Reportaj din insula zeilor: cum se plantează orezul şi ce conţine o masă tradiţională în Bali, insula cu 3 milioane de turişti
04 aug 2014
Imediat după ce am ieşit din aeroportul din Bali (Denpasar)
ne-a întâmpinat Wayan, ce avea să fie ghidul nostru turistic în
următoarele zile, alături de o balineză care s-a grăbit să ne pună la
gât ghirlande cu flori proaspete de frangipani. Cumva acest suvenir
oferit de balinezi după primii paşi pe care îi făceam pe insula lor a
completat decorul în care intrasem: grădina cu plante exotice din faţa
aeroportului şi câteva temple hinduse colorate.
În mai puţin de jumătate de oră eram în mijlocul agitaţiei, la un restaurant tradiţional din Kuta, un fost sat pescăresc, acum însă o destinaţie căutată de turişti pentru plajele vaste şi valurile perfecte pentru surf. Pe cele mai multe mese se vedeau farfurii cu orez înăbuşit, iar alături, altele mai mici, cu sosuri roşii, ce s-au dovedit foarte picante mai târziu. Oamenii locului mâncau direct cu mâna din toate farfuriile, indiferent cu ce erau umplute. „În Bali aşa se mănâncă. Se modelează orezul în mână şi se trece prin mai multe sosuri“, ne-a lămurit Andreea, care locuise un an în Bali şi care ne acompania ca reprezentant al Ambasadei Indoneziei din România.
A urmat un festin neobişnuit, cu mult orez, preparate din soia - de la salate din muguri de soia la batoane prăjite din boabe fermentate de soia, peşti de ocean şi băuturi locale, sucuri naturale de mango şi ceai negru rece.
Prima „muşcătură“ din Bali nu s-a putut însă compara cu ce avea să urmeze a doua zi: o vizită chiar în inima insulei indoneziene, acasă la o familie tradiţională, unde convieţuiau membri a trei generaţii. Cu zâmbete largi, balinezii care locuiau aici ne-au făcut primirea. De altfel, zâmbetul a devenit în Bali o formă de salut. Mai multe case modeste, cu camere mici, erau ridicate în această curte, în care se aflau şi templele familiei. Aici au loc ceremoniile zilnice, după ce balinezele pregătesc cu atenţie ofrandele pentru zei: nişte aranjamente cu petale de flori pe frunze de palmier şi tot felul de alte împletituri din plante. „Nu este greu, în fiecare zi pregătim ofrande. Chiar şi înainte de masă. Am învăţat de la părinţii mei cum se fac ofrandele, este un obicei care s-a transmis din generaţie în generaţie“, spune Made, care locuieşte aici. Peste 90% din locuitorii acestei insule sunt hinduşi, aceasta fiind singura insulă din Indonezia care nu a trecut la islamism.
Pentru că ceremoniile hinduse şi-au pus puternic amprenta pe stilul de viaţă de aici, balinezii se asigură că au flori suficiente pentru ofrandele oferite zeilor, aşa că alături de plantanţii de orez se întind şi plantanţii de flori folosite la diverse ritualuri. În satul Tunjuk din provincia Tabanan, unde cei mai mulţi localnici sunt fermieri, ni s-a împărtăşit puţin din ceea ce înseamnă plantarea orezului, într-o demonstraţie făcută de un balinez. Fiecărui fir de orez i se căuta un loc în câmpul mlăştinos, bine irigat de fermierii care se plimbau acum cu picioarele goale prin noroiul format. Câteva femei, cu feţe arse de soare, secereau orezul şi umpleau coşurile. Recoltarea se face încă manual, deşi orezăriile se întind pe câteva hectare bune. În apropiere se întindea şi o plantaţie exotică de palmieri de cocos, bananieri şi alte plante tropicale. În bucătăria balineză orezul este ingredientul principal, în timp ce nuca de cocos completează aroma multor platouri, inclusiv a unor deserturi tradiţionale.
Stilul de viaţă al balinezilor şi natura exotică atrag anual peste 3 milioane de turişti în insula indoneziană, una dintre cele mai populare din lume. În insula indoneziană, în care locuiesc 3,9 milioane de locuitori, timpul se măsoară altfel. Balinezii numără 210 zile, adică şase luni cu 35 de zile, după calendarul (Pawukon). Pentru că aici este totuşi insula zeilor, zeci de temple se găsesc pe insula scăldată de apa albastră a Oceanului Indian. Unul dintre cele mai fotografiate temple hinduse de pe insulă este Tanah Lot, o formaţiune stâncoasă, protejată de şerpi, după cum spune legenda. Un milion de localnici şi turişti vin anual să vadă sau să se roage la acest templu. Valuri puternice lovesc zilnic templul hindus, care pare însă neclintit. Balinezii l-au reconstruit cu peste 100 de milioane de dolari, bani împrumutaţi de la japonezi. Drumul spre Tanah Lot, la fel ca spre orice punct iconic al insulei, este însă un exerciţiu de răbdare. Zeci de scutere sau motorete şi maşini împânzesc şoselele la aproape orice oră din zi, iar ambuteiajele devin un lucru comun.
Abia când ajungi însă la templul din Pura Lehur în Uluwatu, cocoţat pe o stâncă la 70 de metri deasupra nivelului apei, unde poţi vedea un apus de soare ce se reflectă în Oceanul Indian şi un dans tradiţional balinez Kekaf, inspirat din epopeea Ramayana, îţi dai seama de desfătarea adevărată pe care ţi-o poate oferi această insulă. Mai mult, plimbarea prin acest loc devine o provocare atunci când trebuie să treci pe lângă zeci de maimuţe, de toate mărimile şi vârstele, gata să îţi ia cerceii, ochelarii de soare sau orice alte bunuri la vedere.
O altă rezervaţie cu maimuţe este Monkey Forest din Ubud (Pădurea Maimuţelor), în care se află peste câteva sute de maimuţe într-un decor format din aproape 100 de tipuri de arbori. Unii arbori sunt consideraţi sacri şi sunt folosiţi de balinezi la anumite ritualuri ce au loc la templu. Maimuţele păzesc templele împotriva spiritelor rele, după cum cred hinduşii. Aşa că înainte de-a păşi în această rezervaţie, turiştilor li se face un instructaj complex pentru a evita orice fel de incidente. „Nu le daţi de mâncare, nu vă apropiaţi de ele pentru că devin repede agresive şi pot muşca“, ne-a lămurit ghidul. Ubud s-a transformat dintr-un orăşel mic tradiţional, cu 30.000 de locuitori, într-una dintre cele mai mari atracţii din Bali. Zeci de magazine cu suveniruri au apărut pe strada principală din Ubud, iar vânzătorii încearcă să atragă turiştii cu oferte de „just one dollar- doar un dolar“, deşi aproape nimic nu se vinde de fapt la acest preţ. Este totuşi formula care le poate rotunji veniturile localnicilor, având în vedere că aici salariul minim este de puţin peste 100 de dolari pe lună. Poate Bali nu este chiar paradisul mult descris în ghidurile turistice, însă simplitatea localnicilor şi tradiţiile pe care balinezii le-au conservat din generaţie în generaţie rămân un magnet pentru turiştii din toată lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu