Trecătoarea Şipka: prin Termopile-ul bulgarilor / Autor: Nicu Parlog

Ţara vecinilor noştri de la sud de Dunăre adăposteşte numeroase vestigii istorice, precum şi zone naturale excelent conservate. Necunoscute majorităţii vizitatorilor români, aceste adevărate comori turistice nu trebuie ocolite. Un astfel de loc este Trecătoarea Şipka din Munţii Stara Planina, un loc unde istoria şi natura şi-au dat mâna într-un cadru mirific pentru a găzdui probabil cea mai importantă pagină din eposul militar bulgar.

Parcul Naţional Bulgarka

Până nu demult, în vocabularul românilor, termenul Şipka trimitea cu gândul la o marcă de ţigări produse de vecinii bulgari. Puţini ştiau că numele fusese moştenit direct de la un loc încărcat de istorie, unde bulgarii au luptat pe vremuri pentru independenţă, pentru eliberarea de sub dominaţia şi ocupaţia exercitate asupra lor de către Imperiul Otoman.

Muntele, trecătoarea, oraşul şi, dacă vreţi, fabrica de ţigarete cu acelaşi nume sunt situate pe versantul nordic al Munţilor Stara Planina, din regiunea muntoasă a Balcanilor.
Tot aici întâlnim minunatul Parc Naţional Bulgarka, care acoperă o suprafaţă de circa 22.000 hectare, între oraşele Gabrovo şi Kanzanlîk.
Pe lângă bogăţia formelor de relief, această rezervaţie adăposteşe o floră şi faună variate, care se constituie într-un adevărat rezervor de biodiversitate pentru Bulgaria.

Datorită poziţiei sale cheie, regiunea a fost din cele mai vechi timpuri o intersecţie de drumuri care străbăteau Balcanii.
Bogăţia formelor de viaţă de aici a dus la ridicarea regiunii la statutul de Parc Naţional pe data de 9 august 2002.
Zoologii bulgari au identificat aici numeroase specii valoroase, unele dintre ele fiind periclitate la nivel european.
Pădurile şi zonele stâncoase sunt străbătute de lupi, vulpi, urşi, şacali, mistreţi, căprioare, cerbi, iepuri, veveriţe, bursuci, nurci...
Avifauna este reprezentată de acvile de munte, diverse specii de ciocănitori, vinderei, corvide, mierle, privighetori etc.

Parcul Naţioanl Bulgarka este acoperit de păduri în proporţie de peste 80%. Specia predominantă este fagul, cu peste 65% din totalul masei forestiere. Alte specii de copaci întâlnite aici sunt stejarii, mestecenii, teii, ulmii, salcâmii, pinii, cireşii şi merii sălbatici.
Botaniştii bulgari care studiază speciile de plante de aici estimează că circa 70% din totalul speciilor de plante medicinale din Bulgaria cresc în interiorul graniţelor parcului.
Circa 360 specii de plante, incluzând aici 31 de specii periclitate şi ocrotite la nivel european, se bucură de un regim strict de protecţie în Parcul Naţional Bulgarka.

Trecătoarea şi Monumentul Libertăţii

Situată la altitudinea de 1.150 metri, Trecătoarea Şipka, sau Şipcenski prohod, cum o denumesc bulgarii, stabileşte graniţele teritorial-administrative între provinciile Stara Zagora şi Gaborovo. De fapt, astăzi trecătoarea este principala cale de acces între oraşele Gabrovo şi Kazanlak.

Trecătoarea este situată la circa 13 kilometri de orăşelul Şipka, fiind străbătută de o cale ferată şi de o şosea care fac legătura directă cu oraşul Ruse de pe malul Dunării. Calea ferată şi şoseaua se continuă în sud direct spre oraşul Edirne din Turcia.

Pasul Şipka are un loc deosebit de important în istoria recentă a bulgarilor. Aici, în acest loc, bulgarii au opus o dârză rezistenţă trupelor otomane, comparabilă - dacă păstrăm proporţiile -, cu lupta spartanilor conduşi de regele Leonidas.

Faptele de arme se referă la cele 4 bătălii desfăşurate aici între anii 1877-1878, în cadrul Războiului Ruso-Turc.
Momentul crucial a fost cel din luna iulie a anului 1877, când 2.500 de soldaţi ruşi şi un efectiv de 5.000 de haiduci bulgari au reuşit să înfrângă o garnizoană turcă de 30.000 de soldaţi, cucerind poziţiile fortificate şi punctele strategice din Şipka.

După acest moment, bulgarii şi ruşii au reuşit să-şi menţină poziţiile şi să respingă trei încercări ale forţelor turce de a recuceri trecătoarea. Din acest avanpost, forţele combinate ale soldaţilor ruşi şi ale haiducilor bulgari, care cunoşteau la perfecţie toate potecile montane, au lansat o ultimă ofensivă soldată cu încercuirea forţelor otomane şi cu predarea lui Veissel Paşa, comandantul turc.
Bulgarii au ţinut să marcheze importanţa momentului prin onorarea memoriei eroilor lor căzuţi în luptele cu turcii.

Au construit aici Memorialul Şipka, situat pe piscul Stolevo. Complexul memorial a fost inaugurat în anul 1934, fiind realizat de arhitectul Atanas Donkov şi sculptorul Aleksandar Andreev.
Monumentul principal are forma unui trunchi de piramidă, având înălţimea de 31,5 metri.

Un leu uriaş din bronz, lung de opt metri şi înalt de patru, veghează deasupra intrării. La primul etaj a fost amplasat un sarcofag din marmură, în care odihnesc rămăşiţele pământeşti ale soldaţilor ruşi şi haiducilor bulgari căzuţi eroic în lupte. La celelalte 4 nivele ale clădirii, sunt expuse steaguri şi arme din acea periodă.

Oraşul Şipka şi misterele sale

Situat chiar la intrarea spre trecătoarea cu acelaşi nume, orăşelul Şipka este înconjurat de verdele omniprezent al pădurilor protejate. La fel ca în cazul localităţilor Krun şi Enina, istoria sa este strâns legată de cea a fortăreţei Etimir.

Şipka este renumit pentru frumoasele sale biserici vechi, acoperite de cupole aurite şi construite în stilul arhitectectural din perioada barocului moscovit. O parte a locuitorilor din orăşel este constituită de minoritatea etnică a sarakatsanilor.

O parte din istoricii bulgari consideră că sarakatsan-ii sunt nimeni alţii decât descendenţii direcţi ai triburilor trace, retraşi în munţi şi dedicaţi exclusiv păstoritului, după stabilirea în regiune a proto-bulgarilor şi slavilor. Chiar şi după anul 1941, ocupaţia lor de bază a rămas tot creşterea oilor. Vorbitori de limbă greacă, sarakatsan-ii sunt şi meşteşugari apreciaţi care lucrează cu talent metalul, lemnul şi lutul.
Fortăreaţa medievală Krun, din imediata apropiere, a fost dintotdeauna un punct strategic.

Distrusă în urma invaziei otomane din anii 1370-1374, cetatea este astăzi un important obiectiv turistic. În timpul Războiului Ruso-Turc, localitatea a fost incendiată şi a ars aproape în totalitate, singura clădire neafectată de flăcări fiind Biserica Sfântului Nicolae. În limba bulgară Şipka înseamnă trandafir sălbatic, denumire care face trimitere directă la altă ocupaţie tradiţională a locuitorilor de aici: cutivarea trandafirilor utilizaţi pentru comercializarea apreciatei esenţe de trandafir.

În vecinătatea orăşelului Şipka, arheologii bulgari au descoperit numeroase morminte tracice, situl cel mai important fiind Svetitsata, unde arheologii au deshumat masca de aur a anticului rege trac, Teres.
Nu părăsiţi Şipka înainte de a vizita Casa Cirpanlieva, un micuţ, dar cochet şi original muzeu etnografic, care prezintă viaţa, obiceiurile şi uneltele tradiţionale ale populaţiei rurale din această regiune.