21 ianuarie 2012, 20:00 | Autor: | 790 afişări
Căldurile tropicale încep să ne sece de puteri. Căutăm briza, umbra şi multe lichide reci care să ne hidrateze. Iar nuca de cocos este alimentul perfect!
Corepondenta noastră Adina Brânciulescu îşi continuă relatările din jurnalul său thailandez. Plecată în ţara asiatică, alături de soţul ei, Cătălin, şi de băieţelul lor, Vladimir, încă din noiembrie anul trecut, Adina a ajuns pe Koh Bulone, o insuliţă tropicală aflată în apropierea graniţei dintre Thailanda şi Malaysia. Personajele principale din primele episoade ale ineditului jurnal au fost rezidenţi şi băştinaşi de pe insula reperabilă între „Maldivele Thailandei" (Lipe) şi „Perla Andamanului" (Phuket). În episodul din acest număr, personajul principal e un fruct exotic, preţuit mai mult ca oriunde pe aceste meleaguri îndepărtate.
Este tot mai cald pe Koh Bulone. Sezonul secetos este doar la început, dar soarele arde încă de pe la opt dimineaţa. Cearşafurile sunt umede de transpiraţie, iar apa rece nu mai răcoreşte pe nimeni. Concurăm pe locurile umbroase cu muştele, ţânţarii şi tot soiul de gânganii, la fel de ameţite de căldură ca şi noi.
Pe temperaturile astea, lenea devine o necesitate. Pur şi simplu, simţi că nu mai poţi: picioarele se înmoaie, ochii se închid, gândurile se leagă greu, senzaţia de foame dispare. Pe colţul nostru de insulă, lumea doarme de la prânz şi până pe la patru după-amiaza. Nici măcar cei mai dornici de bronzat şi entuziaşti turişti nu stau la soare. Se adăpostesc la umbră şi încearcă să prindă briza cu un shake sau cocteil de fructe alături.
Viaţa la 35 de grade
În miezul zilei, de vreo oră, din curtea imamului se aud incantaţii şi rugăciuni scurte - de fapt, o revistă a presei locale, am aflat ulterior ! Ceea ce credeam că ar fi rugăciuni sunt scurte ştiri, spuse la difuzor, despre viaţa satului: cine a murit, cine s-a născut, preţuri la produse şi alte informaţii de interes pentru comunitatea locală. Bătrânul a continuat aşa mult timp, până când a fost şi el toropit de căldura amiezei şi s-a oprit. Nici copiii nu sunt afară la orele astea. Stau la umbră ori se joacă feriţi de căldură, cu o vopsea albă pe faţă care-i protejează de soare.
Prima linguriţă cu miez de nucă de cocos este a lui Vladimir
Dacă te uiţi în depărtare, vezi cum se ridică aburii căldurii. Pe toropeala asta, orice acţiune, cât de neînsemnată ar fi, ia proporţii mari, şi orice desfăşurare de energie devine un eveniment notabil. Ca acum: bărbaţii de pe plaja Panka au găsit un şarpe veninos ascuns într-o scorbură şi au venit cu un coş să-l ducă în junglă. Apoi, au adus un miriapod veninos, căruia i-au tăiat acul înveninat, şi-l pun pe trup şi bravează. Cred că şi săptămâna viitoare se va vorbi despre aventurile de astăzi ! În cele din urmă, Sis s-a hotărât să coboare din copaci nişte nuci de cocos.
În căutarea nucilor de cocos
Nucile cad de la vreo 25 de metri înălţime şi se răspândesc pe gazonul din faţa bungalourilor noastre. Unele ajung întregi la pământ, cele care sunt prea coapte se sparg şi-şi împrăştie sucul prin iarbă, spre crunta dezamăgire a lui Cătălin, care plânge după fiecare fruct pierdut. O săptămână a tot umblat prin junglă căutând cocotieri sălbatici, uneori se chinuia şi câte o oră, cu tot felul de vicleşuguri şi prăjini de bambus improvizate, să pună mâna pe prada pe care apoi o savura singur pe stâncile de pe mal.
Turiştii ştiu cel mai bine la ce sunt bune nucile de cocos!
Acum, avem câte vrem pe gratis. Sunt sigură că thailandezii de pe aici i-au văzut strategiile, dar cred că nu le păsa câtuşi de puţin de pagubele pe care le făcea când dispărea în junglă. Ba chiar, i-au făcut cadou un topor, cu care să le spargă mai cu spor. Gestul lui Cătălin era dictat de nerăbdare. Nu am înţeles de ce oamenii de aici se codesc atâta să strângă nucile de cocos. De fiecare dată când întrebam de suc de cocos, mai ales că le vedeam cum atârnă în copacii de pe plajă, îmi ziceau later (n.r. - mai târziu), dangerous (n.r. - e periculos) sau dădeau din umeri.
Acrobaţie fără plasă de siguranţă
Recoltarea nucilor de cocos chiar este o îndeletnicire periculoasă: un bărbat se urcă-n vârful copacului, cu mâinile şi picioarele goale, trece peste coroana de nuci şi, cocoţat deasupra lor, le împinge cu piciorul cu putere, ca să se desprindă şi să cadă.
Sis se ocupă de asta de la 8 ani şi spune că nu a căzut niciodată. Ca mai toţi bărbaţii de aici, Sis este slab, dar nu firav. Nu are pic de burtă, picioarele lui sunt cât mâinile mele de subţiri, dar puternice şi pline de fibră (nu vezi deloc grăsime pe trupurile întunecate al bărbaţilor de aici, indiferent de vârstă). Sis a urcat sprinten, ca o maimuţă, până la cei 25 de metri, pipăind coaja copacului cu labele picioarelor, devenind una cu trunchiul, şi acum se strecoară printre crengile mari, se ghemuieşte, îşi face loc şi aruncă nucile la pământ.
Sis se caţără cu mâinile şi picioarele goale în cocotier
Când soarele arzător l-a ameţit în vârful copacului, s-a oprit, a spart o nucă cu toporul şi a băut-o pe loc. Apoi, şi-a reluat treaba. Noi, cei de jos, trebuie să ne ţinem departe - accidentele pot fi fatale. Am mai văzut cascadoria asta în Samui şi-n Phangan, dar făcută cu maimuţe special dresate: dacă cineva are un cocotier şi fructele sunt coapte, cheamă omul cu maimuţa (ling gaeng, cum i se zice pe-aici) şi aceasta se ocupă de toată treaba. Dar aici, în sudul adânc al Thailandei, maimuţa este omul!
Beneficiile nucii de cocos
Nuca de cocos este un fruct miraculos. Este sămânţa viitorului uriaş de aproape 30 de metri şi unul dintre cele mai sănătoase alimente din lume. Chiar şi ritmul în care rodeşte un cocotier este uimitor: după ce o recoltă a fost adunată, durează doar două luni până să poată fi culese alte nuci. După ce sunt recoltate, fiecare parte a fructului poate fi folosită!
O nucă de cocos coaptă, care va fi folosită la gătit curry
Pentru suc, sursă bogată de antioxidanţi şi cea mai bună modalitate de hidratare la tropice, sunt bune numai cele mici şi încă verzi. Cu cât sunt mai mari şi mai galbene, lichidul din ele fermentează. Rămân însă bune pentru gătit: din coaja interioară, albă (foarte gustoasă, de altfel) se prepară lapte de cocos (nam kofee), fără de care nu se poate pregăti curry-ul. Este folosit la majoritatea deserturilor şi a dulciurilor thailandeze. Tot din miezul nucii se obţine uleiul de cocos pentru uz cosmetic, care protejează pielea împotriva radiaţiilor solare, o hidratează, previne apariţia ridurilor şi este la fel de eficient în tratamentele pentru păr.
Uleiul de cocos întăreşte sistemul imunitar şi conţine acid lauric care, în organism, se transformă în monolaurin, cu efecte distrugătoare asupra bacteriilor şi viruşilor. Coaja lemnoasă a nucii este folosită pentru bijuterii şi suveniruri. Primăvara trecută, am plecat din Koh Phangan cu o provizie serioasă de flacoane şi borcane de ulei de cocos învelite prin haine. Mi-au ajuns până ne-am întors în Thailanda, astă-toamnă, şi, în perioada asta, nu am mai folosit creme de corp, de faţă sau tratamente pentru păr. În plus, aici uleiul de cocos este pur şi mult mai ieftin decât loţiunile parfumate, tratamentele şi produsele pe bază de cocos pe care le găsim în România.
Sis a strâns nucile din doi cocotieri. A coborât folosindu-şi picioarele pe post de mâini, pipăind coaja copacului şi căutând cu ele puncte de susţinere. Când a ajuns jos, ne-a zâmbit, căci ne adunasem buluc în jurul copacului să-i facem poze şi să-l aplaudăm. Şi-a şters mâinile
transpirate de pantalonii lungi şi largi, apoi a început să strângă nucile de pe jos.
"Uleiul de cocos întăreşte sistemul imunitar şi conţine acid lauric care, în organism, se transformă în monolaurin, cu efecte distrugătoare asupra bacteriilor şi viruşilor."
"După ce o recoltă a fost adunată, durează doar două luni până să poată fi culese alte nuci."
5 utilizări ale nucilor de cocos
- Pentru suc, sunt bune doar nucile tinere, mici şi verzi. Sucul are un gust plăcut, răcoritor şi este uşor dulce.
- După ce ai băut sucul, spargi nuca şi mănânci miezul alb cu o linguriţă.
- Dacă nuca este deja îngălbenită şi prea coaptă, se pune deoparte pentru mâncare. Sucul, care are gust fermentat, se aruncă, şi se păstrează miezul alb, devenit mai gros şi mai tare. Din el se prepară laptele de cocos.
- Din tecile nucii de cocos, care pe măsură ce cresc sunt crestate cu câte un centimentru pe zi, se extrage o sevă dulce printr-un tub de bambus (circa un litru pe zi). Din acest lichid se produce un zahăr brun, cu uşoară aromă de cafea, folosit ca îndulcitor.
- Învelişul de fibre al nucii de cocos este folosit pe post de combustibil, pentru fabricarea acoperişurilor sau pentru a umple saltele.
sursa; adevarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu