Sighisoara - prin umbra istoriei
„Lume, lume... Sa stie tat natul! Portile cetatii se deschid! Bun venit la Sighisoara!
Va spune tobosarul cetatii ! (bate toba) Sunt trei ceasuri dupa miezul
zilei si nu s-a intamplat nimic deosebit...! Am zis! (bate iarasi
toba)”.
Pe artistul Dorin Stanciu il vezi zilnic, in straie medievale, pe
strazile Sighisoarei. Bate toba si ii invita pe turisti in cetate (in 55
de limbi) sau le reaminteste localnicilor ca au uitat sa-si plateasca
darile catre primarie. De profesie artist plastic, de meserie tobosar,
Dorin Stanciu anunta in fiecare zi schimbarea garzilor si nu i se pare
ca ar fi mai
prejos decat „colegii” lui de la Palatul Buckingham. Doar, a
intampinat, si el, oaspeti de seama, precum Printul Mostenitor Frederik
al Regatului Danemarcei. Sutele de turisti care pasesc, zilnic, pe
portile cetatii sunt intampinati si de strajer, pe nume Lorincz Zoltan
si de stegar, Adrian Coman, iar cele mai frumoase tinere ale Sighisoarei dau chiar in aceasta perioada probe ca sa devina domnite.
| Tobosarul cetatii Sighisoarei, singurul din lume angajat de o primarie, n-are doar rol decorativ. Ii indruma pe turisti,
le raspunde la intrebari si le da sfaturi („Nu uitati, vorbele bune nu
strica niciodata dintii! Am zis!”). Iar pe cersetori, despre care spune
ca „incalca legea locului”, ii ameninta cu camera de tortura. Culmea e ca in istoria orasului nu se mentioneaza, concret, existenta vreunui tobosar. Exista doar un document care aminteste de un gornist, la care se adauga doua figurine care infatiseaza tobosari, aflate in Turnul cu Ceas, care dateaza din secolul XVII. |
 |
Arme si fortificatii
La doar cativa pasi de locul in care tobosarul cetatii isi tine
discursul de bun venit gasim o colectie impresionanta de arme,
echipamente si tehnica militara: spade, sabii de cavalerie si de parada,
camasi de zale, scuturi, lanci, ghiulele, flinte, pistoale si un jug de
tortura... Sunt expuse, cu mandrie, la Muzeul de Istorie Sighisoara.
Localnicilor din trecut le placea sa spuna ca au una dintre cele mai greu de cucerit cetati ale Transilvaniei. Constructia zidurilor a inceput in secolul XIII. De-a lungul centurii de fortificatie, care masoara 930 m lugime, breslele mestesugaresti au ridicat 14 turnuri de aparare, pe care aveau misiunea sa le pazeasca. 9 dintre ele se pot vedea si astazi: cel al Tabacarilor, al Cositorarilor, al Franghierilor, al Macelarilor, al Cojocarilor, al Croitorilor, al Cizmarilor, al Fierarilor si Turnul cu Ceas, cel mai mare si mai puternic, in care se aflau celulele condamnatilor la moarte. Adevarat simbol al Sighisoarei, Turnul cu Ceas este renumit si pentru figurinele care il decoreaza, trei dintre statuete infatisand Pacea, Justitia si Dreptatea, cea din urma fiind legata la ochi.
Despre Turnul Aurarilor, care nu mai exista astazi, circula o legenda care vorbeste despre vitejia si priceperea localnicilor. Se pare ca la un moment dat se apropia o armata otomana de oras, in frunte cu un pasa calare pe un elefant alb. Un archebuzier aflat in acest turn a tras de la o distanta de aproximativ 800 m si i-a omorat pe cei doi. Pe locul in care au fost ucisi pasa si elefantul s-a construit un turnulet. Celelalte patru turnuri care nu mai exista sunt Tesatorilor, Lacatusilor, Dogarilor si Pescarilor, iar pe locul unde acum e Turnul Fierarilor, in vechime se afla Turnul Barbierilor.
Localnicilor din trecut le placea sa spuna ca au una dintre cele mai greu de cucerit cetati ale Transilvaniei. Constructia zidurilor a inceput in secolul XIII. De-a lungul centurii de fortificatie, care masoara 930 m lugime, breslele mestesugaresti au ridicat 14 turnuri de aparare, pe care aveau misiunea sa le pazeasca. 9 dintre ele se pot vedea si astazi: cel al Tabacarilor, al Cositorarilor, al Franghierilor, al Macelarilor, al Cojocarilor, al Croitorilor, al Cizmarilor, al Fierarilor si Turnul cu Ceas, cel mai mare si mai puternic, in care se aflau celulele condamnatilor la moarte. Adevarat simbol al Sighisoarei, Turnul cu Ceas este renumit si pentru figurinele care il decoreaza, trei dintre statuete infatisand Pacea, Justitia si Dreptatea, cea din urma fiind legata la ochi.
Despre Turnul Aurarilor, care nu mai exista astazi, circula o legenda care vorbeste despre vitejia si priceperea localnicilor. Se pare ca la un moment dat se apropia o armata otomana de oras, in frunte cu un pasa calare pe un elefant alb. Un archebuzier aflat in acest turn a tras de la o distanta de aproximativ 800 m si i-a omorat pe cei doi. Pe locul in care au fost ucisi pasa si elefantul s-a construit un turnulet. Celelalte patru turnuri care nu mai exista sunt Tesatorilor, Lacatusilor, Dogarilor si Pescarilor, iar pe locul unde acum e Turnul Fierarilor, in vechime se afla Turnul Barbierilor.
Tradatori executati si vrajitoare arse pe rug
Tradarea
cetatii, adulterul, omorul si vrajitoria erau sanctionate cu pedeapsa
capitala. Orasele sasesti aveau marele privilegiu de a condamna la
moarte in numele Regelui. Simbol al dreptului spadei, sau „jus gladii”,
stau cele 4 turnulete de pe acoperisul Turnului cu Ceas. Existau doi
judecatori: unul scaunal, care se ocupa de lucrurile marunte, si un
altul regal, in atributiile caruia intrau asa-numitele procese
criminale. Acestea aveau loc in Piata Cetatii, iar executiile se faceau
afara, pe Dealul Cetatii. Daca urci Vila Franca din partea Serchesului,
atunci strabati acelasi drum cu condamnatii la moarte.
| O singura persoana a fost executata in cetate: primarul Johann Schuller von Rosenthal, un croitor care ajunge in viata politica dupa ce isi cumpara titlul nobiliar. Avea un blazon cu trei trandafiri in mana si deviza: „Per spinas ad rosas” (Prin spini la trandafiri). Schuller se inconjoara de o camarila, vinde proviziile de cereale ale orasului, isi face un adevarat harem si falsifica moneda! Desi ajunge sa fie judecat si condamnat la moarte, reuseste sa-l convinga pe Imparatul de la Viena sa-l gratieze. Sighisorenii n-au putut insa accepta tradarea si, intr-o dimineata, i-au taiat fara mila capul in curtea Manastirii Dominicane din cetate. |  |
Si celelalte abateri de la regulile societatii erau sanctionate. Prostituatelor li se taia limba, pentru ca se considera ca astfel nu-si mai pot practica meseria, ne mai fiind capabile sa negocieze pretul. Hotii erau legati de „stalpul infamiei” si li se atarna de gat o piatra de 6 kg. Iar acolo unde acum e parcul orasului se afla un magar de lemn, de care erau legati si supusi oprobriului public cei care inselau. Se spune insa ca, vreme de doua secole, n-a avut nimeni „onoarea” de a sta pe magar.
Presupusele vrajitoare erau arse pe rug, deoarece se credea ca numai in acest fel diavolul poate fi invins. Ultimele procese de vrajitorie din Europa au avut loc nu departe de Sighisoara, la Tirgu Mures, la sfarsitul secolului XVIII. etatii. Daca urci Vila Franca din partea Serchesului, atunci strabati acelasi drum cu condamnatii la moarte.
Biserica Leprosilor
A
fost ridicata in jurul anului 1.500, pe malul Tarnavei. Un secol mai
tarziu a inceput sa deserveasca azilul de leprosi. Bolnavilor li se
predica printr-un amvon, pentru ca nu aveau voie sa intre in lacas. Se
vorbeste despre zeci de sighisoreni care si-au dedicat viata ingrijirii
leprosilor.
Citeste continuarea in pagina 2
Citeste continuarea in pagina 2
Casa „Vlad Dracul”
O
mare parte a faimei orasului a fost construita in jurul personajului
„Dracula”. Casa „Vlad Dracul” e locul in care se presupune ca s-ar fi
stabilit tatal lui Vlad Tepes, principele Vlad Dracul, intre anii 1431
si 1435. Acesta ar fi infiintat in Sighisoara o monetarie. Legenda
spune ca insusi Vlad Tepes s-ar fi nascut aici, dar acest lucru n-a
putut fi dovedit inca istoric. Acum, Casa „Vlad Dracul” adaposteste un
restaurant medieval.
Cand sa mergi la Sighisoara?
Cel mai bun
moment este sfarsitul lunii iulie, cand cetatea se umple de cavaleri,
trubaduri, domnite, profeti si astrologi cu ocazia celui mai mare
Festival Medieval din Romania. Parada costumelor, piesele de teatru,
concertele de muzica medievala si tarabele cu obiecte lucrate manual
delecteaza ochii privitorilor. De cativa ani, la Festivalul Sighisoara
Medievala, nu se mai canta rock, iar mici si berea nu mai au voie in
cetate. Organizatorii s-au gandit ca strica peisajul medieval. Orasul
este la o distanta de 297 km de Bucuresti, 120 km de Brasov si 54 km de
Tirgu Mures. O camera doubla la hotel sau pensiune costa intre 30 si 55
euro / noapte.
Diversitate si multiculturalitate
| Numita deopotriva Sighisoara, Schäßburg (in germana) sau Segesvár (in maghiara), aceasta asezare a fost mereu un exemplu de convietuire intre natii. Colonistii germani, stabiliti aici acum aproape o mie de ani pentru apararea coroanei, au adus cu ei disciplina si respectul pentru munca, asa ca in acest colt al Romaniei lucrurile se fac nemteste. De la maghiari, sighisorenii au preluat bunatati culinare: gulas, papricas, dobos si vargabeles. Sighisorenii de toate natiile au ca valori respectul si dialogul iar, in timp, bogatia culturala a zonei a devenit un atu turistic. |  |
FACTS
- Sighisoara este supranumita „Perla Tarnavei” (fiind situata pe raul Tarnava Mare, afluent al Muresului), „margaritar al Transilvaniei”, „Nurnberg transilvanean” sau „orasul-muzeu”.
- Asezarea a fost intemeiata in 1191, dar a fost atestata documentar in 1280, sub numele de Castrum Sex. Acum, e singura cetate medievala locuita din sud-estul Europei.
- Un incediu puternic avea sa distruga Sighisoara in aprilie 1676. In 6 ore, trei sferturi din oras a cazut prada focului. Majoritatea cladirilor au fost reconstruite in urmatorii doi ani, cu putin ajutor din partea sibienilor.
- Sighisoara a fost inclusa, in 1999, in patrimoniul cultural UNESCO.
- In 2002, municipiul numara 32.304 locuitori: 76% romani, 18% unguri, 4% tigani si 2% nemti. In 1930 insa, peste 30% din populatie era de origine germana.
- Festivalul comunitatilor etnice din Romania, ProEtnica, are loc la Sighisoara, in fiecare an, in august.
SURSE:
Nicolae Tescula, muzeograf istorie medievala, Muzeul de Istorie Sighisoara
Mihai Drutã, ghid turistic Sighisoara
Dorin Stanciu, tobosar cu acte in regula
Ciprian Filip, foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu