Dupa doua imperii
De
la Targu-Jiu am pornit spre Baia de Arama, apoi pe Valea Cernei, spre
Baile Herculane. Varianta aleasa este mai dificila decat cea care trece
prin Turnu Severin; drumul este surpat pe alocuri sau inundat de
suvoaiele care se scurg din munte, dar este de o frumusete ce nu trebuie
ratata.
Am ales sa mergem pe Valea Cernei si datorita
increderii pe care o aveam in partenerul nostru de calatorie: Skoda
Octavia Combi 4x4, iar optiunea s-a dovedit a fi corecta si inspirata.Bazinul inferior al Cernei este situat in zona de S-E a judetului Caras-Severin si e parte a unei vaste retele hidrografice, intr-un areal cu interesante fenomene carstice. Albia Cernei a sapat in peretii de stanca defilee spectaculoase, care ating, pe alocuri, adancimi de peste o suta de metri. Tot aici, pe Valea Cernei, se gaseste Parcul National Cerna-Domogled, cu o suprafata de 60.000 de hectare, parc ce beneficiaza de un climat special, cu influente mediteraneene. Astfel se explica si varietatea si unicitatea florei din zona. Urmele de locuire atesta aici prezenta omului inca de acum mai bine de 10.000 de ani.
Situata pe Valea Cernei, la altitudinea de 170 de metri, statiunea Baile Herculane are o istorie atestata aproape bimilenara (de la anul 153 d.Hr.). Apele termale din zona au fost folosite, in mod empiric, de catre locuitorii vechii Dacii, apoi au fost captate si puse in valoare de colonistii romani. Dupa retragerea legiunilor lui Aurelian, Baile Herculane si-au pierdut stralucirea din vremea imperiului si, mai tarziu, au fost devastate de razboaiele purtate in regiune intre austrieci si turci.
O noua epoca de inflorire se datoreaza Imperiului Austriac majoritatea edificiilor din centrul vechi al statiunii datand din acea perioada. In contextul amintit, a doua etapa de dezvoltare a statiunii a inceput dupa anul 1800, iar in 1847 a fost adusa de la Viena si amplasata la Baile Herculane statuia lui Hercule, protector al bailor inca de pe vremea romanilor; lucrarea, de proportii monumentale, este realizata din otel de tun. In 1852, Franz Josef a facut o prima vizita la Baile Herculane.
Incantat de frumusetea statiunii (va fi spus despre ea ca este cea mai frumoasa statiune de pe continent), imparatul a revenit in repetate randuri, insotit de imparateasa Elisabeta (Sissi). Din 1919, Baile Herculane intra in stapanirea romanilor si aici raman. Dupa inca un interval fast in perioada interbelica, Baile Herculane cunosc un nou declin, in anii de inceput ai comunismului, pentru ca, in anii 70 ai secolului XX, sa devina un reper pe harta turismului balneoclimateric mondial.
Astazi, Baile Herculane sunt o paradigma a tristetii: intreg orasul vechi, veritabil tezaur de arhitectura baroca, este scos din circulatie. Situate pe aceeasi paralela cu Nisa si Venetia, beneficiind de un climat unic pentru aceasta zona, bogate fiind in ape minerale cu diverse puteri curative atestate, cu o atmosfera bogata in ioni negativi (specifica doar altitudinilor de peste 3.000 de metri), Baile Herculane par astazi a fi doar umbra a ceea ce au fost odata.
Sunt, cum se stie, sincope cardiace sau cerebrale cand viata unui om atarna de un fir de par; daca nu se intervine corect si in timp util, omul moare. Asa stau acum lucrurile si cu Baile Herculane: sunt in sincopa generalizata si, daca nu se intervine corect si in timp util, statiunea va muri, de data aceasta definitiv.
Proiectul Herculane, daca va fi existand asa ceva, ar trebui sa fie girat de cei care gestioneaza mostenirea culturala nationala, de responsabilii cu promovarea turismului si de factori de decizie din domeniul medicinei, al balneologiei in particular. La Herculane, daca interventia mentionata reuseste, vom avea, in cativa ani, o mina de aur, o bijuterie arhitecturala unicat si o uzina de sanatate. Daca interventia nu are loc, Herculanele mor. Daca interventia da gres, daca reconstructia se va face nesocotind planurile si proiectele originale, daca kitschul va napadi Valea Cernei, atunci va fi si mai rau. Si mai trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu