Aventura unui român cu parapanta deasupra oraşului Rio de Janeiro
În jurul colinei de granit Pedra Bonita din Rio de Janeiro, curenţii
de aer cald ţin la înălţime parapantele şi deltaplanele, într-un zbor
graţios precum cel al unor condori andini. Dedesubt, vilele şi blocurile
cartierului São Conrado se zăresc ca nişte piese colorate de lego,
împrăştiate prin junglă ori pe malul oceanului. Aici e raiul iubitorilor
de sporturi extreme, al celor fricoşi sau curajoşi care se avântă peste
vârfurile palmierilor din Pădurea Tijuca, privind spre valurile
înspumate ale Atlanticului.
Ce înseamnă Rio de Janeiro fără un zbor cu parapanta? Tot Rio, însă unul ceva mai cuminte, cu statuia lui Isus ţinându-se dreaptă deasupra oraşului şi privind spre Căpăţâna de Zahăr, stânca de la intrarea în Golful Guanabara. Dar ştiam că există un cartier dincolo de plajele Copacabana şi Ipanema, ascuns între stânci din granit, unde se întâlnesc pasionaţii de zbor cu parapanta ori cu deltaplanul, dar şi novicii căutând aventură în peisaje nemaipomenite, mixturi de munte, pădure, ocean, blocuri, case, mahalale şi plajă. Într-acolo am pornit-o şi noi într-o dimineaţă târzie de vară braziliană, cu nori albi strânşi în căldura exotică ce prinsese deja marea Pădure Tijuca, o junglă- parc naţional din mijlocul metropolei.
São Conrado are tot dichisul din Rio: o plajă de 3 kilometri, rezidenţe obişnuite, parcuri şi vile luxoase pitite de ochii străinilor. Nici nu am coborât bine din autobuzul local în ultima staţie a traseului său, că ne-am şi ridicat ochii spre cer: se vedeau câteva aripi desfăcute deasupra pădurii, în mişcare lentă. Ne-am trezit întrebaţi dacă vrem să zburăm cu parapanta (zbor în tandem, bineînţeles) şi am recunoscut cu sfială că da, dar nu ştim sigur cum, fiindcă nu venisem cu vreo programare anume. Daniel atât a aşteptat; în timp ce treceam pasarela spre plajă, deja ne explica, într-o engleză cu accent german, că el ne recomandă să-l alegem pe prietenul lui, Max, un instructor de zbor cu 21 de ani de experienţă. Am uitat să vă spun că Daniel purta în spate rucsacul cu parapanta lui, că e elveţian şi că practică sporturi extreme în Rio. În plus, ne văzuse turişti, cam dezorientaţi şi nu prea grăbiţi, aşa că se gândise să ne fie de ajutor, cu un sfat şi cu o însoţire de 5 minute până la centrul de zboruri de la capătul plajei Pepino a cartierului. Vroiam să zburăm cu parapanta pentru prima dată şi părea că aveam nevoie de ceva ajutor.
Ne-am dezmeticit în faţa centrului: aş vrea să vă spun cum se numeşte, dar chiar nu îmi amintesc. Îmi persistă în memorie însă imaginile pline de mişcare, cu instructori pregătindu-şi materialele, cu „aventurieri” care tocmai aterizau lin cu deltaplanul sau cu parapanta pe pajiştea şi pe plaja de lângă clădirea scundă. Sub norii coborâţi pe vârful muntelui Pedra de Gávea (842 m), aripile multicolore ale parapantelor se roteau fără odihnă.
Max elveţianul şi Wagner brazilianul, cei doi instructori pe care Daniel ni i-a prezentat, ne-au convins în câteva minute că zborul cu parapanta, pentru neexperimentaţi ca noi, va fi o plimbare aeriană reuşită. Am căzut de acord; oricum, din lista afişată la acest centru administrativ, am fi avut de ales din alţi 30 de instructori autorizaţi pentru zborurile în tandem de pe Pedra Bonita.
În nici jumătate de oră toate formalităţile erau finalizate în incinta sediului, adică semnarea unui contract şi a poliţelor de asigurare. Ni s-a spus că aproape 10.000 de zboruri au avut loc anul trecut şi toate fără vreo problemă. Dar parcă tot te strângea puţin inima când te uitai la parapantele purtate de curenţii calzi deasupra pădurii...
De fapt, turul propriu-zis începe din faţa centrului, unde rucsacii cu parapantele strânse sunt urcaţi în maşina, pregătiţi de transport. Apoi noi, toţi patru. Am tot povestit una şi alta, până ce maşina a intrat pe şoseaua care duce spre rampa de lansare de pe Pedra Bonita. Înainte de a traversa pădurea, a trebuit plătită taxa de acces în Parcul Naţional Tijuca, cea mai mare rezervaţie naturală din lume situată în inima unui oraş.
Colina Pedra Bonita (Piatra Frumoasă), înaltă de 696 de metri, e acoperită de vegetaţie luxuriantă, specifică climei subtropicale din această zonă a Braziliei. Prin pădure, o potecă amenajată dirijează instructorii de zbor, sportivii şi turiştii spre rampa de lansare pentru parapante- la 507 metri înălţime; o a doua potecă merge spre rampa pentru deltaplane. Totul e bine pus la punct şi controlat, ceea ce vă asigur că dă începătorilor un sentiment de siguranţă. La asta se adaugă şi talentul instructorilor de a detensiona momentele de dinaintea zborului în tandem, cu fotografii, zâmbete, glume şi explicaţii simple.
Rampa de lansare pentru parapante (dacă mai greşesc denumirile, rog profesioniştii să ierte nepriceperea) este, de fapt, o terasă amenajată cu un soi de covor aderent în faţă, întins câţiva metri în jos; sub el - deschiderea largă a înălţimilor şi peisajul de vis al oraşului Rio de Janeiro.
Deşi te încarcă de emoţii, decolarea nu e deloc dificilă şi are loc în câteva minute, mai ales că se aşteaptă la rând; într-o zi în care curenţii de aer sunt favorabili zborurilor, lângă rampă se face coadă lungă. Instructajul e şi el scurt, concis, urmat de echipare şi poziţionarea în pantă. După verificarea oficială a echipamentului de către un supraveghetor, instructorul dă semnalul, se fac câţiva paşi rapizi bine sincronizaţi şi apoi gata, căderea în gol!
Imediat ce începe să-ţi vâjâie vântul în urechi, simţi şi cum parapanta întinsă la maxim se ridică energic deasupra Bonitei şi deasupra pădurii. Ai vrea să ai ochi în plus, să poţi vedea absolut toate detaliile perspectivei incredibil de frumoase. Uiţi de emoţie, de înălţime şi de camera video care filmează întregul tău zbor. Te-ai aşezat confortabil într-un fotoliu de curenţi de aer şi ai încremenit în timp.
Primele două-trei minute s-au scurs în tăcerea uimirii mele. Apoi am început să vorbesc cu Max. Îmi arată favela Rocinha, înghesuită pe pantele lui Morro Dois Irmãos, şi mi spune că el acolo locuieşte de ani buni. E cel mai vestit cartier sărac din Rio de Janeiro (peste 200.000 de oameni trăiesc aici), cândva un cuib al contrabandiştilor. Din 2011, poliţia a preluat controlul zonei şi viaţa e mult mai liniştită acum pe străzile favelei.
Parapanta dansează pe ritmul vântului. Trece peste São Conrado, peste plaja lui albă, peste marginile oceanului şi peste valurile lui puternice, înfruntate de surferii experimentaţi. Cel mai mare monolit de coastă din lume, Pedra de Gávea, îşi ţine fruntea în nori. Rio de Janeiro e impresionant.
Max mă anunţă că vom ateriza în curând şi roteşte parapanta spre capătul plajei. Coborâm lent, aşa că e timpul pentru ultimele privelişti. Îndreptăm picioarele, atingem pajiştea. Nici o zdruncinătură, doar un pas uşor. Am rămas în picioare, iar aripile parapantei s-au culcat încet pe iarbă. După câteva minute, Wagner şi Florin ni s-au alăturat, cu aceeaşi bucurie a unui zbor reuşit. Entuziasmaţi, le mulţumim instructorilor noştri şi recunoaştem că a fost de neuitat.
Ne revenim greu din vraja zborului şi mai rămânem pe pajişte, privind cum următoarea parapantă se îndreaptă spre noi. Am stat în aer vreo 12-13 minute lungi, suficient cât să ne dorim să zburăm din nou...
Ne-am întors la centru, pentru a ne recupera bagajul şi pentru a primi înregistrarea realizată de omniprezenta cameră video. Luându-ne rămas bun de la Daniel, Max şi Wagner, am simţit că aventura s-a sfârşit cu adevărat; eram însă mai aproape de spiritul lui Rio de Janeiro şi cu mai multă admiraţie faţă de minunăţiile pe care ni le aşternuse sub priviri.
Înainte de a urca în autobuzul spre Copacabana, ne-am aşezat la o terasă de pe plaja Pepino, am comandat câte nucă de cocos şi am ciocnit cu putere pentru primul nostru zbor cu parapanta în tandem. Rio a fost la înălţime...
Max Kälin, maxvoolivre@ yahoo.com.br
+55 (0) 21 8807-9693
Krattinger Daniel, danielkrattinger@hotmail.com, www.brasilien-adventure.de
+55 (0) 21 9787-0669
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu