Vegetaţie măruntă – un mozaic de tufişuri, ierburi aspre, muşchi şi licheni printre care răsar, în timpul scurtei veri, flori micuţe, de o neaşteptată gingăşie - acoperă întinderi vaste peste care vânturile şuieră uneori asurzitor. Multe dintre animalele de aici îşi schimbă înfăţişarea de la un anotimp la altul, pentru a se topi în peisajul din jur, în încercarea de a supravieţui în aceste ţinuturi. Iar deasupra, ca o încununare a frumuseţii aspre şi magnifice a acestor ţinuturi, când şi când, flutură flamurile de lumini colorate ale aurorei boreale.
Aceasta este tundra - mediul de viaţă dinspre "capetele" planetei, din apropierea cercurilor polare, de nord şi sud. Sunt regiuni aspre, cu climă dură, cu ierni lungi cât trei sferturi de an, cumplit de reci şi viscoloase, cu veri scurte, în care parcă totul se grăbeşte să răsară, să înflorească, să se înmulţească, să dea rod... înainte de a veni iarăşi iarna năprasnică. Dar, oricât de necruţător, e un ţinut cu o frumuseţe numai a lui, emoţionantă şi - surprinzător - plină de viaţă. Imaginile de mai jos înfăţişează 20 de "chipuri ale tundrei" - privelişti tulburătoare şi clipe din existenţa vieţuitoarelor ei.
Vara în tundră înseamnă dezgheţ, ape desferecate din carapacea lor de sloiuri, o izbucnire de verde şi o năvală de flori, pui de animale şi întoarcerea unor locuitori plecaţi, pe timpul iernii, în sud. Vara, temperaturile pot ajunge la maxime de 12 grade Celsius (în vreme ce iarna media e de -28 grade, uneori minimele ajungând până la -50). Stratul superficial al solului se dezgheaţă, eliberând o mare cantitate de apă; ca urmare, în timpul verii, tundra e acoperită, în mare parte, de mlaştini, lacuri, bălţi, iar plantele (cum e bumbăcariţa - fotografia de mai jos - care creşte în nordul Eurasiei şi al Americii de Nord) cresc repede şi îşi desfăşoară ciclul de înmulţire în mare grabă, pentru a profita de scurta perioadă caldă şi însorită.
Lichenii sunt o prezenţă importantă în tundră: forme de viaţă excelent adaptate condiţiilor dificile, ei reprezintă o sursă vitală de energie pentru animale. În plus, joacă (pentru noi) rolul unor bioindicatori de mare precizie: vulnerabili la poluare, prezenţa sau absenţa lor arată starea mediului înaintea oricăror analize ale aerului, apei ori solului. Specia de mai jos poartă numele de lichenul-renilor, arătând însemnătatea pe care o are în viaţa acestor mamifere, ca sursă de hrană.
Multe dintre mamiferele şi păsările tundrei îşi schimbă "haina" odată cu schimbarea anotimpurilor. Vulpea polară, îmbrăcată iarna într-o blană de un alb imaculat, pentru a se confunda cu albul zăpezii, îşi pune vara o blană cafenie.
Câteva săptămâni mai târziu, vara e deja pe sfârşite. Plantele rodesc deja, iar animalele mănâncă zdravăn, depunând rezerve de grăsime, care le vor permite să supravieţuiască următoarei ierni crâncene. La limita între tundra arctică şi taiga (pădurea boreală), zona de trecere de la un ecosistem la altul e marcată de prezenţa unor copaci rari, dar şi a unor animale mai adaptate pădurii, cum este elanul. Aici, în acestă zonă de trecere (ecoton), şi trecerea de la un anotimp la altul e mai bine marcată, prin culorile bogate ale toamnei. Odată cu înaintarea spre iarnă, din explozia de viaţă vegetală mai rămâne doar o amintire - iarba pălită de gerul aspru, presărată ici-colo cu copaci şi, deja, cu petice de zăpadă ce anunţă iarna care va să vină. După care, în puţine săptămâni, gheaţa cuprinde totul - pământ şi ape.
Tundra se întinde în ambele emisfere - există o tundră arctică şi una antarctică (iar geografii descriu şi o tundră alpină: în zonele montane, la altitudini mari, chiar şi în regiunile calde şi temperate ale planetei, vegetaţia e măruntă, aproape de sol, întocmai ca în zonele de tundră dinspre cercurile polare ale Pământului). Tundra fiecărei emisfere are animale specifice; de pildă, urşii polari se întâlnesc doar în zona arctică, nu şi în cea antarctică. La fel, boii moscaţi (a doua imagine de mai jos), renii, potârnichea arctică (sau ptarmiganul - foto 3) şi bufniţa polară (4) sunt specii caracteristice zonelor reci ale Nordului. În general, din fauna tundrei antarctice lipsesc mamiferele terestre mari; acestea sunt însă prezenţe caracteristice şi impunătoare în tundra nordică.
Vulnerabilă la schimbările prin care trece azi planeta - încălzire globală, poluare, fel de fel de forme ale impactului dur al activităţii umane asupra ecosistemelor - tundra este, în ciuda măreţiei, asprimii şi vastităţii ei, un mediu natural ameninţat. Topirea permafrostului, modificarea temperaturilor, alterarea ritmurilor naturale înseamnă, pentru formele de viaţă adaptate la traiul în tundră, o schimbare uriaşă, cu consecinţe dramatice, o dezechilibrare a întregii lor existenţe. Sunt multe (şi grele!) de făcut pentru a păstra aceste ecosisteme, încă prea puţin studiate şi cunoscute şi a căror însemnătate în viaţa Terrei - în viaţa noastră - probabil că nici n-o înţelegem încă pe deplin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu