joi, 18 octombrie 2012

Cu rucsacul prin Asia de Sud-Est (episodul III) - Din Malaezia în Singapore


Rămăsese să vă povestesc despre legăturile dintre Malaezia şi Singapore, dar înainte de asta (sau în cazul în care v-a adus Google aici cu search-termul “vacanţă Malaezia”) e cazul să vă fac o listă cu ce trebuie să ştiţi dacă vă gândiţi să vizitaţi Malaezia în viitor.
În primul rând, Malaezia e printre puţinele ţări care se întinde pe două fâşii separate de pământ şi are o mare la mijloc. Malaezia peninsulară are o economie mult mai dezvoltată decât Malaezia orientală, formată din provinciile Sarawak şi Sabah de pe teritoriul insulei Borneo. Capitala Malaeziei este Kuala Lumpur, una dintre cele mai puţin numeroase capitale din Asia de Sud Est, pentru că are doar un milion şi jumătate de locuitori (comparativ cu cele 8 ale Bangkokului sau cele 11 are Manilei.) Moneda naţională este ringittul, care are o paritate de 1 la 1 cu leul românesc; cetăţenii români nu au nevoie de viză. Cele mai frecventate puncte turistice ale Malaeziei, în afară de capitală, sunt insula Langkawi din nord-vestul peninsulei şi insulele Pemuteran, paralele cu Langkawi la nord-est. Oraşul Penang, fost sediu de colonie (numele lui vechi fiind Butterworth-Georgetown) este un loc în care merită să stai câteva zile datorită senzaţiei de bunăstare imperială care a rămas în urma britanicilor. La fel şi în Cameron Highlands, o serie de dealuri şi munţi situată la circa 200 de km de KL, unde se află o diversitate uimitoare de plante tropicale în sălbăticie.
Un lucru remarcabil la Malaezia şi ceva foarte specific locului sunt sutele de kilometri de autostradă printre plantaţii de palmier, pe care îi parcurgi fără să vezi vreo aşezare umană în afară de ocazionalele popasuri pentru autocare. Malaezia peninsulară duce lipsă de sate tradiţionale, poate din cauza faptului că pentru mii de ani în locul miilor de kilometri de palmieri s-a aflat pădurea tropicală.
Borneo, în schimb, este complet diferit; ambele provincii sunt împânzite de aşezări tribale vechi de sute de ani, majoritatea de headhunters sau pescăreşti. Deşi şi aici pădurea tropicală a fost defrişată în proporţie de 80%, biodiversitatea Borneoului este uimitoare. Habitatul multor speciii de animale endemice, unele chiar aflate în stare de semi-libertate (de la elefanţi pigmei la maimuţa proboscis la urşi negri) sunt încontinuu ameninţate de afacerile cu ulei de palmier şi de cocos. Cu toate acestea, nu sunt multe alte locuri pe planetă unde să se fi păstrat atât de multe locuri perfect conservate şi neinvadate de turişti pasionaţi de natură. Nu vă imaginaţi că turismul, nici măcar cel local ar fi dezvoltat, din contră – majoritatea locurilor în care poţi să stai în Borneoul malaezian sunt pensiuni de familie şi hosteluri sărăcăcioase.
Ca popor, malaezienii sunt o combinaţie de malay, indieni din nord şi chinezi. Deşi convieţuiesc de atâta timp, niciuna dintre etnii nu se împacă bine cu celelalte. Conflictul nu se vede la suprafaţă, malaezienii nefiind agresivi ca popor, dar este unul atât de vechi încât e imposibil să nu fie evident din când în când. Religia oficială este Islamul, însă comunităţile de chinezi şi indieni şi-au păstrat religiile personale – o formă de budism shinto şi evident hinduismul.
Religia este foarte importantă pentru malaezieni şi face parte integrantă din viaţa lor de zi cu zi, aşadar aşteptaţi-vă la vocea muezinilor de 5 ori pe zi, la lipsa alcoolului din multe baruri şi la realizarea că nu puteţi vizita orice moschee cum vizitaţi în mod normal temple sau biserici.
Merită să mergeţi în Malaezia pentru:
- scufundări în insulele Pemuteran şi în arhipelagul din jurul Sempornei, unde se află celebrul atol Sipadan
- mâncarea nord-indiană omniprezentă, delicioasă dar greoaie comparativ cu cea din sud – încercaţi murtabak şi teh tarik neapărat
- incredibila biodiversitate din rezervaţiile şi parcurile naturale şi sunetul extraterestru al junglei din Borneo după ce apune soarele
voliera gigantică din Kuala Lumpur din parcul Lake Gardens
- Rainforest World Music Festival, un festival care se ţine chiar în nijlocul junglei din Sarawak în sezonul musonic
durianjackfruit, mango, banane, rambutan, ananas şi cel mai bun fruct din lume, mangosteen

N-aş vrea să listez motivele pentru care nu merită să vă gândiţi la o excursie în Malaezia, dar e bine de ţinut minte că oricare dintre ţările din jur e mult mai ieftină pentru backpackeri şi turişti cu un buget restrâns. Oamenii nu sunt cei mai prietenoşi dar nu sunt nici neplăcuţi – comparativ cu vietnamezii de la oraş, de exemplu, malaezienii sunt cele mai bune gazde. Ca ultimă menţiune, în Malaezia nu vi se vor aduce cuţite la masă, majoritatea veselei va fi tot timpul din plastic, în loc de pături vă veţi înveli, dacă staţi la guesthouse, cu prosoape, fiecare priză are switchul ei propriu de on-off şi nu există cabine de duş.

Singapore este un stat care s-a desprins de Malaezia în 1963. E locuit de practic acelaşi popor/popoare ca în ţara-mamă, însă este un stat fără religie impusă, şi această libertate mi se pare că e responsabilă cu un procent semnificativ din gradul de civilizaţie la care a ajuns Singapore în 2012.
Am ajuns în Singapore cu o viză de 3 luni luată on arrival şi pe gratis din aeroportul lor ultramodern, Changi, fix în mijlocul unei convenţii Herbalife. Datorită acestei convenţii toate locurile decente de stat erau arhipline, opţiunile fiind hoteluri de 5 stele sau dormitoare comune la hosteluri fără ferestre. Evident, a doua opţiune era mult mai convenabilă, în pofida faptului că o noapte într-un dorm de 6 persoane costa 20 de euro, mai mult decât oriunde în Asia de sud-est.
Singapore este atât de mic încât v-ar ajunge 3 zile să-l ştiţi pe de rost. Centrul Singaporeului este plin de rămăşiţele colonialismului, printre care s-au integrat perfect cele mai copleşitoare simboluri ale capitalismului în plin boom economic, zgârie-norii. Cel mai celebru punct de interes turistic este Marina Bay, unde se află atât megahotelul Marina Bay Sands cât şi statuia din port a lui Merlion, simbolul ţării. Merlion este un leu cu coadă de peşte, iar faptul că Singapore îşi permite o auto-ironie de genul acesta mă face să apreciez aspectul său de utopie funcţională, omniprezent în ţara aceasta.



Dacă nu vă vin în minte alte motive bune, Singapore merită vizitat doar pentru mâncarea extraordinară de care te împiedici la fiecare pas. Există două cartiere principale în Singapore, (ambele locuri excelente de stat), Chinatown şi Little India, care sunt împânzite de standuri şi restaurante specifice fiecărei etnii. De la raţa coaptă cu bok choi şi tăiţei de ou prăjiţi şi până la cel mai autentic curry vegetarian din sudul Indiei, toate mâncărurile sunt excelente şi pregătite la cele mai înalte standarde calitative. Imaginea generală a Asiei, când vine vorba de mâncare, nu e deloc cea mai igienică. În Singapore, în schimb, se întămpla exact opusul – mâncarea stradală a fost mutată în complexe (nişte food courts mult mai autentice) în stare perfectă de curăţenie.

Aceste două feluri de mâncare au costat sub 3 dolari singaporezi şi s-au numărat printre cele mai delicioase mese ale călătoriei. Ca acompaniament la ele, cea mai bună băutură din lume; lapte de migdale cu miere şi extras de rădăcină de orhidee, o băutură tradiţională chinezească cu efecte homeopate – ca orice altă băutură chinezească, de altfel.



Sunt multe puncte de interes şi activităţi chiar spectaculoase în Singapore, de la louge pe insula Sentosa la cea mai mare roată din lume (mai mare ca the London Eye) şi până la conceptul de night safari, sau vizitarea animalelor de la zoo după orele de program – dar despre ele în episodul următor.
Irina Bakó are 27 de ani şi este jurnalist, copywriter şi călător prin lume. Puteţi afla mai multe despre Irina pe blogurile ei, http://blisitheque.blogspot.com/ şi http://blisique.tumblr.com/
Imagini: Irina Bakó & Psalmplasma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu