Ce mai face Etna? Cel mai mare vulcan din Europa
Pentru orice vulcanolog sau turist, Etna rămâne cel mai maiestuos
vulcan activ din Europa. Este un con uriaş de rocă solidificată, ornat
cu cratere din care se scurge lava încinsă care confirmă activitatea sa.
Chiar şi astăzi, Etna, uriaşul care domină întreaga provincie italiană a
Cataniei, pare un gigantic con negru, şi câteodată alb pe timpul
iernii, vizibil de la o distanţă de peste 250 kilometri. În aceste
condiţii, este evident că escaladarea sa devine o experienţă
extraordinară, mai ales dacă este condimentată de sutele de poveşti şi
întâmplări de pomină care înconjoară acest munte-vulcan de legendă.
Farul care erupe
Timp de sute de ani, „il Mongibello”, cum îi mai spun intalienii Etnei, a
fost un adevărat far maritim natural pentru navigatori. În trecut,
silueta sa impozantă era suficientă pentru navigatorii care nu mai avau
astfel nevoie de compas, odată ce-l vedeau la orizont. Pentru pescarii
şi navigatorii sicilieni, Etna a avut şi rol de anemometru, deoarece
direcţia fumului ce ieşea prin crater indica direcţia vântului. De
asemenai, vulvanul a avut şi rol de barometru, căci norii din jurul său
indicau prezenţa iminentă a ploii.
Structura geofizică a vulcanului indică că acesta are de fapt un număr
de patru mari cratere principale. Craterul Central, Bocca Nuova, format
recent în anul 1968, Craterul de nord-est, format în anul 1911 şi
Craterul de sud-est apărut şi el în anul 1971. Acest crater de factura
cea mai recentă a crescut în înălţime în urma frecventelor erupţii de
tip Stromboli, produse în ultimii ani.
Evident, tot ce ţine de un vulcan atît de grandios precum Etna
este încănjurat de mituri, superstiţii, poveşti şi legende, dar în
prezent, prin monitorizarea constantă făcută de specialiştii din cadrul
Institutului Italian de Geofizică şi Vulcanologie, laolaltă cu ultimele
descoperiri ale tehnologiei de profil, este posibilă predicţia eficientă
a activităţii vulcanice, şi eliminarea oricărui factor de risc în ceea
ce priveşte turismul pe Etna. Cu alte cuvinte, nu avem de ce să ne teme,
dar avem atât de multe de văzut!
Colosul cu o înălţime de 3.350 de metri şi o reputaţie pe măsură, Etna
aşteaptă pe oricine se încumetă să-l escaladeze, mai ales că poate fi
parcurs cu piciorul de la poale spre crater de-a lungul numeroaselor
trasee turistice sigure, stabilite de ghizii şi autorităţile locale. Cu
toate acestea, Etna este un vulcan care erupe relativ frecvent, momente
în care ascensiunile sunt oprite. Din fericire, erupţiile şi scurgerile
de lavă aferente nu au o magnitudine distrugătoare, fiind mai degrabă
moderate ca intensitate.
Etna a apărut de altfel în urma unei erupţii subacvatice care a format
Câmpia Cataniei, undeva în urmă cu peste 500.000 ani. Din acea perioadă
au fost numeroase erupţii în istoria muntelui. Specialiştii le-au
clasificat în erupţii străvechi şi erupţii moderne. Au existat deci 135
de erupţii străvechi, cea mai devastatoare din istoria Etnei fiind cea
din anul 396 înainte de Hristos, urmată de erupţiile din anii 1329 şi
1381. Dar în anul 1669 când s-a produs un alt mare cataclism natural
soldat cu un uriaş flux de lavă care a ajuns până în Mediterana şi a
devastat o mare parte din provincia Cataniei.
Legendele şi farmecul Etnei
Etna îşi trage denumirea din perioada greco-romană, de la Aetna, un nume
purtat şi de oraşul Catania, nume care provine din verbul grecesc
„aitho”-a arde. Erupţiile sale numeroase au contribuit la îmbogăţirea
mitologiei locale şi a poveştilor populare. În trecut se credea că Eol,
zeul vânturilor, ar fi închis vânturile lumii într-o peşteră din Etna.
Conform poetului Eschil, gigantul Typhon a fost şi el închis în Etna, şi
după ce şi-a unit puterile cu vânturile prizoniere, acesta a împins
pereţii vulcanului până când acesta a erupt, eliberându-l odată cu
vânturile lui Eol. O altă legendă este legată de soarta gigantului
Enceladus care s-a răsculat contra zeilor, aceştia ucigîndu-l şi
aruncându-l să ardă în Etna. Evident, un asemenea vulcan grandios a avut
şi rolul de fierărie pentru zeul Hefaistos la greci, sau Vulcan la
romani, care îşi ţinea furnalul chiar sub Etna, bineînţeles după ce
acest zeu al metalurgiei l-a îmblânzit pe demonul Adranus, demon păzitor
al focului din adîncurile muntelui.
Chiar şi ciclopii legendari au avut acolo o fierărie în care-i făureau
săgeţi lui Zeus, iar tot sub Etna, anticii au plasat Tartarul unde se
duc sufletele damnaţilor după moarte. Mai apoi, în perioada
creştinismului timpuriu, Muntele Etna ar fi erupt în anul 252 după
Hristos, la un an după martirajul Sfintei Agata, iar oamenii din Catania
ar fi aruncat în vulcan vălul sfintei, gest care a oprit erupţia.
O legendă interesantă vine şi din spaţiul anglo-saxon, căci
conform britanicilor, sufletul blestemat al Reginei Elisabeta a doua se
chinuie şi acum în focul din Etna, ca pedeapsă pentru pactul care l-ar
fi făcut cu diavolul pentru a-şi păstra puterea în timpul domniei.
Dincolo de toate miturile, rezultatul activităţii geologice poate fi
admirat astăzi sub forma unui peisaj în continuă schimbare, cu râuri
solidificate de lavă, cratere, stînci abrupte. O călătorie spre vîrful
său, te face să simţi încă o dată cât de mic şi neînsemnat este omul în
faţa forţelor naturii. Iar de pe craterul său, o singură privire asupra
împrejurimilor este suficientă pentru a înţelege de ce Etna este una
dintre cele mai populare destinaţii turistice din Sicilia.
Într-o zi senină şi cu mult soare, panorama de pe Etna este
într-atât de splendidă încât toţi cei care au urcat pe margien
craterului, spun cu mîna pe inimă că toate eforturile au meritat. Cu
nisipul său din lavă neagră măcinată, şi pietre care-ţi scrâşnesc de-a
dreptul antic pe sub tălpi, Etna pare diferit de o idilică destinaţie de
vacanţă sau de orăşelele clasice şi pline de viaţă de la poalele sale.
Cu toate acestea, experienţa urcării sale nu este deloc una monotonă şi
anevoioasă.
Peisajul este absolut fabulos. Nu uitaţi totuşi că dacă la baza
vulcanului era vară şi cald, sus, la peste 3.000 metri, temperaturile
pot fi deosebit de reci, astfel încât trebuie să aveţi un rând de haine
groase. Cine nu vrea să urce cu piciorul, poate lua telefericul, care
pentru suma de 27.50 euro îl transportă dus-întors până în vârful
craterului. Între lunile decembrie şi februarie, se poate şi schia pe
Etna dacă este o iarnă cu zăpezi. Vara în schimb, este destul de
aglomerat. Însă indiferent de anotimp sau sezon turistic, o excursie pe
Etna este o experienţă aproape de transcendenţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu