vineri, 16 decembrie 2011

Cele mai periculoase locuri din lume / Autor: Alexandru Safta

Cele mai periculoase locuri din lume
Pana nu de mult, in SUA, a fost sezonul uraganelor, o perioada din an cand locuitorii zonelor vulnerabile trebuie sa fie precauti, sa se adaposteasca si sa se pregateasca pentru neprevazut. In lume exista numeroase locuri unde pericolele sunt cel putin la fel de mari si pare greu de crezut ca exista oameni dispusi sa le populeze si sa traiasca permanent cu teama de capriciile Mamei Natura. Urmeaza o lista cu astfel de… destinatii de pe intreg globul, care necesita noroc, resurse si multa credinta in fortele proprii pentru a supravietui an de an.
Polul Inghetat – Verkhoyansk, Rusia
Un monument pe care sta scris “Polyus Cholada”, varianta in rusa a formulei “Polul Frigului”, marcheaza intrarea in orasul Verkhoyansk. In frigida taiga, la o distanta de aproape 5.000 de kilometri de Moscova, adanc in inima Siberiei, se afla aceasta asezare congelata: cel mai vechi oras de deasupra Cercului Arctic. De mai bine de trei secole, siberienii locuiesc constant aici, infruntand cu barbatie ierni nesfarsite pe malurile inghetate ale Raului Yana, complet congelat timp de noua luni pe an.
In prezent, aproximativ 1.500 de oameni isi duc existenta cotidiana in Verkhoyansk, cel mai rece oras al lumii. Intre septembrie si martie, orasul se bucura de sub cinci ore de lumina solara zilnic (in decembrie si ianuarie aceasta aproape nu exista). Temperaturile hibernale scad pana la -40 si chiar pana la -50 de grade Celsius.
Cea mai scazuta temperatura inregistrata vreodata a fost de -67 de grade Celsius, si s-a intamplat spre finalul secolului al XIX-lea. In zilele noastre, orasul incearca sa atraga “turisti amatori de extrem, aplecati spre frigul intens”. Totusi, pentru mult timp in istoria lui, Verkhoyansk a reprezentat o destinatie de exil, folosita initial de tari, si mai apoi de sovietici, pentru oameni indezirabili regimului. In secolul XX, populatia orasului a atins un maxim absolut de 2.500 de rezidenti.
Muntele de Foc – Muntele Merapi, Indonezia
Chiar si in cele mai linistite perioade, vulcanul Merapi, din insula Java, fumega. Fumul se inalta continuu din furnal, pana la 3.000 de metri in cer. “Muntele de Foc”, asa cum este tradusa denumirea monumentului natural, a erupt de aproximativ 60 de ori in ultimele cinci secole, cel mai recent in 2006.
Inainte de acest episod, o eruptie din 1994, a ejectat un nor letal de gaz fierbinte, care a ars de vii 60 de oameni. De asemenea, in anul 1930, mai mult de 1.000 de oameni si-au gasit sfarsitul, atunci cand Merapi a improscat cu lava pe o suprafata de aproximativ 20 de kilometri patrati in jurul bazei vulcanului, carnagiul fiind produs din pricina faptului ca prea multi oameni locuiau mult prea aproape de munte.
Totusi, in ciuda acestei istorii insangerate, aproximativ 200.000 de sateni locuiesc astazi pe o raza de 6-7 kilometri distanta fata de Merapi. Ei nu sunt singurii indonezieni care isi forteaza norocul in proximitatea vulcanilor activi – se estimeaza ca 120 de milioane dintre cei 136 de milioane de rezidentii Java isi duc vietile la baza a 22 de vulcani activi.
Furtunile Perfecte din Haiti – Gonaives, Haiti
Intai a venit furtuna tropicala Fay, pe 16 august. O saptamana mai tarziu, uraganul Gustav a lovit naucitor. In succesiune rapida, au urmat urganele Hanna si Ike. Pe parcursul unei singure luni de zile, orasul de coasta Gonaives, unul dintre cele mai mari cinci orase haitiene, s-a gasit devastat de patru cicloane tropicale distrugatoare. Dupa ce ultima furtuna a trecut, Gonaives a fost practic aruncat in mare. Mare parte a orasului a fost ingropata sub noroi sau scufundat in apa murdara cu adancimea de pana la 3,5 metri in unele locuri. Numarul de morti s-a apropiat de 500.
Dar furtunile din august pana in septembrie 2008 nu au fost cele mai mortale din istoria recenta a orasului Gonaives. In 2004, orasul cu 104.000 de locuitori a incasat din plin efectele mortale ale urganului Jeanne. Trei mii de haitieni au decedat atunci cand furtuna de cateogoria a 3-a a lovit insula.
