Prin Himalaya cu ”mocăniţa” indiană * Autor: Nicu Parlog

Pentru turistul care are în vedere o aventură în multimilenara Indie, vizitarea nordului acestei ţări-subcontinent se constituie într-un deziderat demn de toată strădania spre a fi dus la îndeplinire. Clima este mai răcoroasă, deci suportabilă, ţânţarii mai puţini, aerul ozonat al înălţimilor este respirabil. Bonus: imaginile ireal de frumoase ale Himalayei şi oraşele de munte care abundă de un pitoresc specific. Dacă întreaga aventură este desăvârşită la bordul trenurilor de epocă colonială, farmecul călătoriei se va transforma în amintiri de neşters!

Construite de britanici, desăvârşite de Himalaya

Complexul de căi ferate Himalaya Railways of India, ridicat în prezent la rangul de sit UNESCO, face parte dintre cele mai preţuite şi căutate obiective turistice ale Indiei, ceea ce, dacă ne raportăm la imensul potenţial în domeniu al acestei ţări, este fără doar şi poate un lucru remarcabil.
Toate cele cinci căi ferate sunt perfect operaţionale şi fac legătura între numeroase obiective demne de vizitat, precum oraşe străvechi, parcuri naţionale şi monumente istorice. Trenurile respective străbat agale tuneluri nesfârşite, pante nefiresc de înclinate, trasee pitoreşti până la absolut şi gări rămase aproape neschimbate din perioada colonială.
Nu trebuie uitat nici faptul că sunt căile ferate care deţin recordul de înălţime al Indiei.
Povestea lor începe la mijlocul secolului al XIX-lea, ele fiind un rezultat direct al intereselor administraţiei britanice de a controla şi investiga Himalaya, precum şi regiunile muntoase de altitudine mai mică din estul, sudul şi vestul Indiei.

Ideea a fost pusă în practică în anul 1844 de către Sir John Lawrence, viitorul vicerege al Indiei. La început se dorea construirea unei căi ferate care să lege între ele avanposturile militare construite de britanici pe înălţimile Himalayei. Însă dupa ce nobilii britanici au traversat în premieră rutele feroviare, s-au declarat cuceriţi de frumuseţile lor naturale şi culturale, iar căile ferate construite iniţial în scop strategic şi militar au căpătat binemeritate valenţe turistice.

Astfel, nobilii britanici, alături de o serie de artişti şi importanţi oameni de cultură cuceriţi de atmosfera şi spiritul indian, au contribuit la conservarea şi evidenţierea staţiilor şi haltelor din Himalaya.
Au fost avute în vedere în principal Shimla - capitala de vară a Indiei britanice, unde administratorii fostului Imperiu al Baharaţilor se refugiau din faţa valurilor de căldură toridă din sud, Darjeeling - cunoscut pentru culturile şi plantaţiile sale edenice de ceai, Valea Khangra din Himachal Pradesh, Ootacamund din Munţii Nilgiri şi Matheran.

Definitivarea complexului feroviar al înălţimilor montane din India a fost desăvârşită odată cu construirea în anul 1878 a căii ferate Darjeeling Himalayan Railway. Franklin Prestage, un talentat inginer din cadrul Eastern Bengal Railway a avut strălucita idee de a construi calea ferată pe terasamentul de la Hill Cart Road, de la Siliguri la Darjeeling.

Includerea căilor ferate pe lista UNESCO World Heritage a avut loc încă din anul 1999, iar astăzi pachetele turistice care includ parcurgerea traseelor himalayene la bordul acestor cochete vagoane de epocă tractate de locomotive cu aburi se bucură de un succes maxim printre turiştii care aleg o vacanţă în nordul mai "suportabil" al Indiei.
Să vedem principalele atracţii turistice ale celor 5 căi ferate şi gări de legendă:

Calea Ferată Darjeling - 88 kilometri

Este cea mai faimoasă destinaţie turistică din Himalaya indiană, iar atât calea ferată şi gara, cât şi oraşul în sine au primit statut de World Heritage Site. Ruta turistică a fost inaugurată încă din anul 1881, şi a rămas până în prezent una dintre cele mai căutate destinaţii de vacanţă din India. În prezent 17 locomotive opresc zilnic în gară, dintre acestea 13 fiind acţionate cu aburi, fiind neîntrerupt în funcţiune încă de la începutul secolului trecut.
Trenurile acoperă trei rute: de la Darjeeling la New Jaipalguri, la Kurseong şi înapoi la Darjeeling. În afară de serviciile turistice obişnuite, Darjeeling Himalayan Railway oferă reduceri de sărbători şi servicii de charter. Halta Ghum este cea mai înaltă staţie de tren din India.

Calea Ferată Kalka Shimla - 95, 66 kilometri

A fost dată în folosinţă în anul 1903 şi face legătura între Kalka, de lângă Chandigarh, Punjab cu Shimla, una dintre cele mai celebre gări de munte din India. Iniţial, era rezervată înaltelor oficialităţi britanice din perioada colonială, în drum spre capitala de vară a Indiei britanice. Drumul de la Shimla la Kalka durează în medie o oră şi jumătate. Pe parcursul traseului, norocosul turist parcurge 103 tuneluri, 969 poduri, 919 curbe extrem de strânse şi 20 de mici gări locale. În prezent, această rută de cale ferată este una dintre cele mai apreciate destinaţii de profil din întreaga lume.

Calea Ferată Valea Kangra - 164 kilometri

Această cale ferată asigură legătura dintre staţiile Pathankot şi Joginder Nagar, în districtul Kangra din statul indian Himachal Pradesh. În limbajul specific, este cunoscută şi sub numele de Kangra Toy Train şi a fost inaugurată în anul 1929. Cu toate că nu a atins popularitatea deţinută de Darjeeling, Kangra oferă peisaje spectaculoase, linia ferată străbătând înălţimile abrupte ale celui mai înalt lanţ muntos al lumii. Trenul trece peste numeroase poduri construite deasupra prăpăstiilor ameţitoare şi cascadelor glaciare. Peisajul este întregit de silueta piscului Dhaulagiri, care veghează orizontul, alături de ruinele vechiului fort Kangra.

Calea Ferată Nilgiri - 46 kilometri

Distanţa de 46 kilometri este parcursă în aproxiamtiv 5 ore şi leagă staţiile Mattupalayam de Ooty. Dar nu care cumva să credeţi că cele 5 ore sunt parcurse cu plictisitoarea viteză a melcului. Nici pe departe.
În cele 5 ore, garantat veţi sta mai mult la fereastră. Traseul spre Nilgiri este cea mai veche cale ferată în care trenul nu poate să meargă prin forţa locomotivei, ci este tractat printr-un sistem de scripeţi acţionat mecanic. Terenul este atât de abrupt, încât nici chiar puternicele locomotive moderne nu îl pot parcurge. Peisajul este fabulos, călătorul având ocazia să admire de la junglele tipice indiene, la zăpezile perene de mare altitudine ale Himalayei.
Străbaterea junglei Nilgiri şi a celor 250 de poduri şi 16 tuneluri este o experienţă care trebuie trăită pe viu, pentru a fi conştientizată cu adevărat.

Calea Ferată Neral -Matheran - 20 kilometri

Este o altă bijuterie a căilor ferate indiene, situată la 108 kilometri de aglomeratul Mumbai. Din cauza terenului dificil, distanţa de doar 20 kilometri este parcursă în circa 90 de minute. Dar fiecare minut petrecut în tren este pe deplin compensat de peisajul a cărui frumuseţe taie răsuflarea privitorului. Curbele sunt extrem de strânse, motiv pentru care viteza trenului este limitată la 20 kilometri pe oră. Planurile pentru construirea dificilei căi ferate au fost întocmite încă din anul 1900, iar calea ferată a fost dată în folosinţă şapte ani mai târziu. Linia a fost declarată operaţională în toate anotimpurile de-abia în anul 1980, odată cu încheierea lucrărilor de securizare a versanţilor stâncoşi.