2 / Vacanţa a murit, trăiască vacanţa

Vacanţa a murit, trăiască vacanţa! Data publicarii:06 octombrie 2012   |  Autor: BusinessMagazin

vezi toate

• 11

  În Hoi An timpul nu aleargă, dar nici nu se târâie. Pur şi simplu nu există; pare a fi ignorat cu desăvârşire, în ciuda faptului că localnicii au repere clare şi îţi fixează întâlniri după rigoarea ceasului european. Cumva, de-a lungul străzilor străjuite de case aparent fără dată de naştere şi în mijlocul vietnamezilor fără vârstă, zilele se petrec greu de numărat.
Cel mai bine te scufunzi în atemporal la una din terasele înjghebate în case văruite bleu sau galben, înşirate pe malul râului. Cu un smoothie de mango în faţă şi o carte în braţe drept pretext, stai cu orele uitându-te la bărcile ce alunecă tăcute prin dreptul ferestrelor. Plimbările prin oraşul cu aer pustiu în ciuda aglomerării umane şi pe plaja cvasi-sălbatică cu nuci de cocos spălate de valuri refuză înghesuirea în unităţile de timp corespunzătoare.
Câţiva metri mai încolo lucrurile se schimbă - vocile cusătoreselor de mătase aduc vorba de timp, propun ore de livrare şi promit haine su misura din cataloage ferfeniţite. Hoi An este centru al mătăsii; se pare că şi case de lux precum Ermenegildo Zegna îşi procură materiale de aici, bineînţeles la preţuri-fracţie din cele cu care se regăsesc apoi în Europa. Preţul mătăsii începe de la 8 euro/mp. Magazinele de ţesături au rafturi din podea în tavan, munţi de reviste tip Quelle şi Neckermann, ventilatoare retro-ruginite şi lucrătoare multe, care fac cu schimbul şi la amiază dorm pe podea, devenind jaloane în slalomul turistelor extaziate de universul moale şi colorat al mătăsii de aici.Pentru un curs accelerat de silk-ology sunt suficiente câteva ore în 3-4 magazine; aşa afli că mătasea thailandeză este mai densă, are ţinută şi de aceea e gata să ia forma unei zile de birou într-o multinaţională.
Mătasea vietnameză - spuma unui lapte proaspăt muls - cere rochii de zână, dar ascunde şi rotunjimi botticelliene, la nevoie, la fel ca şi satin silk, alegerea tinerelor doamne cu forme pofticioase, pentru rochii ce cad greu, dar duc uşor în păcat. Taftaua este pentru un deux-pieces discret accesorizat la nunta fiului sau petrecerea de Crăciun. Organza băţoasă, snoabă şi infatuată este gata oricând pentru cocteil, vernisajul de artă cubistă sau un catwalk milanez.
Cusătoresele de aici iau măsuri cu minuţiozitate, stabilind unghiuri, lungimi, lăţimi şi adâncimi ca pentru un mulaj dentar, iar a doua zi la ora 11:00 rochia sau cămaşa este gata, cu sau fără probă intermediară, după voia clientului. Preţul unei astfel de cămăşi este de circa 15-20 euro şi nu uitaţi că e su misura. Greu de comparat cu un serviciu similar pe Jermyn Street, Londra.
ISTORIA POPULAŢIEI CHAMPA. Capitala dinastiei Cham între secolele IV-XII şi sit de ceremonii religioase hindu dedicate zeului Shiva, cunoscut aici şi ca Bhadresvara - My Son este unul din cele mai importante monumente hindu din Asia de Sud-Est şi prin urmare protejat de statutul de sit UNESCO. Peisajul are ceva straniu, căci în ciuda japonezilor şi a mirărilor asociate, ceaţa pare să absoarbă zgomotele şi mişcarea, aşternând tăcerea peste templele acoperite de muşchi şi vreme.
My Son este situat lângă Da Nang, cam pe la mijlocul distanţei între Hanoi şi Saigon/Ho Chi Minh. Aşezarea este alcătuită din temple care refuză să se supună trecerii timpului sau cercetării moderne. Singurele care au reuşit să le distrugă în masă au fost bombardamentele americane asupra bazelor Viet Cong din regiune.
În prezent mai există circa 20 din cele 70 de structuri iniţiale, iar cercetătorii nu reuşesc să conserve locul, acesta fiind unul din misterele asupra cărora ghidul îţi atrage atenţia la My Son.
Sunt vizibile cu ochiul liber zone în care zidurile au fost refăcute recent, dar la fel de vizibil este şi eşecul operaţiunii. Pietrele refuză să se prindă unele de celelalte şi îi rezistă mortarului modern, opunându-i o forţă erozivă ce reuşeşte să macine zidul în mai puţin de 3-4 ani. Liantul original creat de arhitecţii cham ai sitului rezistă după sute de ani. Cercetătorii nu au reuşit să descifreze secretul şi toate încercările lor au eficienţa unui leucoplast - stingher şi mai ales temporar.
UN ALT TIP DE COMUNISM - HANOI ŞI HO CHI MINH. Pentru nostalgici sau curioşi, Hanoi poate fi vizitat şi pentru istoria sa revoluţionar-comunistă. Oraşul adăposteşte mausoleul şi casa pe stâlpi a celui care i-a dat independenţa şi ideologia. O vizită la casa pe stâlpi care i-a fost dragă liderului politic este un prilej pentru a face o plimbare pe lângă lacul din apropiere şi a medita la paradoxul unei ţări comuniste cu mentalitate capitalistă şi economie înfloritoare.
Comunismul pare a fi mai degrabă un element de decor pentru turişti decât o atitudine palpabilă. Cu spirit antreprenorial şi ignorarea standardelor şi normelor comune, vietnamezii spânzură o oglindă de un gard şi te invită să le calci pragul salonului de frizerie.