Ce anume face ca Gonaives sa fie atat de susceptibil distrugerii prin uragan? Exceptand pozitionarea in zona de coasta din Golful Gonave, din Caraibele, predispus loviturilor ciclonice, Gonaives se odihneste pe un abrupt platou inundat de unde apa se scurge atunci cand raurile se umfla. Mai mult, haitienii se bazeaza pe lemn pentru a obtine carbune, principala lor sursa de combustie, iar acest fapt a condus la despaduriri masive ale dealurilor dimprejurul orasului. Ca rezultat, atunci cand ploua, dealurile care inconjoara Gonaivesul aluneca la vale si gramezi de namol aproape ingroapa orasul.
Lacul african al mortii – Lacul Kivu, Republica Democrata Congo/Rwanda
Lacul Kivu, amplasat pe granita dintre Republica Democrata Congo si Rwanda, este unul dintre Marile Lacuri ale Africii. Adanc sub suprafata acestuia de 7.000 de kilometri patrati, zac 65 de milioane de metri cubi de gaz metan, laolalta cu 250 de kilometri cubi de dioxid de carbon, prinse sub lac, sub presiunea apei si a pamantului. Daca ar fi eliberate din adancuri, toate aceste gaze ar putea raspandi un nor al mortii asupra a peste doua milioane de africani care traiesc in bazinul lacului Kivu.
Precedentul care alimenteaza o ingrijorare serioasa in acest sens rezida intr-o pereche de evenimente petrecute in anii ’80 in cazul a doua alte lacuri africane, avand compozitii chimice similare. In 1984, 37 de oameni au decedat in jurul lacului camerunez Monoun, intr-o eruptie de dioxid de carbon. Trei ani mai tarziu, din lacul Nyos, aflat tot in Camerun, 80 de metri cubi de CO2 au fost eliberati. Ulterior, 1.700 de persoane au decedat ca urmare a expunerii la gazul toxic.
Aceste incidente au fost aparent cauzate de activitatea vulcanica de sub lacuri, care ar fi declansat eliberarea gazului mortal. O activitate asemenatoare se pare ca exista si sub lacul Kivu, multi geologi afirmand ca aceasta zona ar fi urmatoarea pe lista. Un raport al Programului de Mediu al Natiunilor Unite a numit cele trei lacuri “Lacurile Ucigase ale Africii”, mentionand ca lacul Kivu este motiv de “ingrijorari serioase”.
Insulele Efemere – Maldive
Insulele Maldive sunt un loc atat de periculos incat Mohamed Nasheed, presedintele republicii din 2008, si-a ales ca scop principal al mandatului sau strangerea de fonduri necesare finantarii relocarii intregii populatii insulare. Maldivele reprezinta o confederatie de 1190 de insule si atoli din Oceanul Indian. Punctul de maxima altitudine al Maldivelor se inalta putin peste 1,8 metri si, candva in viitorul nu foarte indepartat, este probabil ca acestea sa fie complet inghitite de apele tot mai expansive ale oceanului.
O estimare din 2005 a United States Geological Survey, facuta ca urmare a valului tsunami adus pe tarmurile Oceanului Indian in 2005, a decretat Maldivele drept una dintre cele mai tinere mase de pamant ale lumii, adaugand ca nu le este menit sa aiba o viata prea indelungata deasupra apelor. Potrivit raportului, insulele “ar trebui considerate elemente efemere prin timpul geologic”.
Conform spuselor presedintelul Nasheed, locuitorii insulelor Maldive vor fi bine sustinuti in a-si gasi un loc de trai in alta parte – India si Sri Lanka au fost deja sugerate ca potentiale refugii. Evenimente recente ii susin decizia de a investi banii castigati prin turism in fonduri de relocare: tsunami-ul din 2004, care a maturat insulele, a facut 10% din teritoriul tarii nelocuibil. Atunci, din cei 300.000 de cetateni ai Maldivelor, o treime a ramas pe drumuri, si peste 80 de oameni au murit. De asemenea, in 1987, in perioada asa-numitelor “fluxuri regale”, capitala Male, un oras insular intins pe o suprafata de 2,6 kilometri patrati, a fost complet inundata.
Capitala mondiala a uraganelor – Grand Cayman
Instrumentul MODIS de la bordul satelitului Aqua al NASA a capturat o imagine color senzationata a uraganului Ivan pe cand ochiul acestuia se afla deasupra Insulelor Cayman, pe 13 septembrie 2004. Insulele Cayman, un teritoriu britanic situat la 240 kilometri de Cuba, sunt cel mai bine cunoscute ca terenul de joaca tropical al iubitorilor de sampanie si caviar, care vin in insule pentru plajele virgine si apa oceanului limpede precum cristalul, dar si in virtutea legislatiei finaciare foarte relaxate.
Totusi, mai putin tentanta ramane reputatia de “capitala mondiala a uraganelor” pe care o au aceste locuri. Conform paginii web de monitorizare a furtunilor tropicale hurricanecity.com, Grand Cayman, cea mai mare dintre cele trei insule Cayman, este lovita sau maturata de cel putin un uragan o data la fiecare 2,16 ani, mai frecvent decat orice alta zona din bazinul atlantic. Din anul 1871, 64 de furtuni au ravasit formatiunea calcaroasa de joasa altitudine, adesea cu urmari catastrofale.
In 2004, uraganul Ivan, o furtuna de categoria 5, cu viteze ale vantului atigand 240 km/h, a abatut precipitatii apocaliptice asupra insulei Grand Cayman. A urmat, apoi, asaltul unor valuri inalte de trei metri, care au scufundat un sfert din insula. Un procent estimativ de 70% dintre cladirile de aici a fost distrus, iar cei 40.000 de locuitori pe care acestea ii gazduiau au ramas pret de mai multe zile fara energie electrica si fara apa potabila.
Coridorul de tornade I-44 – Oklahoma City/Tulsa, Oklahoma
Peste un milion de oameni locuiesc in limitele coridorului interstatal 44, aflat intre Oklahoma City si Tulsa, cele mai populate zone metropolitane ale statului american Oklahoma. In fiecare primavara, atunci cand aerul rece si uscat al Muntilor Stancosi coboara spre platourile mai joase, iar aerul cald si umed dinspre Coasta Golgului urca spre nord pentru a-l intalni, oamenii care locuiesc pe parcursul acestui traseu, denumit local Aleea Tornadelor, se pregatesc pentru sezonul uraganelor.
Din 1890 si pana astazi, peste 120 de tornade au lovit Oklahoma City si zona dimprejurul sau, care adaposteste, in prezent, aproximativ 700.000 de persoane. Pe 3 mai 1999, o puzderie de 70 de tornade s-a abatut asupra statelor Oklahoma, Kansas si Texas. Cateva dintre cele mai destructive furtuni au rascolit atunci Oklahoma City, provocand distrugerea a 1.700 de case si deteriorarea altor 6.500. Chiar si cu posibilitatile moderne de predictie si cu sistemele de avertizare din timp, 40 de oameni au murit atunci cand un ciclon F-5 a maturat Oklahoma City. In adaos la pierderile de vieti omenesti, aceasta etalare a fortelor naturii a cauzat distugeri in valoare de peste un miliard de dolari.
Din 1950, cea mai indelungata perioada in care zona coridorului I-44 nu a fost lovit de o tornada este de cinci ani – din 1992 pana in 1998. Ca o revansa a acestui repaus, in cele 11 luni care au urmat acestei perioade, 11 tornade au lovit naprasnic. Pentru numai alte trei perioade in ultima jumatate de secol au trecut mai mult de doi ani in Oklahoma City fara tornade.
La nord-est de acest oras, de-a lungul aceluiasi traseu “tornado-fil”, se afla Tulsa, care a avut parte, la radul sau, de o portie seriosa de devastari sub furtunile Aleii Tornadelor. Intre 1950 si 2006, 69 de tornade au ravasit orasul cu o populatie de 590.000 de locuitori, desi niciuna nu a avut urmari la fel de devastatoare ca cele ale mortalei furtuni petrecuta in 1999 in Oklahoma City. Dar, din pricina geografiei sale, orasul fiind situat de-a lungul malurilor raului Arkansas, si deci construit deasupra unei serii extinse de mici estuare, Tulsa este in mod particular vulnerabila dinainte ploilor care acompaniaza furtunile din Oklahoma. Inundatii majore din 1974, 1976 si 1984 au cauzat pagube in valoare de sute de mii si milioane de dolari.
Cutia cu nisip a Chinei – tinutul Minquin, China
Incorsetata de doua deserturi expansive, oaza candva fertila care a fost Tinutul Minqin, din nord-vestul provinciei chineze Gansu, are, la propriu, zilele numarate. Dublul ghinion al unei secete lungi de o decada si devierea, in amonte, de la cursul fiersc a raului Shiyang, au obligat zona Minqin sa se descompuna inspre desertul Tengger, care se apropie dinspre sud-est, si inspre desertul Badain Jaran, ce “ataca” de la nord-vest.
In total, din 1950, cele doua deserturi au inghitit mai bine de 250 de kilometri patrati din teritoriul Minquin-ului. Interesant este ca, in acelasi interval, populatia locului a crescut de la 860.000 de oameni la peste doua milioane. Din anul 2004, deserturile au avansat cate zece metri anual. Cu peste 130 de zile cu furtuni de nisip in fiecare an, incetinirea ratei acestui avans este putin probabila.
Confruntat cu o desertificare accelerata, guvernul chinez a demarat relocarea fermierilor dezradacinati, avand in vedere ca terenurile arabile din regiune s-au diminuat cu peste 750 de km patrati, de la 930 kmp la mai putin de 155 kmp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu