Colosseum – amfiteatrul minune Autor: Claudia Moşoarcă

La aproape 2000 de ani de la construirea sa, Colosseum-ul a fost ales ca minune a lumii moderne, alături de Machu Picchu, Taj Mahal, Petra, Marele Zid Chinezesc, Chichen Itza şi Statuia lui Isus din Rio de Janeiro. Cel mai mare amfiteatru al Antichităţii a rezistat vremurilor şi ruinei, în centrul aglomeratei Rome, la adăpostul dealurilor Esquilin, Palatin şi Caelian. Fără el, măreţul oraş imperial de odinioară ar fi greu de închipuit: splendoarea arhitecturală a Colosseum-ului a depus mărturie pentru geniul constructorilor romani şi pentru sofisticata cruzime a unui popor cuceritor.

Povestea Colosseum-ului poate fi auzită în numeroase documentare, citită în cărţi de istorie, vizualizată în enciclopedii, site-uri şi colecţii ori expoziţii de fotografii. Chiar şi atunci când intri pe culoarele sale boltite, lovite de soare şi vânt, şi asculţi explicaţiile ghidului, îţi pare că ştii bine arena şi luptele dintre gladiatori. Auzi - pentru a câta oară? - că nici unul dintre stadioanele moderne nu a reuşit să întreacă modelul ingineresc al arenei Colosseum-ului. Că spectacolele organizate pentru mulţime, de către clasa conducătoare romană, sunt similare ca amploare şi importanţă cu marile partide de fotbal (şi nu numai...) din zilele noastre, deşi cu scopuri diferite. Imaginându-ţi cele peste 55.000 de persoane umplând rândurile imensului amfiteatru şi aclamând cu frenezie victoria gladiatorului favorit, în timp ce politicienii şi nobilii se felicită reciproc pentru investiţia profitabilă, iar membrii şcolilor de gladiatori pun la cale noi spectacole atractive, te poţi gândi că, în 2000 de ani, unele lucruri rămân neschimbate.

Aşadar, pentru un scurt periplu în istoria Colosseum-ului, am ales să amestec doar câteva date interesante printre câteva fotografii de album personal, reamintindu-vă în acest fel de ce amfiteatrul a fost şi încă este o minune arhitecturală a Romei şi a lumii întregi.

• construcţia Colosseum-ului a fost începută de împăratul Vespasian în anii 72-73 (după victoria lui asupra evreilor, în revoltele din anul 70) şi încheiată de fiul său, Titus, în anul 80. Fratele acestuia, Domiţian, completează arena, în 81-83, cu alte ziduri subterane, pentru tunelurile folosite de sclavi şi animale. Se spune că, în cinci ani de zile de lucru neîntrerupt, prizonierii evrei au ridicat amfiteatrul numit "Flavian", după familia conducătoare ale cărei planuri au fost duse astfel la bun sfârşit. Numele de "Colosseum" a devenit popular din două motive: arena avea proporţii uriaşe, iar poziţia ei era apropiată de Colosul lui Nero, o statuie enormă a fostului împărat, al cărui palat de alături (Domus Aurea) a fost distrus de succesori pentru a face loc unor edificii noi.

• de formă eliptică, Colosseum-ul măsoară 187 de metri pe axa mare şi 155 de metri pe axa mică, în timp ce arena propriu-zisă are 76/44 m. Faţada amfiteatrului se înalţă până la 49 de metri şi se formează din trei etaje din piatră de travertin în combinaţie cu alte materiale (pietrele se legau cu mortar şi cu clame din fier), fiecare etaj cu câte 80 de arcuri, peste care a fost adăugat un al patrulea rând cu ferestre. De fapt, zidurile care astăzi se văd sunt cele din interiorul amfiteatrului de altădată.

• Arena se acoperea cu velarium, o pânză susţinută de o reţea de frânghii, având în mijloc o deschizătură circulară. Marinari romani manevrau respectiva pânză, astfel ca soarele şi ploaia să nu deranjeze prea mult spectatorii pătimaşi. Podeaua, aşezată peste tuneluri subterane (hypogeum) formate de ziduri trainice, se compunea din plăci mari din lemn, deasupra cărora se punea nisip galben. Atât hypogeum-ul, cât şi amfiteatrul comunicau cu exteriorul prin alte tuneluri, permiţând, pe de-o parte, intrarea nestingherită a împăratului şi a aleşilor săi, iar pe de altă parte, accesul gladiatorilor şi al animalelor. Cu ajutorul scripeţilor şi al unor lifturi speciale, animale şi decoruri erau aduse din subteran pe podeaua arenei.

• din cele 80 de bolţi, doar 4 erau rezervate intrării invitaţilor de onoare, corespunzând celor patru axe. Toate zonele de acces erau numerotate, la fel ca şi locurile, astfel că fiecare spectator primea un tichet indicând locul, secţiunea şi chiar ruta de urmat. În partea inferioară, cea mai bună poziţie pentru vizionare o ocupau boxele rezervate împăratului (în zona de nord) şi vestalelor (în zona de sud), iar între acestea se întindea o platformă specială, unde senatorii îşi aduceau propriile scaune. Rândurile următoare erau rezervate magistraţilor, nobililor sau cavalerilor, fără funcţii în Senatul roman. Mai sus, cetăţenii bogaţi ocupau alte rânduri, pentru ca ultimele să fie ale cetăţenilor romani săraci (secţiunea acestora era construită din lemn). Secţiuni speciale erau dedicate unor anumite grupuri: tineri însoţiti de tutori, soldaţi, scribi, preoţi etc. Toate zonele erau legate prin pasaje specifice (vomitoria) ce permiteau accesul rapid la locul rezervat de tichet şi o evacuare de urgenţă, de ordinul minutelor, a întregii arene. S-a apreciat că spaţiile de şedere măsurau în total 30.000 de metri, ceea ce ar fi permis accesul unui număr chiar de peste 70.000 de spectatori.

• spectacolele preferate în arena romană erau munera, sau luptele până la moarte, duse de către gladiatorii profesionişti în faţa mulţimilor încântate de bătăliile crude. Patronii bogaţi plăteau preţuri uriaşe pentru ele, câştigând în acest fel faimă pentru propriile familii sau atrăgând voturile cetăţenilor. Organizarea luptelor se făcea după reguli de stat stricte, iar odată cu trecerea anilor, spectacolele erau din ce în ce mai grandioase. Alte "show-uri" desfăşurate în Colosseum erau navalia proelia, simularea de bătălii navale (când arena era inundată probabil printr-un canal central), sylvae, recrearea unor scene din natură (erau aduse în arena centrală tufişuri, copaci şi multe animale), şi venatio, vânătoarea de animale sălbatice. Uneori, chiar execuţiile unor condamnaţi luau aspectul unor spectacole cu personaje mitologice, care ucideau la final victima.

Pentru a vă imagina amploarea acestor desfăşurări artistice şi lupte, aflaţi că, în cele 100 de zile de celebrare a inaugurării amfiteatrului, 9.000 de animale au fost omorâte, iar în cele 123 de zile de sărbătorire a cuceririi Daciei, 10.000 de gladiatori şi 11.000 de animale s-au luptat în arenă. (Vorbim aici de animale exotice aduse din Orientul Mijlociu şi Africa: lei, hipopotami, rinoceri, elefanţi, girafe, tigri, crocodili etc.)
În secolul I, un fel de minister subordonat împăratului avea în grijă organizarea acestor jocuri în Colosseum, iar lângă arenă au apărut anexe obligatorii: şcoli de gladiatori, depozite de armament, depozite de materiale, un spital pentru îngrijirea gladiatorilor răniţi şi un loc de înmormântare. De fapt, în jurul Colosseum-ului s-a dezvoltat o adevărată industrie...

în anul 435, ultima luptă de gladiatori se dădea în interiorul Colosseum-ului, pentru ca un secol mai târziu să se încheie şi luptele cu animale. În secolul VI, o mică biserică se construieşte în incinta amfiteatrului, apoi locuinţe şi magazine vor putea fi închiriate în corpul edificiului, deja afectat de distrugeri şi modificări. După marele cutremur din 1349, o parte din Colosseum s-a prăbuşit, iar piatra a fost reutilizată la construcţia altor clădiri publice, palate şi biserici din Roma. Intrat după 1749 sub protecţia bisericii catolice, fiind considerat un loc sacru, unde primii creştini au fost martirizaţi, amfiteatrul va fi supus unor restaurări succesive, ce vor culmina în 1930 cu expunerea publică a sitului.

Colosseum-ul, împreună cu Forul Roman (biletul este valabil pentru amândouă siturile), este cel mai vizitat monument din Italia, de aceea nu sunt deloc rare cozile lungi la casele de bilete şi la intrare. (Se recomandă rezervarea în avans.) Un bilet întreg costă 12 Euro, iar gratuit intră tinerii până în 18 ani şi persoanele peste 65 de ani, dacă sunt cetăţeni europeni. Doar două zile pe an arena este închisă: 25 decembrie şi 1 ianuarie. În interiorul Colosseum-ului au fost amenajate o mică expoziţie cu obiecte şi arme ale gladiatorilor şi un magazin cu cărţi şi suveniruri.