TERRA SAXONIS – opt veacuri de amintiri
Cei carora le plac cetatile medievale, sa ridice mana! Dar bisericile
fortificate? Mana sus! Si peisajele frumoase, tihnite, de deal?
Pajistile inflorite? Mancarea buna? Traditii locale? Descoperiri? Daca
va plac toate aceste lucruri, ati petrecut vreo vacanta
in sud-estul Transilvaniei, in satele sasesti din jurul Sighisoarei?
Pai, daca n-ati fost, duceti-va, ca sa prindeti sansa de a vedea toate
aceste lucruri minunate adunate la un loc. Eu am fost, si de asta sunt asa de entuziasmata.
In apararea unui paradis fragil
Ne-am invatat sa tot deplangem deosebirile dintre noi si restul Europei: ce multe lucruri bune au ei si n-avem noi! Ce-ati
zice daca ati sti ca la noi se gasesc minunatii pe care alte tari ale
Europei le-au pierdut de mult? Nu credeti ca exista asa ceva? Ba da,
exista, si credeti-ma, te impresioneaza puternic sa auzi un botanist
britanic deplangand pierderea pajistilor inflorite ale Angliei si, in
schimb, admirand, insufletit pana la extaz, frumusetea poienilor pline
de flori, care imbraca dealurile ardelene. Se petrece aievea,
intr-un tinut care se intinde peste aproape 90.000 de hectare, la
hotarul dintre judetele Brasov, Mures si Sibiu: regiunea Sighisoara -
Tarnava Mare. Candva, in aceste locuri traiau sute de mii de sasi. Ei au
modelat acest peisaj, imbinare de natura si influenta umana,
transformandu-l in ceea ce acum este descris drept "un peisaj cultural
si ecologic rar intalnit in Europa, de o valoare naturala foarte
ridicata." Caracterizarea apartine specialistilor Fundatiei ADEPT
– o asociatie romano-britanica, in cadrul careia lucreaza multi
specialisti europeni si care si-a propus sa salveze acest peisaj unic.
Opt secole
Sasii - populatie germanica - s-au asezat in aceste locuri in secolele al XII-lea si XIII-lea, venind din Flandra, Luxemburg si valea raului Moselle.
Au adus cu ei felurite indeletniciri artizanale si comerciale, dar si
practici agrare avansate pentru acea perioada, superioare celor
existente inainte in regiune. Si, astfel, tinutul – numit in texte
latine ale vremii Terra Saxonis, adica Tinutul Sasilor - a prosperat.
Dar opt secole de crestere au fost urmate de o descrestere dramatica, o
adevarata prabusire, brusca si dureroasa. Plecarea sasilor in
doua mari valuri - unul in anii 1970, altul dupa 1990 – a depopulat
satele, lasand sute de case pustii. Iar acum, deasupra acestui "paradis
fragil" (expresia apartine aceluiasi botanist britanic despre care am
vorbit mai sus: John Akeroyd) pluteste amenintarea practicilor agricole
moderne, cu ingrasaminte chimice, pesticide si masinarii necrutator de
eficiente. Or, aceasta regiune are nevoie de o altfel de
gospodarire, mai blanda fata de natura - ceea ce, in termeni moderni,
s-ar numi management agricol traditional. Asta incearca sa faca Fundatia ADEPT
sa-i convinga si sa-i ajute pe oamenii locului sa pastreze ceea ce au
si sa aduca acest loc in secolul XXI fara a-i pierde pe drum caracterul
unic, ce ne aminteste nostalgic de peisajul Europei medievale, cu tot ce
avea ea frumos pe atunci.
Un loc al descoperirilor
O cale exista: regiunea Sighisoara
– Tarnava Mare este ideala pentru a fi desemnata drept sit Natura 2000,
in cadrul unei retele cu acelasi nume, un instrument prin care Uniunea
Europeana urmareste sa protejeze biodiversitatea Europei.
Pana atunci, cu un sprijin generos din partea companiei Orange (alaturi
de Darwin Initiative, din partea guvernului britanic) si cu o gramada
de munca, s-au obtinut deja rezultate. Exista pensiuni pentru cei care
doresc sa renunte la confortul standardizat si impersonal oferit de
marile hoteluri, pentru a descoperi, in schimb, incantari neasteptate in
timpul unei vacante petrecute intr-o gospodarie taraneasca. Inainte de a
fi o experienta spirituala – ceea ce ajunge sa fie, intodeauna – un
ragaz petrecut aici inseamna, in primul rand, o acumulare de experiente
senzoriale – pentru multi, inedite. Cei care inca mai pretuiesc
autenticul si naturalul descopera, fermecati, placeri aproape uitate sau
niciodata stiute: dulceturi delicioase, dupa retete simple si vechi,
din fructele padurii si ale livezii; miere cu parfum de faneata
inflorita; zeci de feluri de bucate gustoase si temeinice, asa cum se
gatesc in Ardeal. Si odai cu dusumele de lemn, cu sobe in care
focul de busteni imblanzeste racoarea serilor, si desteptari in cantec
de pasari si sunete vioaie de ograda. Pana si purtarea ciorapilor poate
deveni o experienta inedita, caci ciorapii impletiti aici, din lana
adevarata, aduc cu ei senzatii pe care unii nu le-au incercat niciodata:
o atingere putin aspra, insotita de o caldura binefacatoare ce sfideaza
ploaia, frigul si zapada.
Si sunt atatea lucruri de vazut, lucruri extraordinare pentru oamenii
oraselor, crescuti in mediul artificial de sticla, beton si asfalt!
Adesea, oamenii acestia, pentru care painea e un aliment infasurat in
plastic, luat de la supermarket, dimpreuna cu punga plina cu carbuni
pentru gratar, n-au vazut niciodata cum se fac painea si carbunii; cel
mult, poate au citit despre asta. Aici, insa, legatura dintre oameni,
indeletnicire si produsul finit e vie si, pentru turistii veniti de la
oras, fie ei romani sau straini, a descoperi aceasta legatura e o
revelatie. Aici, poti sta la cativa pasi de gura unui cuptor zidit, mare
si stravechi, in care se savarseste tulburatoarea alchimie a prefacerii
aluatului dospit in paine. Aici, poti vedea cu ochii tai cum fumega, la
marginea unei ape, inconjurate de paduri, bocsele ce prefac lemnul
copacilor in mangal.
Privelisti, chipuri, impresii...
Un
sat sasesc se recunoaste de departe: o biserica inalta, ce impunge cu
turla cerul, iar in jurul ei, un roi de case cu acoperisuri de tigla.
Zeci de astfel de sate se insiruie printre dealurile ardelene, pastrand
urmele acestei lungi convietuiri multiculturale. Sunt asemanatoare si,
totusi, fiecare are ceva aparte – lucruri mai marunte sau mai mari, pe
care le descoperi, le inregistrezi – cu aparatul fotografic
sau doar cu tinerea de minte – si apoi le ai toata viata. Ca si cand ai
face o investitie in bogatii spirituale. Am fost la Crit, am fost la
Viscri, la Cloasterf, la Saschiz… si din fiecare loc am cate o colectie
de amintiri pe care le pastrez cu drag si, din cand in cand, le scot din
cutia mintii ca sa ma bucur de ele:
Biserica din Viscri, alba si impunatoare zidire-fortareata, braul de cetate adunand la mijloc edificii cu pereti grosi de piatra, intre care zgomotele lumii amutesc. Case – fostele case ale sasilor – legate intre ele prin ziduri sau garduri, astfel incat alcatuiesc, de-a lungul ulitei, o singura fatada continua – magnific simbol arhitectural al solidaritatii care a tinut inchegate aceste comunitati, timp de opt veacuri. Paduri linistite acoperind coline cu panta blanda, paduri prin care te poti plimba ceasuri in sir, bucurandu-te de umbra si racoare. Pajisti care, la vremea primaverii si a verii, sunt niste explozii de frumusete, adevarate mari de flori multicolore, unduind peste dealuri. Gradini taranesti pline de soare, in care se invalmasesc, exuberant, flori in culori tari si legume pline de savoare. Plantatii de hamei, care parca nu se intind, ci se inalta, cu viguroasele lor liane verzi catarandu-se pe corzi lungi de cativa metri. Macesele, rubarba, zmeura, afinele, urda proaspata, prajiturile sasesti… atatea si atatea bunatati, un rasfat al gustului! Oameni ai locului - cu graiul lor, cu povestile lor, cu indeletnicirile lor. Alti oameni, veniti din locuri departate, dar care s-au indragostit de acest tinut si i s-au devotat. Mii de de lucruri minunate, mii de impresii care dainuie ani si ani de zile…Poti veni aici in vacanta – o altfel de vacanta decat cele cu care, poate, te-ai obisnuit an dupa an. Poti veni intr-o vizita scurta, dar bogata in impresii intense. Poti veni cu aparatul de fotografiat, la vanatoare de imagini expresive, captivante: natura, arhitectura, oameni, indeletniciri… Oricum ai veni, ai sa vezi, ca incet-incet, incepi sa inveti si mai ales, sa intelegi altfel istoria – nu istoria oficiala, aceea cu domnitori, batalii si documente, ci acea istorie marunta si vie care se tot aduna, zi dupa zi, alcatuind indelungata poveste a lumii si a omenirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu