Dacă timpul nu vă permite un tur complet al Siciliei, atunci plimbaţi-vă măcar pentru o zi prin Palermo. Bătrânul şi fascinantul oraş, capitala-port a insulei, este o străveche citadelă de pe malul Mediteranei care însumează şi concentrează alături de imagini şi arome ale Siciliei de odinioară, un modern şi trepidant life style. Odată ajunşi aici, exploraţi fiecare colţ al oraşului. Oriunde veţi privi, 2.700 de ani de istorie se vor desfăşura în faţa dumneavoastră.
Panormus, Palermo, Palermu - Istoria conjugată
Imediat ce ai ajuns în Palermo, fie că ai venit cu avionul sau cu vaporul, primul lucru care îţi sare în ochi, odată ce ai pus piciorul pe pământul celebrilor mafioso sicilieni, este un simbol ciudat alcătuit din trei picioare omeneşti care se îngemănează într-o neobişnuită elice. Simbolul este omniprezent în centrul oraşului, în port, pe tricouri, şepci, brelocuri şi suvenituri. Este vorba de triskelion, simbolul Siciliei, vestigie străveche rămasă aici de la grecii antici, de pe vremea când Sicilia făcea parte din Magna Graecia, când oraşele-cetăţi ale grecilor colonizau şi civilizau toate colţurile Mediteranei. Conform legendelor, triskelionul este o reprezentare a mesei cu trei picoare care îl urmă tot timpul pe zeul Hefaistos precum un câine credincios...
Palermo a avut un destin unic printre oraşele din întregul bazin mediteranean. Fondat de fenicieni, colonizat apoi de grecii antici, stăpânit pe rând de romani, vandali, ostrogoţi, bizantini şi arabi, oraşul a mai făcut parte din două regate, cel napolitan şi cel sicilian, înainte de a fi înglobat în statul italian unit modern.
Doar italienii din peninsulă şi noianul de turişti veniţi din toate colţurile lumii îl numesc Palermo. Dacă vechii greci îl numeau Panormus, palermitanii, locuitorii anticului oraş, i se adresează în straniul dialect sicilian cu denumirea de Palermu. Ghidurile turistice locale anunţă cu mândrie pe prima pagină, că Palermu, cu ai săi 1,8 milioane locuitori, este cel de-al cincilea oraş ca mărime al Italiei.
Cetatea a avut o dezvoltare continuă în ritm spectaculos încă din Antichitate, când vechii greci l-au cucerit de la fenicieni, conştienţi fiind de valoarea strategică a locului. Sub stăpânirea grecilor, Palermo a devenit centrul oraşului-stat al Syracuzei. Pentru pasionaţii de istorie, Palermo este un regal nu doar datorită nenumăratelor ruine şi edificii care îl împodobesc. De aici a pornit pe ultimul drum flota de nave războinice ale lui Hamilcar, flotă care a fost apoi distrusă în bătălia navală de la Himera (480 i.Hr.). În perioada medievală, cetatea se putea mândri ca fiind unul dintre cele mai bogate, sigure şi prospere oraşe italiene - fără îndoială că portul său încăpător atrăgea multe corăbii, asigurând astfel un flux comercial continuu de-a lungul istoriei şi producând prosperitate.
Catedrale, fortăreţe normande, basilici şi palate
Încurajat de atmosfera tipic mediteraneană şi de clima subtropicală, nu te-ai aştepta să găseşti în Palermo trufaşele clădiri normande care punctează aspectul multicolor al arhitecturii locale. Palermitanii, în schimb, sunt foarte mândri de oraşul lor, al cărui stil arhitectural se impune prin turnuri sumbre şi biserici ascuţite construite de normanzii care au stăpânit cândva Sicilia. Rupe-ţi o bucată de timp pentru a intra în catedralele de inspiraţie gotic-germanică, a căror răcoare şi sobrietate a liniilor contrastează minunat cu căldura de afară şi cu exoticul clădirilor înconjurătoare. Nu vei regreta această experienţă atemporală şi interculturală.
Centrul istoric al Palermo-ului este Piaţa Quatro Canţi (foto deasupra) sau "Patru Colţuri", mai pe româneşte. Aici puteţi vizita somptuosul Palat Regal, sau Palazzo dei Normanni, astăzi edificiul care adăposteşte celebra Cappella Palatina. În apropiere tronează Catedrala Santa Maria Assunta (foto jos); dimensiunile acesteia sunt absolut impunătoare, Catedrala fiind cel mai mare loc de cult din Sicilia. Arhitectura şi detaliile sale trebuiesc văzute de aproape, pentru a fi într-adevăr apreciate la justa lor valoare. În această catedrală se află un interesant heliometru construit acum circa 300 de ani, iar lângă acesta se găseşte singura reprezentare a unui zodiac dintr-o biserică catolică. Există şi o linie de bronz, denumită La Meridiana, orientată de la nord la sud, care marchează pe podea locurile unde se poziţionează lumina soarelui în timpul solstiţiilor de iarnă şi vară.
Palermo este înţesat de catedrale, multe dintre aceste bijuterii istorico-arhitectonice având în jur de 1.000 de ani vechime. Vizitarea acestor locaşuri de cult se va număra cu siguranţă printre amintirile de neuitat ale oricărui turist care descoperă Palermo. Toate catedralele oraşului-port sunt monumente arhitectonice aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Purtaţi-vă paşii prin Catedrala lui San Giovanni dei Lebbrosi, sfântul-patron la care se rugau odinioară toţi bolnavii de lepră din lumea catolică, plimbaţi-vă prin Catedrala San Giovanni del Ermitti, cea mereu plină de turişti şi credincioşi, deopotrivă.
Biserica iezuiţilor, renumita Chiesa del Gesu, surprinde prin amestecul de arhitectură siciliană barocă peste care s-a suprapus stilul renascentist. Este o aşa numită "biserică-martir", o mare parte din ea fiind refăcută după bombardamentele din 1943, din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Cu adevărat impresionantă prin ambianţa sa este şi Catedrala închinată Sfântului Francisc de Assisi, cu mobilierul şi statuile sale în stil gotic-renascentist.
Probabil cea mai interesantă catedrală din punct de vedere strict turistic este Catedrala Santa Teresa alla Kalsa, construită direct peste palatul unui musulman temut în istoria insulei. Catedrala a fost ridicată între anii 1686-1706, deasupra reşedinţei emirului Siciliei, numele său derivând de la termenul arab Al-Khalisa. Pasionaţii de arheologie şi obiecte vechi de patrimoniu pot face o vizită mai mult decât inspirată la Muzeul de Arheologie Regional, unul dintre cele mai mari muzee de acest gen din Europa. Aici tronează numeroase vestigii etrusce, cartagineze, feniciene, greceşti şi romane ale regiunii. Apoi încearcă o escapadă prin Zisa şi Cuba, palate-reşedinţă de vânătoare ale regilor din Palermo. Imediat te va înconjura ambianţa fastului nobiliar sicilian de odinioară.
Tot în Palermo puteţi întâlni cel mai mare teatru din întreaga Italie. Aflat în centrul oraşului, teatrul Massimo, construit în acest loc în anul 1897, l-a văzut pe scena sa pe renumitul tenor Enrico Caruso (1873-1921), probabil cel mai bun tenor al tuturor timpurilor, care a strălucit în opere precum Rigoletto şi La Gioconda. În imediata apropiere a teatrului Massimo se află cea mai mare Grădină Botanică din Palermo, unde puteţi descoperi înlănţuiri exotice de plante rare aduse din toate colţurile Pământului.
Însă, dacă ghidul turistic sau simpla curiozitate vă îndeamnă să vizitaţi Catacombele Capucinilor din Palermo, obiectiv valoros inclus la rândul său în patrimoniul UNESCO, gândiţi-vă de două ori. Este o experienţă recomandată doar celor tari din fire, interzisă în mod normal copiilor, femeilor sau celor sensibili. În catacombe sunt expuse mii de cadavre vechi de circa 150-300 ani, mumificate natural în solul arid al Siciliei. Majoritatea aparţin călugărilor capucini, dar printre ele se află şi cadavre de piraţi, revoluţionari garibaldisti şi soldaţi napoleonieni.
La intrarea în oraş dinspre portul turistic tronează maiestuoasa Porta Nuova, vechea poartă a oraşului care datează din secolul al XVI-lea şi impresionează şi astăzi prin columnele Hermes care o susţin. Din portul vechi al oraşului se poate admira Muntele Peregrino a cărui veghe de mii de ani a asigurat oraşului o dezvoltare turistică şi culturală greu de egalat. Mare atenţie, totuşi, să nu vă aventuraţi în zona rău famată a oraşului. O veţi recunoaşte uşor după aspectul de mahala, sărăcăcios-dărăpănat al clădirilor.
Petreceri, sărbători şi mese pline
Cum Palermo este un oraş unde iarna nu vine niciodată cu adevărat, atmosfera de aici este aceea a unei veselii molipsitoare datorită jovialităţii localnicilor şi amestecului de mare, soare, căldură şi vacanţă fără sfârşit. Dacă între timp şi-a făcut apariţia şi foamea, fiţi fără griji. Străzile sunt ticsite de baruri cochete unde vă puteţi delecta cu specialităţile bucătăriei locale. Iar un meniu obişnuit are un preţ decent, în general. Datorită îndelungatei dominări arabe, gastronomia siciliană a fost influenţată în mare parte de reţetele arăbeşti. Sicilienii nu le-au adoptat cu totul, geniul lor culinar a creat în schimb un melanj de produse delicioase în care aroma bucătăriei mediteraneene se îmbină foarte bine cu produsele culinare arabe.
Palermo este locul de naştere al celebrei prăjituri Tiramisu, iar pizza de aici rivalizează cu ce din Napoli. Pasta con sardine este o altă reţetă originală a acestor locuri mult căutată de turiştii cunoscători. Foarte multe reţete se bazează pe fructe şi legume proaspete precum vinetele, roşiile, grapefruit-ul, ardeii. Preparatele din peşte abundă, foarte căutaţi fiind tonul, bibanul de mare şi peştele spadă. O specialitate interesantă este cuşcuş-ul cu peşte. Pata della Norma şi Pani ca Meusa sunt feluri gătite după specific palermitan cu mult ardei, ulei de măsline şi suc de grapefruit. Sicilienii folosesc foarte mult citricele în gastronomia proprie, tot în urma influenţelor arabe din secolul IX, când cuceritorii musulmani au introdus pe insulă primele soiuri de citrice altoite.
Petrecerile în aer liber sunt la apogeu în jurul datei de 14 iulie, când palermitanii o sărbătoresc pe Santa Rosalina, patroana şi ocrotitoarea oraşului. Conform credinţei locale, Santa Rosalina a salvat oraşul de nenumărate invazii şi molime. Palermo are nu mai puţin de patru sfinţi-patroni care veghează oraşul din cele patru puncte cardinale.
Cele mai impresionate festivităţi publice au loc tot de ziua Santei Rosalina, când întregul Palermo celebrează Festino, procesiunea de pe bulevardul principal al oraşului în care oamenii cântă şi dansează în amintirea miracolului atribuit sfintei care a reuşit să ţină departe de Palermo umbra ameninţătoare a epidemiei de ciumă din anul 1624. În timpul procesiunii, moaştele sfintei sunt purtate dintr-o peşteră din Muntele Pelegrino, rememorandu-se cele trei momente din pragul epidemiilor de ciumă, când aceleaşi moaşte purtate cu evlavie de localnici, au gonit teribila Moarte Neagră de lângă zidurile oraşului.
O altă ceremonie impresionantă este Santa Lucia, a cărei existenţă este onorată printr-o sărbătoare în care palermitanii întâmpină turiştii cu o prăjitură dulce făcută din făină fiartă în miere cu mirodeni numită Cuccia. Sărbătoarea comemorează salvarea oraşului de la foamete, în urma minunilor făcute de Santa Lucia. Nu uitaţi nici de petrecerile spontane organizate de autorităţile oraşului în incinta portului turistic. Nu veţi regreta, decât dacă v-aţi uitat aparatul foto acasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu