O oră pe Tamisa Autor: Claudia Moşoarcă

Între Big Ben şi Turnul Londrei, Tamisa taie malurile într-un unghi larg, cotind dreapta chiar între Covent Garden şi Teatrul Naţional şi lăsând să se zărească vârfurile lui Tower Bridge. Vaporul traversează această porţiune de fluviu în aproape jumătate de oră, plutind pe apele tulburi cu răbdarea cuvenită, astfel încât să poţi admira una dintre cele mai frumoase părţi din Londra. Nici capriciile vremii englezeşti nu pot frânge siluetele minunate ale clădirilor, podurilor şi copacilor, orânduite cu stil şi îndrăzneală, amintind de timpuri şi poveşti de neuitat.

De ajungi în Londra, vei afla că plimbarea cu vaporul pe Tamisa îi va da călătoriei tale, mai scurtă sau mai lungă, savoarea aceea încântătoare, ce răsfaţă simţurile: un legănat uşor pe valuri, o briză răcoroasă pe obraz, o voce plăcută narând neobosită, peisaje urbane minunate. Indiferent dacă stai afară pe punte sau la adăpostul geamurilor mari, capitala se perindă prin faţa ta cu micile şi marile-i bogaţii, iar minutele curg neluate în seamă. De la Debarcaderul Westminster, aflat la o aruncătură de băţ de Big Ben şi Palatul Parlamentului, până la Debarcaderul Turnului, din care dai exact în intrarea la Turnul Londrei şi chiar la picioarele lui Tower Bridge, ai în jur de 25-30 de minute de stat pe vapor. Cu tot atâtea minute la întoarcere, poţi socoti o oră de croazieră reuşită. Ca spectacolul să fie complet, ori aştepţi să pleci de la Westminster în pragul apusului, ori faci o pauză la Turn, astfel încât întoarcerea să aibă loc pe înserat, când luminile colorate dansează feeric pe ape.
Ar fi atâtea de spus despre Londra, mai ales acum, în pragul Jocurilor Olimpice, că n-ar fi timp suficient de petrecut pentru citit. Totuşi, cele aproape 60 de minute de tur cu vaporul pe Tamisa, din varianta cea mai căutată de către vizitatori, se pot transforma în doar o pagină de cuvinte, descriind câte puţin unele dintre cele mai importante puncte turistice şi istorice, demne de peisajul londonez. Bineînţeles că traseele de croaziere sunt mai mai diversificate, depăşind şi graniţele oraşului, dar deocamdată rămânem la cel clasic, oprit la celebrul Tower Bridge.

Plecarea de la cheiul Westminster este dominată de doi coloşi: unul istoric, altul de agrement. Imediat în spatele debarcaderului, Palatul Parlamentului îşi înalţă la 96 de metri turnul său de nord, reprezentând emblema oraşului şi a ţării. De aici, marele clopot Big Ben sună ora exactă a Londrei. Azi, numele de Big Ben se atribuie Turnului Ceasului, deşi confuzia îi nemulţumeşte uneori pe ghizii prea riguroşi.

Pe malul opus, "Ochiul Londrei" (London Eye) îţi fură privirea, aruncând-o la 135 m înălţime, de unde cabinele marii roţi oferă o panoramă extinsă până la 40 km distanţă. Cu cele 32 de "capsule" din sticlă, această minune modernă face o rotaţie completă odată la 30 de minute, suficient de lentă pentru a te lăsa să te bucuri în tihnă de întregul peisaj.
Lângă ea, în fosta clădire a centrului administrativ - Greater London County Hall- se află un hotel, un complex de apartamente şi noul "Sea Life" Aquarium, cu peste 500 de specii acvatice grupate în cele 14 zone tematice.

Privind spre malul stâng în timp ce vaporul înaintează uşor, poţi vedea "Acul Cleopatrei", un obelisc egiptean al faraonului Thotmes III (1500 î.e.n.) adus în Londra pentru a celebra victoria flotei lui Nelson asupra francezilor, din 1798. Undeva în spate, hotelul Savoy este unul dintre cele mai luxoase şi mai faimoase din întreaga capitală.

Până dincolo de Podurile Waterloo şi Blackfriars, o mulţime de edificii istorice şi moderne aglomerează malurile: (pe dreapta) Teatrul Naţional, Clădirea IBM, Studiourile Londoneze, Sea Container House (hotel şi birouri), (pe stânga) Casa Somerset şi Templul (cu a sa Curte Regală de Justiţie) sunt doar câteva dintre aceste bijuterii arhitecturale.
Podul pietonal "Millennium" uneşte, cu axa sa imaginară prelungită, Galeriile "Tate Modern" (dreapta) şi Catedrala Sf. Paul (stânga), aceasta din urmă având un dom impresionant, cu puţin mai mic decât cel al Catedralei Sf. Petru din Vatican.

Trecând pe sub podul suspendat din oţel, rămâne încet în urmă Teatrul "Globe", cu a sa istorie de 400 de ani strâns legată de numele lui Shakespeare. Clădirea actuală reconstituie fidel vechiul sediu, închis în 1642 şi distrus mai târziu.
Deja Podul Turnului (Tower Bridge) decorează fundalul Tamisei cu turnuleţele sale. Mai înainte de a ajunge la Debarcaderul Turnului de pe malul stâng, pe dreapta se zăresc "London Bridge City", cel mai mare complex comercial european riveran, şi "HMS Belfast", o navă militară ce a jucat un rol important în cel de-al Doilea Război Mondial şi care acum este muzeu.

De pe Tamisa, imaginile Turnului Londrei şi ale podului din apropiere pot deveni, sub un soare londonez darnic, tablouri de excepţie.

"Palatul şi Fortăreaţa Maiestăţii sale", mai simplu spus Turnul Londrei (Tower of London), reprezintă un castel vechi, ce a servit de-a lungul vremii drept reşedinţă regală, închisoare, trezorerie, oficiu public, chiar depozit pentru bijuteriile Coroanei. Construit în 1078 de William Cuceritorul, complexul istoric se compune din câteva corpuri de clădire, înconjurate de două ziduri concentrice cu rol de apărare. "White Tower", de unde vine şi numele castelului, este o structură medievală interioară, despre care se spune că ar fi cel mai complet palat european de secol XI.

Un alt simbol londonez, Tower Bridge, avea să fie finalizat în 1894 ca pod basculant, ale cărui mecanisme de deschidere sunt poziţionate în partea inferioară a turnurilor mari. Aceste două turnuri sprijinite pe stâlpi sunt legate în partea superioară prin două linii pietonale, aflate la aproape 44 m înălţime deasupra apei. Deşi rolul comercial a fost încă de la început bine conturat, frumuseţea construcţiei a încadrat perfect podul în zona dominată de medievalul Turn al Londrei.

Fiindcă întoarcerea la debarcaderul Westminster prinde apusul pe Tamisa, malurile cad treptat pradă luminilor artificiale şi multicolore. Clădirile par a-şi modifica înfăţişarea sub jocul strălucirilor în seară. După Podul Londrei, pe stânga se observă acum cel mai bine conturul luminat al unei corăbii, replica modernă a galionului navigatorului englez Francisc Drake.

Mai departe, oraşul trimite pe ape lumini şi mişcare, purtând vaporul printr-un alai de sărbătoare. Ora pe Tamisa se încheie lângă turnul lui Big Ben, cu cadranul ceasului asemenea unui astru londonez. Fluviul va adormi odată cu Londra, pentru ca în ziua următoare să-şi ducă vapoarele, din nou, la intervale regulate, spre Tower Bridge şi mult mai departe.