Pe fluviul Gange, la Rishikesh * Pe fluviul Gange, la Rishikesh * Autor: Claudia Moşoarcă

Fluviul Gange iese dintre culmile împădurite ale munţilor la Rishikesh, pentru a duce pe ape, la asfinţit, ofrandele aprinse şi cântecele învăţăceilor de la şcolile religioase de pe mal. Meandrele cu nuanţe de turcoaz se odihnesc aici, pentru ultima dată, înainte de a începe traversarea Indiei şi de a fi trase în tăvălugul industrializării şi al supraaglomerării urbane, ce-i va polua ireversibil apele. Chiar şi aşa, credincioşii hindu îşi purifică trupurile în apele acum tulburi ale sacrei zeiţe Ganga, pentru a se pregăti de renaşterea într-o viaţă mai bună.

De la izvoare până în Delta Bengalului

De fapt, Gangele se formează din râurile Bhagirathi şi Alaknanda, însă izvorul sacru se consideră a fi la Gaumukh, la altitudinea de 3.892 m, acolo unde unde Gheţarul Gangotri din Himalaya de Vest se întinde între versanţii abrupţi, de peste 6.700 m. Apa celuilalt râu, Alaknanda, vine din zăpada topită de pe vîrfurile Nanda Devi, Trisul şi Kamet, se uneşte cu alte râuri din munte în cinci puncte sacre şi abia după aceea întâlneşte cursul lui Bhagirathi.

Pe parcursul a 250 km prin munte, fluviul îşi sporeşte debitul neîncetat, săpând zilnic albia deja largă ce iese pe câmpia din nordul Indiei, la Rishikesh, în statul indian Uttarakhand. În drumul său spre Golful Bengal, unde-şi are delta largă de vărsare, Gangele hrăneşte peste 400 de milioane de oameni, în cel mai aglomerat bazin fluvial al lumii, cu o densitate de 1.000 locuitori/km². Cursul său de 2.500 km lungime trece prin mai multe state indiene estice până să ajungă în sudul Bangladesh-ului, într-o epopee fluvială ce se derulează de mii de ani în istoria Indiei.

Rishikesh

Din capitala New Delhi până Haridwar, sfântul oraş de pe Gange aflat la numai 45 km în aval de Rishikesh, se poate ajunge fie cu o maşină închiriată ori un bus local, fie cu trenul. Şi avionul este o opţiune pentru cei cu timp rezervat, însă se pierde experienţa traversării câmpiei întinse din nordul capitalei până la poalele munţilor, pe şoseaua aglomerată; ori cea a călătoriei cu trenul indian, pornind din uriaşă gară centrală. Oricum, aeroportul cel mai apropiat se găseşte în oraşul Dehradun, la 35 km de Haridwar.

Pentru că IndianRail se mândreşte cu o reţea de căi ferate extrem de extinsă şi cu un sistem de servicii feroviare bine pus la punct, am decis că merită încercat, mai ales că rezervările online sunt uşor de realizat. Aşa am ajuns în Gara Centrală din New Delhi la ora 23.30, pregătindu-mă pentru Expresul de noapte ce ajunge la ora 4 a.m. în Haridwar şi, o oră mai târziu, în Dehradun.

Chiar şi la ceasurile târzii, zona gării se sufocă de mulţimile în forfotă, taxiuri în aşteptare şi autoricşe în neobositul lor du-te-vino. Aşteaptă-te să întâlneşti zeci de perechi de ochi curioşi, personaje zdrenţuite şi peroane anoste, pierdute printre numeroasele linii. Călătoria cu trenul s-a dovedit una liniştită, în răcoarea compartimentului vagonului de dormit, pe un pat modest şi ferit de vestita aglomeraţie din trenurile de zi, mai ales cele personale. O uşoară bătaie în uşă şi oprirea trenului m-au aruncat în câteva minute într-o gară mică, unde am aşteptat cu răbdare sosirea maşinii de la hotel. Am ajuns în Rishikesh odată cu lumina zorilor, admirând crestele munţilor profilate pe seninul depărtării.

Denumit de altfel "Poarta către Himalaya", oraşul se întinde pe ambele maluri ale Gangelui şi este împânzit de ashram-uri, hoteluri şi agenţii de turism locale, pitite în clădiri micuţe. Hinduşii consideră că Rishikesh este punctul de pornire al sfântului pelerinaj Char Dham, în cele patru destinaţii sacre.

În istoria hinduismului, regele ori împăratul se bucurau de sfaturile înţelepte ale unui rajguru, adică un învăţător regal care trăieşte la adăpostul unui ashram, un loc izolat, propice meditaţiei şi studiului. Mai târziu, se vorbeşte şi despre un alt tip de pelerinaj la ashram, nu doar pentru regăsire spirituală şi purificare trupească, ci pentru instruirea în diferite arte. Astăzi, aceste spaţii de linişte şi simplitate a vieţii pot adăposti şcoli religioase sau şcoli de muzică.

Aerul curat al munţilor şi pădurile de pe malul Gangelui sfânt sunt potrivite pentru ashram-rile Rishikesh-ului, care au asociat oraşul cu supranumele "capitala Yoga a lumii". Kailas Ashram Brahmavidyapeetham, înfiinţat acum 120 de ani, se dedică păstrării şi promovării studiilor vedice tradiţionale, iar alte zeci de lăcaşuri pentru meditaţie sau şcoli primesc turiştii străini, veniţi în număr mare să se iniţieze sau să se perfecţioneze în yoga. Cei mai celebri dintre ei au fost membrii Beatles, despre care se spune că, în 1968, au compus peste 40 de cântece pe durata şederii lor într-unul dintre ashram-uri.

Un oprire într-un tur al oraşului se face neapărat pe malul stâng al fluviului, la Triveni Ghat: stai să vezi cum hinduşii îşi purifică trupurile în apa rece, cum alţii meditează pe treptele lungi încălzite de soare şi cum copii vând, pe câteva rupii, coşuleţe pline cu flori şi o lumânare arzândă, ofrande ce vor licări dansând pe luciul apei.

De aici, treci Gangele cu barca sau în plimbare pe podul îngust şi arcuit Lakshman Jhoola, construit în 1939. Pe malul opus se intră într-o zonă comercială şi turistică, unde străduţele înghesuite te direcţionează fie spre poarta vreunui ashram, fie spre o şcoală religioasă. Printre ele, numeroase prăvălii cu produse naturiste, cărţi, CD-uri cu muzică pentru meditaţie, suveniruri şi bijuterii, într-un amestec exotic. Mirosul mâncărurilor vegetariene (Rishikesh-ul este pe de-a-ntregul un oraş "vegetarian") se acoperă de parfumul piperat al beţigaşelor arzânde, însă nu înşeală nasul maimuţelor agitate, agăţate de garduri şi căutând cu privirea vreun rest aruncat de turişti.

La asfinţit, în ashramul-ul Parmart Niketan şi sub privirile împietrite ale unui Lord Shiva oprit deasupra apei, se oficiază ceremonia zilnică Ganga Aarti, la care participă copii ce studiază la şcolile religioase de aici, rezidenţii ashram-urilor şi turiştii. Desculţi, aceştia din urmă se înghesuie pe treptele cu covor, pentru a vedea ritualul de purificare desfăşurat în jurul focului şi pentru a asculta rugăciunile şi cântecele intonate de elevii în hainele galbene.

Rafting pe Gange

Dacă întrebi la o agenţie de turism ce oferă oraşul şi împrejurimile, răspunsul va veni imediat: aventură. Apoi urmează lista, nu lungă, dar interesantă: trekking în Himalaya, pe trasee atractive şi cu o durată de cel puţin două-trei zile, o excursie la izvoarele Gangelui, din nou cu rezervă de timp, rafting pe Gange, bungee jumping, căţărări, caiac, rapel, ciclism montan. Fără să ştiu nimic despre rafting, am decis că ar fi interesant să intru în oraş coborând pe apă dinspre munţi, de la 18 km în amonte, parcurşi bineînţeles cu o maşină încărcată cu întreg echipamentul pentru grupul format. Pe ea stă scris cu roşu "Himalayan Gipsy Adventure"...

După pregătirea bărcii, echipare şi instructajul obligatoriu, în aer răsună întrebarea încuietoare a ghidului: "Cine e cel mai puternic dintre voi?". Vocea lui s-a auzit imediat: un indian cam tânăr, scund şi prea puţin atletic, cu zâmbetul pe buze şi ochelari subţiri, atât de hotărât, încât am început să mă îngrijorez. Ghidul îi trasează sarcina de a sta în faţă, în barcă, iar eu mă uit în jur să văd reacţiile celorlalţi. Cum toţi râd, iar pe spatele vestei de salvare a ghidului citesc "No risk", las grijile de-o parte şi-mi iau vâsla în primire.

Pentru pasionaţii de rafting, cursul Gangelui are aici apele potrivite din septembrie până în iunie şi pragurile lui de apă, adică zonele stâncoase, în trepte, cu turbulenţe, vârtejuri şi spume, sunt evaluate la gradul 3 şi 4 de dificultate. Pot să recunosc că prima trecere s-a dovedit cea mai dificilă, fiindcă barca s-a acoperit complet de un val puternic de apă, voinicul din faţă a fost trântit în mijlocul bărcii şi toţi am tras o baie zdravănă, rămânând fiecare agăţat cum a putut. Entuziasmaţi de încurajarea ghidului că acest prag a fost cel mai dificil, celelalte treceri, deşi lăsate cu suficientă zdruncinătură şi adrenalină, au fost întâmpinate cu urale. Mai amuzant însă era modul în care se vâslea la comanda ghidului: adică, fiecare în ritmul lui, ieşind o harababura indiană de nedescris, de parcă ar fi fost extrem de complicat să se ţină cont de "înainte" şi "înapoi", într-o lipsă completă de coordonare a mişcărilor. Am avut impresia că omul acela râdea şi se îngrijora în acelaşi timp, într-una dintre marile lui aventuri alături de nişte turişti distraţi.

Atunci când fluviul s-a lăţit şi şi-a domolit curgerea, timp de un sfert de oră s-a făcut un popas pe mal, pentru un scăldat în apa rece ca gheaţa şi pentru sărituri de pe o stângă înaltă. În unele locuri, se pare că adâncimea apei atinge şi 17 metri.

Ajunşi în oraş, lăsăm din mână vâslele pentru ca barca să alunece uşor pe lângă case, temple şi frunzişuri tulburate de maimuţe. Trecem pe sub podul Lakshman Jhoola şi coborâm la Triveni Ghat, purificaţi de apele Gangelui şi obosiţi de aventura de 2 ore, mulţumind ghidului pentru răbdarea avută cu noi.

Plecând din Rishikesh, am părăsit un fluviu încă limpede, curat şi liniştit, fără ape întunecate din cauza deversărilor, fără maluri cu reziduuri ale civilizaţiei şi fără trupurile neînsufleţite ori cenuşa incinerărilor de la Varanasi. Protejată de Himalaya şi de pădurile bogate, zeiţa Ganga născută din locaşul zeilor animă aici templele şi ashram-urile, cu promisiunea unei vieţi mai bune pentru credincioşii săi.