolin şi Pădurea de Pagode din incinta ei.     

Muntele Shaoshi, pe fundalul căruia s-a ridicat Templul Shaolin, îşi pierde crestele albe şi joase printre vârfurile de pini şi contururile norilor. De altfel, înălţimile maxime ale întregului lanţ muntos ating doar 1.500 de metri, lăsând pădurile să se întindă în voie peste ele. În acest  peisaj milenar, călugării s-au simţit întotdeauna la adăpost şi s-au bucurat în voie de singurătăţile desişurilor bogate ori ale peşterilor răcoroase. Cărările Muntelui Shaoshi încă duc spre locurile de antrenament şi spre cele de meditaţie.      

În faţa Mânăstirii Shaolin, turiştii sunt întâmpinaţi de o o statuie înaltă şi de o parcare largă, suficientă pentru zecile de autocare sosite zilnic aici. Dincolo de poarta albă, trei zone distincte se intind în spaţiul mare al templului, ele fiind marcate ca puncte turistice într-un tur simplu de două-trei ore. Restul spaţiilor monastice sunt rezervate tururilor speciale, ce ies din contextul comercial în care se încadrează vizitele obişnuite, adică scurte, ale turiştilor. Călugării înţeleg prea bine ce importante sunt veniturile din turism, aşa că exploatează din plin potenţialul istoric, cultural şi sportiv al mânăstirii. În trecut, luptătorii shaolin ţineau piept atacurilor armatelor sau bandiţilor; azi, cei 150 de călugări trebuie să se descurce cu zecile de mii de vizitatori, fără ca prin asta viaţa lor să se depărteze de principiile tradiţionale.

Prima zonă este rezervată sportului şi exerciţiilor demonstrative. În partea stângă, pe un teren larg, betonat, sutele de sportivi care au permisiunea să se antreneze în mânăstire sunt grupaţi pe şcoli şi execută disciplinat indicaţiile profesorilor de arte marţiale. Treningurile roşii   ale elevilor ies bine în evidenţă pe fundalul verde al naturii şi poţi sta mult timp să priveşti aceste antrenamente, atras de seriozitatea cu care fiecare participă la exerciţiile de kung fu.

În partea dreaptă însă, un alt fel de spectacol are loc pe o platformă înălţată, a cărei margine a fost decorată cu scene de luptă şi inscripţii chinezeşti. La anumite ore, călugării shaolin fac demonstraţii de kung fu, punând accentul pe elementele spectaculoase din tehnicile de luptă. În acelaşi fel, Centrul de antrenament din această parte de mânăstire găzduieşte acelaşi gen de spectacole demonstrative, la care însă accesul e mai restrâns, fiind condiţionat de mărimea sălii şi a grupurilor de turişti deja programate. O tobă mare anunţă începerea acestor “documentare” pe viu ale măiestriei călugărilor shaolin, în timp ce turiştii rămaşi afară au opţiunea de a vizita atelierele şi expoziţiile din aceeaşi incintă.   

Tot în această primă zonă a templului, de dimineaţă şi până seara, copiii înscrişi la şcoala shaolin a templului desfăşoară, în grupuri restrânse, antrenamente de kung fu. Spaţiile diverse pe care le ocupă nu sunt mari, dimpotrivă, potrivite vârstei lor fragede. Poziţii de atac, salturi, mânuiri de arme, exerciţii de mobilitate şi forţă, toate întăresc corpul şi mintea acestor ambiţioşi elevi. Ei învaţă însă că nivelul superior de performanţă este atins doar cu ajutorul budismului chan.

Opt antrenamente pe zi, meditaţia şi studiul religios intră în programul zilnic al oricărui elev din Templul Shaolin. Învăţarea celor peste 700 de serii de mişcări de bază din kung fu-ul shaolin este graduală şi cere perseverenţă. Maeştrii ştiu că mişcarea potrivită este aceea care se supune structurii naturale a corpului, deci combinaţia dintre elementele statice şi dinamice în realizarea acestor serii respectă principiile de bază ale medicinei chineze. Se asigură echilibrul dintre Yin şi Yang, dintre forţă şi fineţe, dintre corp şi spirit, un rol fundamental avându-l energia, Qi. Artele marţiale practicate de călugării shaolin, cu sau fără arme, au fost dintotdeauna axate pe apărare, nu pe atac, şi de aceea s-au bazat pe mişcări suple, rapide, puternice.    

La câteva sute de metri depărtare de Centrul de antrenament, aleea duce turiştii spre a doua zonă din cadrul mânăstirii, cea mai importantă. E spaţiul religios al acesteia, locul de meditaţie, de reculegere şi de îmbogăţire a spiritului. Călugării shaolin locuiesc aici.  

Cele şapte clădiri principale ale  Templului budist, precum şi edificiile anexate, ocupă o arie de 60.000 m². Cea mai mare parte a lor a fost restaurată sau reconstruită după distrugerile provocate în decursul veacurilor; întreţinerea în bune condiţii a templului se datorează, în principal, fondurilor provenite din turism.

Partea finală din turul prin mânăstire o reprezintă Pădurea de Pagode, locul unde se înalţă, printre pini, monumentele funerare ale celor mai importanţi maeştrii shaolin. Cele 248 de stupe din cărămidă galbenă şi piatră (cu turnul de maxim 15 metri înălţime) sunt răspândite pe o suprafaţă de 14.000 m², ceea ce face ca acest sit cu pagode să fie cel mai mare din China. Valoarea lui universală este dată de vechimea monumentelor şi de relevanţa lor culturală. Fiecare epocă dinastică a Chinei a lăsat urme în Pădurea de Pagode, reflectându-se în stilul construcţiei, arta desenului şi cea a caligrafiei. 

Pentru a fi turist în Mânăstirea Shaolin se cere doar un dram de curiozitate şi un efort financiar, pentru unii ceva mai mic, pentru alţii mai mare, depinde din ce colţ de lume se vine aici. Pentru a ajunge elev în şcoala de kung fu e nevoie multă de voinţă, sârguinţă, devotament şi talent. Cum se devine însă călugăr şi, în cele din urmă, maestru shaolin e o taină a templului de sub Muntele Shaoshi, şoptită doar celor iniţiaţi.