sâmbătă, 2 august 2014

Vosgii: cei mai puţini cunoscuţi munţi ai Franţei

Pădurile seculare de brazi din Munţii Vosgi
Impresionanţi prin grandoare, puţin vizitaţi comparativ cu alţi munţi din Bătrânul Continent, Munţii Vosgi acoperă o mare parte din teritoriul Alsaciei. Un traseu pe Drumul de Coastă este alegerea ideală pentru admirarea peisajelor pitoreşti cu munţi cu pante line, lacuri şi oraşe cochete. Căci Vosgii reprezintă a treia mare regiune împădurită a Franţei, plină de izvoare termale renumite pe plan mondial. Şi tot aici sunt cele mai frumoase şi mai mari păduri de brazi ale Franţei!
 
Un trecut geologic interesant
 
 
Munţii Vosgi nu au deloc înălţimi impresionante. Cel mai înalt pisc, Grand Ballon, se ridică la doar 1.424 metri deasupra nivelului mării. Însă aceşti munţi compensează din plin în restul aspectelor. Împreună cu Pădurea Palatină situată pe partea cealaltă a versanţilor, dincolo de graniţa cu Germania, Vosgii formează o mare şi singulară unitate geomorfologică întinsă pe aproximativ 8.000 de kilometri pătraţi, unitate mărginită de Poarta Burgundă, Platoul superior al Rinului şi Bazinul Borrstadt.
 
Din punct de vedere geologic, Vosgii s-au format la începutul Perioadei Paleogene, când un graben a dus la apariţia lor. Strict tehnic, Vosgii nu sunt nişte munţi clasici, ci mai degrabă marginea vestică a agrabenului Alsacian care a fost şlefuită astfle de eroziunea seriilor de glaciaţiuni care au marcat continentul european.
 
Din punct de vedere geografic, Vosgii sunt situaţi în întregime pe teritoriul Franţei şi sunt alcătuiţi din mai multe grupe denumite Vosgii Înalţi,situaţi în partea de sud din Belfort spre Valea Bruche, Vosgii Mijlocii, între Bazinul Saint-Die şi Col de Saverne, şi Vosgii Inferiori, poziţionaţi între Col de Saverne şi Lauter. Sunt munţi cu o structură geologică deosebit de complexă, fiind formaţi din roci de gneiss, granitice, porfiric, precum şi din calcare roşii. Ca şi formă, se aseamănă într-o oarecare măsură cu Munţii Pădurea Neagră din Germania vecină, căci prezintă păduri care împracă pantele inferioare, deasupra sunt păşuni alpine şi vârfuri rotunjite de altitudine
joasă.
 
 
Clima lor este de tip continental umed, cu ploi şi precipitaţii abundente, cu cantităţi anuale de peste 200litri  de apă pe metrul pătrat, în timp ce comparativ, zona Colmar din apropierea munşilor este una aridă prin definiţie, care primeşte în medie doar 500 mililitri de apă în intervalul aceluiaşi an. Temperaturile sunt mai scăzute în partea de vest decât în restul regiunilor.
 
Munţii au fost denumiţi Vosago Mons de către legiunile romane care i-au descoperit în premieră istorică. Între anii 1871-1918, Vosgii formau o graniţă naturală între Franţa şi Imperiul German de atunci. Linia de demarcaţie se întindea dispre Ballon d’Alsace spre Mont Donon, iar teritoriile dintre est urmau să fie răpite Franţei odată cu provinciile Alsacia şi Lorena. Recent, în apropiere de localităţile Sainte Odile şi Ribeauville, arheologii au descoperit  resturile unui zid construit probabil de către celţi sau germanici şi consolidat ulterior de către romani.
 
 
În timpul Revoluţiei Franceze, pe data de 13 iulie 1794, în aceşti munţi a avutl loc aşa numit-a Bătălie a Vosgilor în care trupele frnaceze au învins o coaliţie formată din Prusia, Saxonia şi Austria. În timpul primului Război Mondial, Vosgii au fost centrul unor lupte grele şi îndelungate între francezi şi germani, iar în perioada celui de-al doilea Război Mondial, mai precis în toamna anului 1944, aceşti munşţi au fost locul unde au avut loc lupte scurte dar dure între trupele anglo-franceze şi cele ale Germaniei Naziste.
 
 
La băile termale construite de romani
 
 
Însă Vosgii şi-au păstrat frumuseţea şi cadrul natural relativ intacte. Micile sate şi ferme ascunse pe coastele şi la poalele lor au menţinut un mor de viaţă tipic locului, iar celebrele vite de Vosgi, cu al lor colorit caracteristic cafeniu-alb, pot fi încă admirate cum pasc pe pajişti. Munţii sunt perfect protejaţi, cu poteci clar marcate pentru iubitorii de drumeţii montane la pas.
 
Iarna, când Vosgii se acoperă de albul zăpezii, par o mini Elveţie ascusă în Franţa. Aici sunt zeci de pârtii de ski, sau pentru practicarea sporturilor extreme de iarnă, iar turiştii se pot bucura în interiorul staţiunilor de tip spa de toate beneficiile apelor termale din aceşti munţi. Amatorii de pescuit sportiv sunt la ei acasă, căci în Vosgi se poate pescui în tot anul, iar lacurile şi pâraiele sunt pline de crapi, ştiuci, păstrăvi şi cleni care pot fi preparaţi după o reţetă a locului, cu un sos special făcut din smântână, usturoi, bere şi slănină mărunt tăiată. Tot o specialitate gastronomică din Vosgi sunt şi tartele cu prune şi mure!
 
 
Iubitorii de frumos pot vizita şi cochetul oraş Epinal, situat pe malul râului Moselle. Înconjurat de păduri, Epinal a fost la începuturile sale un mare centru de prelucrare a lemnului. Este de asemenea faimos pentru vopselurile şi imprimeriile produse aici. Faimoasa Imagerie d’Epinal a fost fondată de Jean-Charles Pelerim la începutul secolului 19 şi de atunci este renumită pentru calitatea imprimeriilor de aici. Oraşul are zeci de parcuri şi grădini aranjate admirabil, iar în sudul său este amenajat un cimitir şi un monument ridicat în onoarea celor peste 7.000 de soldaţi americani care au murit aici în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
 
Mergând spre sud de-a lungul râului Moselle, se poate ajunge în oraşul Remiremont, renumit pentru arcadele care-i mărginesc străzile şi pentru Plombieres-les-Bains, un adevărat orăşel spa, celebru pentru apele sale termale încă din vremea romanilor, şi unde turiştii pot face încă o baie de aburi într-o baie construită de romani şi activă şi astăzi.
 
Tot în Vosgi există şi un adevărat oraş-bijuterie, este vorba de Domremy-la-Pucelle. Situat pe malul rîului Meuse, Domermy-la-Pucelle este cel mai legendar loc din Vosgi, căci aici, în anul 1412, într-o casă sărăcăcioasă a unor ţărani s-a născut Ioana d’Arc, cea mai mare eroină naţională a Franţei. La doar doi kilometri sud de orăşel se află Basilique du Bois-Chenu, o structură construită în secolul 19 pe locul unei capele în care Ioana d’Arc ar fi auzit vocile angelice care au inspirat-o.
 
 
Frumuseţea locurilor le-a determionat pe autorităţile franceze să creeze în nordul Vosgilor, Parcul Regional Naţional al Vosgilor, pe suprafaţa căruia sunt 113 sate tradiţionale franceze de munte. Rezervaţia ocroteşte cadrul natural, precum şi numeroase specii de plante şi animale rare. Locaţia este idilică prin definiţie, fiind perfectă pentru drumeţii pe munte sau vizitarea castelelor fortificate şi a muzeelor. 
 
Autorităţile au mai creat ulterior în anul 1989, Parcul Natural Regional Ballons des Vosges, care include trei regiuni cu regim special de protecţie din provincia Alsacia. Este compus din păduri bătrâne de fagi şi brazi, şi mlaştini de turbă, păşuni alpine şi cursuri de apă protejate unde este interzisă orice activitate umană.
La urma urmei, Vosgii merită şi trebuie ocrotiţi cu orice preţ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu