Poveşti chinezeşti: marea grădină imperială – Palatul de Vară din Beijing
După ce Oraşul Interzis din Beijing a destăinuit fastuoasa viaţă de
curte a împăraţilor chinezi, tăinuită secole de-a rândul de ziduri,
curţi, porţi şi palate de neînvins, a venit timpul ca Palatul de Vară să
revendice, cu aceeaşi semeţie imperială, o zi din planul oricărui
turist ajuns în capitala Chinei. Cea mai mare şi mai bine păstrată
grădină chinezească a transformat în trecut o parte din teritoriul arid
al Beijing-ului într-un paradis peisagistic, cu munte, lac şi pagode
înlănţuite de o tradiţie milenară.
Paşii se cuminţesc ca prin minune la trecerea pe sub Poarta Nouă a Palatului de Vară (Yiheyuan) din Beijing, amplasat la aproape 10 km spre nord de centrul istoric al oraşului. Dincolo de viaţa trepidantă din capitală, aici domneşte relaxarea, iar vizitatorii se lasă purtaţi de o dulce pierdere în timp şi frumos. Parcul imperial, deşi a împlinit 262 de ani, ar putea fi admirat cu aceeaşi forţă şi de nu i-ar fi cunoscută istoria. Doar o singură poveste ar fi spusă fără a deranja pofta contemplativă a celui ce a intrat în Palatul de Vară, ştiind că aici nu va trebui să reţină şiruri de date ori numele dinastiilor, împăraţilor, porţilor, palatelor. Este povestea lui Cixi, ambiţioasa împărăteasă-mamă care, din spatele unei perdele abil montată lângă tronul imperial, conducea cu mână de fier şi cu lăcomie deceniile finale ale imperiului Chinei. Ultimii trei împăraţi chinezi au fost marionetele ei, aşa că ea a avut acces liber la visteria ţării, pe care a sărăcit-o pentru a-şi împlini dorinţele extravagante. Reamenajarea Palatului de Vară şi bogăţiile adunate în apartamentele imperiale de aici au cheltuit banii rezervaţi flotei chineze şi nu a fost de mirare că aceasta a suferit o mare înfrângere în război, câţiva ani mai târziu.
Imediat lângă noua poartă chinezească de întâmpinare (din sud), malul Lacului Kunming se lărgeşte sub trestii. Acestă întindere de apă ornamentală, răsărită prin domesticirea mai multor izvoare, ocupă trei sferturi din cele 300 de hectare ale grădinii imperiale, desăvârşită prin îmbinarea elementelor fundamentale munte-lac. Căci Marea de Aur, cu undele oglindind soarele, lasă Muntele Longevităţii, un deal înalt şi împădurit, să-şi cadă pantele spre luciul ei, înspre nord. Alte linii deluroase se joacă pe malul din nord-vest al lacului, iar peste tot, presărate printre copaci, apar pavilioane, poduri, stânci ornamentale, pagode şi coridoare. O defilare dezordonată a ambarcaţiunilor felurite înveseleşte, între timp, Lacul Kunming.
Harta
De pe debarcaderul simplu, în aşteptarea unei bărci cu cap de dragon, care să te arunce dincolo de apă, privirea îmbrăţişează o parte din frumosul parc. Spre stânga, ţâşneşte din faţa Pavilionului Spaţios un graţios pod, numit Podul Celor Şaptesprezece Arcuri şi asemuit cu un curcubeu de piatră, oprit pe Insula de Sud. Pe întreaga sa lungime de 150 de m, ce îl face să fie cel mai mare dintre podurile din Palatul de Vară, parapetele din marmură albă au sculptate peste 544 de figuri de lei.
Privind înainte (spre nord), Muntele cel verde al Longevităţii se pătează artistic pe frunte cu roşul şi galbenul edificiilor, iar spre est (dreapta) acoperişurile colorate ale clădirilor zonei politice şi administrative sar deasupra vârfurilor copacilor ce mărginesc lacul.
Locul ideal pentru a privi ovalul larg al malurilor şi decoraţiunile arhitectonice ale grădinii imperiale este corpul zvelt al unei bărci de agrement, de fapt un mic feribot care traversează lacul dinpre Poarta Nouă spre Pavilionul Omului Bătrân din Piatră, de la baza Muntelui Longevităţii. Fără îndoială, o barcă cu vâsle sau o hidrobicicletă ar permite explorarea la maxim a întregului parc, dar ar şi supune organismul la un efort considerabil pe o durată destul de mare, căci mărimea lacului nu este de neglijat. Însă merită, clipele romantice capătă un gust proaspăt în mijlocul celei mai minunate grădini imperiale chinezeşti!
Doi paşi ar fi de făcut de la debarcader până la una dintre atracţiile Palatului de Vară: Barca din Marmură. O sculptură albă, ancorată veşnic lângă Muntele Longevităţii şi reconstruită aşa cum şi-a dorit împărăteasa Cixi, căreia îi făcea plăcere să-şi ia ceaiul pe puntea înaltă şi să admire priveliştea. În tradiţia chinezească, asemenea bărci decorative dădeau un plus de frumuseţe grădinilor, iar Barca de Marmură nu face excepţie, cu toată extravaganţa sa poetică.
De aici, o mulţime de alei pleacă în urcuş pe Muntele Longevităţii sau îl ocolesc spre nord, unde un împărat îndrăgostit a construit pentru concubina lui un Suzhou special (Suzhou este un oraş al grădinilor şi canalelor de apă, o bijuterie chinezească din estul ţării), cu magazine tradiţionale, poduri şi pavilioane, aşa încât, plimbându-se pe aici, frumoasa iubită să-şi astâmpere dorul de casă.
Drumul cel mai potrivit ar fi însă poteca ce cucereşte coama dreaptă a dealului împădurit, până la primele pagode de pe vârf şi până la Templul Mării de Înţelepciune, de unde, coborând treptele printre ziduri roşiatice şi curţi, ajungi în cel mai important punct: Templul Parfumului Budhist, dominând peisajul cu etajele lui octogonale şi înconjurat de alte pavilioane fermecătoare. De printre grinzile din lemn acoperite cu picturi miniaturale, cea mai înaltă privire se rostogoleşte peste acoperişurile cu ţiglă lucioasă, peste lac şi peste întregul parc.
Coborând scările proptite de ziduri cu ţiglă strălucitoare, se ajunge în alte săli meticulos decorate şi curţi picturale, până pe malul lacului. Fineţea aerului imperial se respiră la fiecare pas care răsună pe dalele de piatră ale pavilioanelor cu nume ce par a pluti între Rai şi Pământ. De jos, un ochi dornic de imagini estetice trebuie să privească direct spre marele turn al templului, spre a fi mulţumit.
Ajuns din nou pe malul lacului, sub o altă mare poartă din lemn, drumul duce spre stânga, prin Coridorul Lung, de 728 m, însemnând un pavilion imperial având pe pereţi şi tavan peste 10.000 de picturi chinezeşti din cele mai delicate şi sensibile. El a fost proiectat pentru ca, pe vreme ploioasă, rezidenţii palatului să se poată plimba nestingheriţi, protejaţi de acoperişul din lemn. Acum, coridorul abia rezistă mulţimilor ce se mişcă binedispuse între Muntele Longevităţii şi Porţile de Est şi cea Nouă.
Dacă puţinele rânduri şi fotografii au reuşit să provoace o reverie blândă, orice altă descriere ar fi de prisos şi ar strica vraja dată de anonimatul celor 3000 de creaţii arhitecturale ale grădinii imperiale. Pentru un final relaxant de poveste a Palatului de Vară, două imagini le-am găsit potrivite: o fereastră chinezească, proiectând spre grădină un mic univers de culori delicate, şi un zmeu zburdalnic, înălţat peste Podul Celor Şaptesprezece Arcuri şi ducând cu el spre soare mii de zâmbete.
Bine de ştiut
- Palatul de Vară a fost deschis publicului în 1924 şi inclus în Patrimoniul Cultural al Umanităţii în 1998.
- Dacă sunteţi decişi să vizitaţi Palatul de Vară, rezervaţi-vă o zi plină, pentru un tur complet. Nu vă aşteptaţi să găsiţi la ghişeu broşuri sau planuri ale parcului, pregătiţi-vă din timp o mică hartă. Cel mai simplu ajungeţi aici cu un taxi (destul de ieftin în Beijing), însă există şi liniile de autobuz 330, 331, 346, 683.
- Biletul simplu de acces nu include intrarea în unele dintre clădiri sau zone, aşa că ţineţi de-o parte câţiva yuani sau luaţi varianta completă de tichet.
- Pentru confort, să aveţi apă şi mâncare cu voi, de nu doriţi să aşteptaţi la cozi lungi şi să plătiţi sume destul de mari pentru răcoritoare şi gustări chinezeşti în interiorul parcului.
- Site-ul oficial este www.summerpalace-china.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu