duminică, 18 mai 2014

Ce mai face Etna? Cel mai mare vulcan din Europa

Ruinele unui amfiteatru roman şi Etna la apus
Pentru orice vulcanolog sau turist, Etna rămâne cel mai maiestuos vulcan activ din Europa. Este un con uriaş de rocă solidificată, ornat cu cratere din care se scurge lava încinsă care confirmă activitatea sa. Chiar şi astăzi, Etna, uriaşul care domină întreaga provincie italiană a Cataniei, pare un gigantic con negru, şi câteodată alb pe timpul iernii, vizibil de la o distanţă de peste 250 kilometri. În aceste condiţii, este evident că escaladarea sa devine o experienţă extraordinară, mai ales dacă este condimentată de sutele de poveşti şi întâmplări de pomină care înconjoară acest munte-vulcan de legendă.
 
Farul care erupe
 
Timp de sute de ani, „il Mongibello”, cum îi mai spun intalienii Etnei, a fost un adevărat far maritim natural pentru navigatori. În trecut, silueta sa impozantă era suficientă pentru navigatorii care nu mai avau astfel nevoie de compas, odată ce-l vedeau la orizont. Pentru pescarii şi navigatorii sicilieni, Etna a avut şi rol de anemometru, deoarece direcţia fumului ce ieşea prin crater indica direcţia vântului. De asemenai, vulvanul a avut şi rol de barometru, căci norii din jurul său indicau prezenţa iminentă a ploii.
 
Structura geofizică a vulcanului indică că acesta are de fapt un număr de patru mari cratere principale. Craterul Central, Bocca Nuova, format recent în anul 1968, Craterul de nord-est, format în anul 1911 şi Craterul de sud-est apărut şi el în anul 1971. Acest crater de factura cea mai recentă a crescut în înălţime în urma frecventelor erupţii de tip Stromboli, produse în ultimii ani.
 
 
Evident, tot ce ţine de un vulcan atît de grandios precum Etna este încănjurat de mituri, superstiţii, poveşti şi legende, dar în prezent, prin monitorizarea constantă făcută de specialiştii din cadrul Institutului Italian de Geofizică şi Vulcanologie, laolaltă cu ultimele descoperiri ale tehnologiei de profil, este posibilă predicţia eficientă a activităţii vulcanice, şi eliminarea oricărui factor de risc în ceea ce priveşte turismul pe Etna. Cu alte cuvinte, nu avem de ce să ne teme, dar avem atât de multe de văzut!
 
Colosul cu o înălţime de 3.350 de metri şi o reputaţie pe măsură, Etna aşteaptă pe oricine se încumetă să-l escaladeze, mai ales că poate fi parcurs cu piciorul de la poale spre crater de-a lungul numeroaselor trasee turistice sigure, stabilite de ghizii şi autorităţile locale. Cu toate acestea, Etna este un vulcan care erupe relativ frecvent, momente în care ascensiunile sunt oprite. Din fericire, erupţiile şi scurgerile de lavă aferente nu au o magnitudine distrugătoare, fiind mai degrabă moderate ca intensitate.
 
 
Etna a apărut de altfel în urma unei erupţii subacvatice care a format Câmpia Cataniei, undeva în urmă cu peste 500.000 ani. Din acea perioadă au fost numeroase erupţii în istoria muntelui. Specialiştii le-au clasificat în erupţii străvechi şi erupţii moderne. Au existat deci 135 de erupţii străvechi, cea mai devastatoare din istoria Etnei fiind cea din anul 396 înainte de Hristos, urmată de erupţiile din anii 1329 şi 1381. Dar în anul 1669 când s-a produs un alt mare cataclism natural soldat cu un uriaş flux de lavă care a ajuns până în Mediterana şi a devastat o mare parte din provincia Cataniei.
 
 
Legendele  şi farmecul Etnei
 
 
Etna îşi trage denumirea din perioada greco-romană, de la Aetna, un nume purtat şi de oraşul Catania, nume care provine din verbul grecesc „aitho”-a arde. Erupţiile sale numeroase au contribuit la îmbogăţirea mitologiei locale şi a poveştilor populare. În trecut se credea că Eol, zeul vânturilor, ar fi închis vânturile lumii într-o peşteră din Etna.
 
Conform poetului Eschil, gigantul Typhon a fost şi el închis în Etna, şi după ce şi-a unit puterile cu vânturile prizoniere, acesta a împins pereţii vulcanului până când acesta a erupt, eliberându-l odată cu vânturile lui Eol. O altă legendă este legată de soarta gigantului Enceladus care s-a răsculat contra zeilor, aceştia ucigîndu-l şi aruncându-l să ardă în Etna. Evident, un asemenea vulcan grandios a avut şi rolul de fierărie pentru zeul Hefaistos la greci, sau Vulcan la romani, care îşi ţinea furnalul chiar sub Etna, bineînţeles după ce acest zeu al metalurgiei l-a îmblânzit pe demonul Adranus, demon păzitor al focului din adîncurile muntelui.
 
 
Chiar şi ciclopii legendari au avut acolo o fierărie în care-i făureau săgeţi lui Zeus, iar tot sub Etna, anticii au plasat Tartarul unde se duc sufletele damnaţilor după moarte. Mai apoi, în perioada creştinismului timpuriu, Muntele Etna ar fi erupt în anul 252 după Hristos, la un an după martirajul Sfintei Agata, iar oamenii din Catania ar fi aruncat în vulcan vălul sfintei, gest care a oprit erupţia.
 
O legendă interesantă vine şi din spaţiul anglo-saxon, căci conform britanicilor, sufletul blestemat al Reginei Elisabeta a doua se chinuie şi acum în focul din Etna, ca pedeapsă pentru pactul care l-ar fi făcut cu diavolul pentru a-şi păstra puterea în timpul domniei.
 
Dincolo de toate miturile, rezultatul activităţii geologice poate fi admirat astăzi sub forma unui peisaj în continuă schimbare, cu râuri solidificate de lavă, cratere, stînci abrupte. O călătorie spre vîrful său, te face să simţi încă o dată cât de mic şi neînsemnat este omul în faţa forţelor naturii. Iar de pe craterul său, o singură privire asupra împrejurimilor este suficientă pentru a înţelege de ce Etna este una dintre cele mai populare destinaţii turistice din Sicilia.
 
 
Într-o zi senină şi cu mult soare, panorama de pe Etna este într-atât de splendidă încât toţi cei care au urcat pe margien craterului, spun cu mîna pe inimă că toate eforturile au meritat. Cu nisipul său din lavă neagră măcinată, şi pietre care-ţi scrâşnesc de-a dreptul antic pe sub tălpi, Etna pare diferit de o idilică destinaţie de vacanţă sau de orăşelele clasice şi pline de viaţă de la poalele sale. Cu toate acestea, experienţa urcării sale nu este deloc una monotonă şi anevoioasă.
 
 
Peisajul este absolut fabulos. Nu uitaţi totuşi că dacă la baza vulcanului era vară şi cald, sus, la peste 3.000 metri, temperaturile pot fi deosebit de reci, astfel încât trebuie să aveţi un rând de haine groase. Cine nu vrea să urce cu piciorul, poate lua telefericul, care pentru suma de 27.50 euro îl  transportă dus-întors până în vârful craterului. Între lunile decembrie şi februarie, se poate şi schia pe Etna dacă este o iarnă cu zăpezi. Vara în schimb, este destul de aglomerat. Însă indiferent de anotimp sau sezon turistic, o excursie pe Etna este o experienţă aproape de transcendenţă.
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu