duminică, 27 noiembrie 2011

Bratislava cea plină de farmec * Autor: Claudia Moşoarcă

Bratislava cea plină de farmec
Dunărea îşi trece vasele de croazieră prin inima Bratislavei, pe o câmpie cuminte ce loveşte în depărtare poalele Carpaţilor Mici. Pe o parte, apele fluviului oglindesc Castelul (Hrad), turlele bisericilor bătrâne şi centrul vechi, iar pe cealaltă, oraşul nou şi parcuri întinse. Un pod suspendat îndrăzneţ împacă cele două maluri, unindu-le printr-o şosea dreaptă şi un pasaj pietonal, astfel încât frumoasa capitală a Slovaciei să se întregească istoric pe Dunăre, în Europa Centrală, asemenea vecinelor sale Viena (la 65 km) şi Budapesta (la 180 km).

De la cei 95 metri înălţime, turnul Podului Nou (Nový Most) dă cea mai frumoasă privelişte asupra Bratislavei şi îţi arată pe unde trebuie să te ducă paşii în oraşul în care tocmai ai intrat. Şi din Turnul Televiziunii poţi privi întregul peisaj urban, dar el se situează ceva mai departe de centru.
După ce ai urcat cu liftul, în 45 de secunde, pe platforma deschisă a capătului de pod şi ai admirat prin binocular depărtările clare (de până la 100 de km), intră în restaurantul de lux construit sub forma unei farfurii zburătoare la 85 metri deasupra oraşului şi savurează măcar o cafea, în timp ce privirile îţi scapă prin geamurile de sticlă, spre centrul istoric profilat la baza dealului castelului.
Imediat ce şoseaua intră în zona veche, ea întâlneşte pe stânga un drum îngust şi în trepte, ce duce turistul spre intrarea în Castel prin Poarta Sigismund, al cărei acoperiş ascuţit se asemănă cu cele patru vârfuri roşiatice ale turnurilor clădirii în stil gotic. Pe lângă zidurile medievale, coroanele bogate ale copacilor creează umbră şi prevestesc frumuseţea parcului cu castani din împrejurul castelului.
Pe dealul de lângă Dunăre, slavii au ridicat în secolul 8 o fortăreaţă, iar ungurii au extins-o în perioada următoare. Între 1635 şi 1649, construcţia ia forma impunătoare a unui avanpost regal, cu patru aripi de clădire în jurul unei curţi ceremoniale. Maria Tereza va păstra aici bijuteriile coroanei maghiare, un secol mai târziu.
Chiar dacă în 1811 castelul a ars până la temelie, pentru a treia oară, el a fost restaurat după 1953 şi este deschis publicului, prin cele câteva săli de expoziţie aparţinând de Muzeul Naţional Slovac.
Dincolo de ţiglele culcate pe zidurile joase care împrejmuiesc parcul castelului, acoperişurile abrupte ale oraşului vechi se aglomerează peste străduţele oraşului. Printre crengi răsfirate, se vede Catedrala Sf. Martin, cu al ei turn ascuţit pe care a fost aşezată o replică aurită a coroanei Sf. Ştefan. Terminată în 1452, biserica a fost locul încoronării a 11 regi ai Ungariei şi a 8 regine, între anii 1563-1830, iar de importanţa acestor evenimente aminteşte tocmai mica bijuterie din vîrf.
Pornind din faţa Catedralei, traseul turistic urmează Str.Ventúrska Michalská, pe lângă Academia de Arte Frumoase până sub bolta Porţii Sfântului Mihai, singura poartă medievală (secolul 14) ce a rezistat timpului. În câţiva paşi, după ce ocoleşti Biserica Franciscană, cea mai veche din oraş (1297), ajungi în Piaţa Principală, Hlavné Námestie, centrul nobil al Bratislavei.
Palate înalte, Biserica Iezuită, Primăria veche şi case particulare dau conturul medieval al careului pieţei, cândva inima târgului forfotind de târgoveţi şi cavaleri. Fiecare bancă înţepenită în pavajul centrului, pe latura stânga a fântânii arteziene, poartă o tăbliţă metalică cu inscripţii ce vorbesc despre câte o personalitate locală. Terasele romantice se luptă pentru supremaţie în piaţă cu micile căsuţe ale vânzătorilor de suveniruri şi dulciuri.
O ascensiune, pe scara îngustă în spirală, în turnul Primăriei nu poate lipsi din programul turistului, fiindcă de sus, piaţa şi curtea interioară se văd minunat. Fiindcă cel mai vechi muzeu slovac se află într-o parte a clădirii, se poate rezerva o jumătate de oră pentru vizitare. Tot aici, fiindcă în trecut a funcţionat o temniţă (1370-1850), lanţurile grele atârnă de cărămizile pereţilor întunecaţi, lipsindu-le suferinţa condamnaţilor.
În spatele Primăriei, într-o piaţă mică se află Palatul Episcopal, construit între 1777 şi 1781 pentru arhiepiscopul din Esztergom. În Sala Oglinzilor, azi parte din Galeria Municipală de Artă, la data de 26 decembrie 1805 s-a semnat Tratatul de la Bratislava, după victoria lui Napoleon la Austerlitz.
Ieşirea spre Teatrul Naţional Slovac se întârzie puţin pe străduţele cu magazine cochete şi restaurante cu oferte culinare apetisante. La un colţ, un paparazzi pândeşte din spatele unui ghiveci înalt cu flori, în aşteptarea vreunei figuri celebre sau a unei imagini de scandal. Sculptura din bronz, în mărime naturală, este una dintre cele câteva astfel de creaţii reci şi nemişcate, cu înfăţişare simpatică, ce stau răspândite prin Bratislava veche.
Între fântâna Ganymede din faţa Teatrului Naţional şi malul Dunării se lungeşte Hviezdoslavovo Nám, o piaţă pietonalală cu pavaj în modele geometrice şi cu laturi odihnite între copaci şi aranjamente florale.
Mici fântâni arteziene şi sculpturi înviorează plimbarea liniştită spre Podul Nou, punctul în care turul prin oraşul vechi se încheie, doar pentru moment. Alte locuri, alte pieţe, biserici, palate şi muzee, parcuri şi monumente au fost marcate pe hartă şi au fost lăsate în aşteptarea unei zile noi, în aceeaşi capitală dunăreană.
Din înălţimea turnurilor, Bratislava şade tolănită pe graniţa cu Austria: marginea sudică a oraşului nou încheie teritoriul slovac, iar undeva aproape Ungaria preia cursul Dunării. Podgoriile de pe dealurile din nordul capitalei şi Castelul Devin de la 10 km distanţă completează, în nuanţe idilice, fotografia de album medieval a Bratislavei plină de farmec.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu