joi, 19 ianuarie 2012

Camargue - Printre tauri, cai sălbatici şi flamingo / Autor: Nicu Parlog

no title
Prima dată când am luat cunoştinţă de existenţa unui loc mirific, sălbatic şi uitat de timp chiar în inima Europei Occidentale, a fost în anii copilăriei. Responsabil de întâlnirea mea cu Delta Ronului a fost, surprinzător sau nu, un film. Pelicula lui Albert Lamorisse, Crin Blanc (Coamă Albă), ilustra cum nu se poate mai bine esenţa si spiritul din Camargue.
Deltă, Rezervaţie a Biosferei, Parc Natural Regional, loc de vis şi refugiu pentru romantici şi iubitori ai naturii, Camargue a supravieţuit în mod minunat până în prezent, ocrotit de legi dure şi eficiente, pe care ni le-am dori de urgenţă implementate şi în tot mai agresata şi poluata Deltă a Dunării.
Câte ceva despre acest paradis viu
Văzut de sus, din avion sau elicopter, ori chiar pe o simplă hartă, Camargue ni se arată ca un aproximativ triunghi verde, aşezat lângă zona costieră marină Languedoc-Roussillon din Provence, sudul Franţei. Cunoscut şi sub numele de Delta Ronului, Camargue este o deltă riverană apărută sub forma unei insule mlăştinoase mărginită de braţele Ronului şi de Mediterana.
Aproximativ o treime din Camargue este acoperită de lacuri sărate sau mlaştini, cel mai mare lac sărat din regiune fiind celebrul Étang de Vaccarès.
Declarat deopotrivă Parc Naţional şi Rezervaţie la începutul anului 1972, Camargue se întindea pe o suprafaţă de 820 kilometri pătraţi, care acoperea cele mai bine protejate şi ocrotite zone umede din Europa.
Astăzi, Delta Ronului este considerată, pe bună dreptate, unul dintre cele mai mari şi mai vitale ecosisteme ale lumii.
În total, la ora actuală, Camargue acoperă peste 140.000 de hectare, întinse peste păşuni, mlaştini, dune, grinduri, sărături şi lacuri.
Clima este una extremă, de la zilele toride ale verii, cu 100% umiditate în aer, la iernile în care mistralul rece aduce îngheţul din Alpi pe câmpurile sărăturate din Camargue.
La nord de Camargue, se întind marile câmpii agricole din Provence, cultivate în principal cu cereale, viţă-de-vie, orez şi lavandă. Centrul şi sudul oferă terenuri relativ sălbatice, caracterizate de ecosistemul salin al regiunii.
Flora de aici este tipică sudului Franţei, speciile principale fiind lavanda sălbatică, tamariscul, ienuperii, irişii şi rozmarinul sălbatic.
Lacurile şi lagunele sărate sunt înconjurate de dune de nisip, a căror formă este modelată de vânturi. Aici se formează sarea în urma unui proces natural: apa se evaporă sub acţiunea nemiloasă a soarelui din perioada verii, iar tot ce rămâne sunt imensele "saline" naturale din Camargue. Astăzi, câmpurile saline de la Saint de Girard sunt cele mai mari din Europa, fiind întinse pe circa 11.000 hectare. Producţia lor de sare se cifrează la aproximativ 1 milion de tone anual. Pe timpul iernii, o parte din sărături sunt inundate de apa mării, dar primăvara, odată cu creşterea nivelului apelor dulci ale Ronului, se transformă în mlaştini animate de viaţă.
Celebrul dig marin din Camargue a fost construit în secolul al XIX-lea cu scopul de a crea o barieră protectoare care să împiedice inundarea deltei de către apele marine. Are o lungime de 20 kilometri, la est de el se află câmpurile saline din Saint de Girard, iar la vest este mărginit de dune nisipoase şi plantaţii de aluni, cultivaţi aici pentru a menţine stratul nisipos. Digul are propria sa floră, cu specii vegetale distincte de cele întâlnite pe câmpuri şi în lagune. Este şi un habitat important pentru multe specii de chire, chirighiţe, pescăruşi, ploieri, culici şi ciocîntors.
Pădurile din Camargue acoperă suprafeţe mici de teren , comparativ cu întinderea totală a rezervaţiei, dar joacă, în schimb, un rol foarte important în biotopurile locale. Le găsim de-a lungul Ronului şi pe dunele din Vaccarès. Pădurile oferă habitat pentru diverse specii de mamifere precum rozătoarele, vulpile, mistreţii.
Camargue este, la fel ca şi delta noastră, un ansamblu viu, care se modifică necontenit.
Inundaţiile anuale şi aluviunile schimbă configuraţia teritoriului, în ciuda digului şi a pădurilor.
Cantitatea de aluviuni transportată anual de Ron este de aproximativ 20 milioane metri cubi, fenomenul ducând, în timp, la creşterea suprafeţei rezervaţiei.
Taurii
Camargue este locul de baştină al unei rase unice de bovine. Taurii - sau, mai corect spus, vitele de Camargue - reprezintă o rasă adaptată condiţiilor particulare de viaţă de pe aceste meleaguri. Trăiesc în stare de semi-libertate, fiind crescuţi în principal pentru calitatea superioară a cărnii lor, foarte apreciată de gurmanzii bogaţi. Există chiar o serie de reţete originale pe bază de carne de vită provenită de la aceste animale, reţete foarte apreciate şi de turişti.
Taurii seamănă, aparent, cu celebrii tauri de corrida din Spania, dar spre deosebire de aceştia, verii lor din Camargue sunt mai mici, au un fizic mai zvelt şi nu sunt la fel de agresivi.
Taurii sunt folosiţi la o formă de coridă locală, nesângeroasă, în care tinerii curajoşi denumiţi "razeteurs" trebuie să smulgă o cocardă prinsă între coarnele animalului. Cei mai curajoşi si mai temperamentali tauri nu sunt ucişi, cum se întâmplă în lumea hispanică. De fapt, cei mai apreciaţi au un statut special în rândul localnicilor. Acest gen de întreceri cu taurii datează în regiune încă din secolul al XVI-lea.
Conform localnicilor, în prezent există trei mari varietăţi în rândul taurilor de Camargue:
-Taurii de rasă pură, care trăiesc liberi şi sunt folosiţi în aşa numita "course provençale" - spectacolul cu tauri descris mai sus.
-Taurii metişi - hibrizi între cei de Camargue şi cei spanioli, destinaţi pentru "capeas", sau "corrida economică".
-Taurii de rase pure spaniole şi protugheze destinaţi pentru corridele "clasice", de tip spaniol.
Caii
Precum taurii de Camargue, caii de aici se constituie într-o rasă cu adevărat unică şi deosebit de interesantă. Aceşti cai aparţin unei dintre cele mai vechi rase cabaline din lume, fiind strâns înrudiţi cu caii preistorici ale căror fosile au fost descoperite în tot sudul Franţei.
Trăiesc în semi-libertate, beneficiind de ajutorul omului doar în iernile cele mai aspre.
Se nasc, în mod invariabil, cu părul de culoare brună sau neagră, dar odată cu împlinirea vârstei de 4 ani, coloritul lor se schimbă, toţi caii, indiferent de sex, devenind albi .
La fel cum taurii de Camargue sunt mai mici ca talie comparativ cu alte rase de vite, la fel şi caii de aici ating dimensiuni mai modeste decât ale majorităţii raselor cabaline.
Ei sunt caii călăriţi de văcari, cei care au în grijă taurii din Camargue..
Nu sunt niciodată ţinuţi în grajduri. Caii de aici sunt deosebit de viguroşi şi rezistenţi, fiind capabili să suporte bine atât căldurile înabuşitoare şi umiditatea incredibilă din timpul verii, cât şi vânturile cumplit de reci ale iernii.
Sunt tovarăşii nedespărţiţi ai paznicilor rezervaţiei şi unul dintre cele mai importante simboluri ale regiunii Camargue.
O manade provensală este o privelişte impresionantă; cuvântul desemnează o cireadă de vite sau o herghelie de cai care cutreieră ţinutul mlăştinos Camargue, aflându-se sub privegherea unui paznic călare. Însă intervenţia umană e redusă (verificări anuale ale sănătăţii, castrarea unor masculi, însemnarea animalelor). Pentru ca un crescător să poată purta titlul de proprietar al unei manade (ce reprezintă un fel de "marcă" specifică regiunii Camargue), există condiţii obligatorii prin lege, printre care se numără creşterea în semi-libertate, fără furajare pe timpul iernii - cu alte cuvinte, o intervenţie minimă din partea omului.
Flamingii
Camargue este casa celor mai mari concentrări de stoluri de flamingi roz care mai cuibăresc în Europa. Aici poposesc în fiecare primăvară peste 20.000 de flamingi grupaţi în mai multe stoluri.
Cuibăresc în zonele mlăştinoase, construindu-şi cuiburile curioase din mâl întărit la soare, astfel încât eventualele creşteri de nivel ale apelor să nu le înece ponta.
Sunt adaptaţi de minune la consumul planctonului: îşi umplu ciocurile cu apa bogată în mici organisme şi o filtrează cu ajutorul formaţiunilor care le mărginesc limba şi laturile ciocului.
Mare parte din organismele care constituie planctonul care le serveşte ca hrană sunt crustacei, ce furnizează pigmentul roz care colorează penajul flamingilor.
Alături de cai şi tauri, flamingo este unul dintre simbolurile zonei, imaginea sa fiind întâlnită la tot pasul.
Alte vieţuitoare interesante de aici includ castorii, bursucii, multe specii de broaşte, şerpi, şopârle, ţestoase şi peste 400 specii de păsări care cuibăresc sau poposesc aici pe timpul migraţiilor.
Istorie, turism şi, evident, gastronomie!
Oamenii au trăit în zona care circumscrie Camargue încă din cele mai vechi timpuri.
În vremurile antice, Camargue era o insuliţă consacrată zeului egiptean al soarelui, Ra.
De fapt, satul Saintes-Maries-de-la-Mer este situat în imediata apropiere a altarului străvechi al lui Ra.
Mai târziu, romanii au exploatat sarea de aici, pentru ca în Evul Mediu călugării cistercieni şi benedictini să deţină monopolul comerţului cu sare de aici.
Astăzi, pe lângă exploatarea sării şi cultivarea orezului, turismul este marea sursă de venituri a regiunii: Camargue este vizitat anual de peste 1 milion de turişti.
Oamenii vin aici să vadă unul dintre ultimele locuri rămase relativ sălbatice din Europa Occidentală.
O categorie specială şi nelipsită de turişti o formează ornitologii pasionaţi, care vin aici pentru unul dintre cele mai bune locuri de "birdwatching" din lume.
Oraşele şi satele cele mai importante deţin numeroase obiective turistice specifice, o arhitectură tipic provensală şi un aer de vacanţă nesfârşită.
Cel mai mare este Arles, urmat de Saintes-Maries-de-la-Mer şi Aigues-Mortes.
Gastronomia locală este o subsidiară a artei culinare provensale, cu unele specialităţi foarte apreciate de gurmanzi. Friptura de vită, precum şi ouillade - tocăniţa din carne de vită cu condimente din Provence, sunt două feluri care trebuie neapărat gustate.
La fel şi gardiane, carne de vită rumenită în ulei de măsline şi gătită apoi cu măsline negre, usturoi, anghinare, cartofi şi slănină afumată. Rezultatul (delicios) se serveşte cu garnitură de orez din Camargue.
Foarte gustoase sunt tellines, scoici gătite cu ceapă, verdeţuri şi vin alb sau cu persillade - tocătură de pătrunjel şi usturoi.
Acesta este gustul din Camargue!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu